Biocombustibilul, o altă promisiune goală a tranziţiei verzi

Realitatea construită în jurul legilor fizicii şi chimiei a mai făcut o "victimă" în rândul promisiunilor "verzi" ale autorităţilor. De data aceasta este vorba despre biocombustibili, după cum se arată într-o analiză recentă de la Bloomberg.

Deoarece biocombustibilii au densităţi energetice mai reduse decât combustibilii derivaţi din petrol (vezi graficul 1), va fi nevoie de o cantitate mai mare pentru obţinerea unei cantităţi echivalente de energie. Cu alte cuvinte, utilizarea biocombustibililor contrazice obiectivele anunţate de autorităţi cu privire la creşterea eficienţei energetice şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Exemplul companiei finlandeze Neste Oyj este utilizat de Javier Blas, analist al pieţei energiei la Bloomberg, pentru a ilustra "dezumflarea bulei biocombustibililor". În ultima parte a anului 2020, Neste a anunţat că renunţă la rafinarea petrolului şi se concentrează asupra biocombustibililor.

Aproape imediat valoarea sa de piaţă s-a angajat pe o traiectorie explozivă de creştere şi a ajuns la circa 60 de miliarde de dolari în primele zile din ianuarie 2021 (vezi graficul 2).

În iunie 2024, valoarea de piaţă a companiei Neste a coborât sub 15 miliarde de dolari, pe fondul unei scăderi de peste 75% de la maximul istoric.

Prăbuşirea este explicată de Javier Blas prin costurile suplimentare neprevăzute, deficienţe în construirea şi operarea instalaţiilor de rafinare a biocombustibililor, precum şi excedentul de ofertă de pe piaţă, în condiţiile în care cererea aşteptată nu s-a materializat. Rezultatul a fost prăbuşirea marjelor de profit. În acelaşi timp, cererea de petrol a crescut.

Analistul de la Bloomberg mai oferă şi alte exemple. Acţiunile producătorului american de etanol Green Plains au scăzut în ultimul an de la peste 33 de dolari, până la circa 14 dolari, conform cotaţiilor de la New York. Mai multe companii americane au intrat în insolvenţă sau se află aproape de colaps, iar gigantul Shell a anunţat recent că opreşte construirea unei rafinării de biocombustibili în apropiere de Rotterdam.

Aceasta ar fi trebuit să fie una dintre cele mai mari din Europa, iar agenţia de ştiri subliniază că "este remarcabilă oprirea construcţiei într-o etapă aşa de avansată". Rafinăria de la Rotterdam ar fi trebuit să înceapă producţia până la sfârşitul acestui an.

Planurile iniţiale ale Shell arătau că rafinăria de la Rotterdam va produce 820.000 de tone de biocombustibil anual, pentru aviaţie şi biodiesel, din ulei de gătit folosit şi grăsimi animale.

Financial Times aminteşte că producţia de biocombustibil are sens doar dacă se reciclează uleiul de gătit şi grăsimile animale, iar producţia directă din plante reprezintă "o sursă extrem de ineficientă de energie, care este dezastruoasă pentru mediu", deoarece "se exploatează pământul arabil limitat, poate fi încurajată despădurirea unor suprafeţe mari şi cresc emisiile de CO2".

Chiar acest lucru se întâmplă în Marea Britanie. Conform unui raport recent al organizaţiei ecologiste Ember, emisiile de CO2 ale centralei electrice Drax au fost de patru ori mai mari decât ale ultimei centrale pe cărbune, care va fi scoasă din funcţiune în această toamnă.

Ember mai subliniază că centrala Drax produce electricitate prin arderea peleţilor de lemn importanţi din SUA şi Canada. BBC scria, în februarie 2024, că Drax arde lemn de esenţă tare din pădurile seculare ale Canadei, iar defrişările se fac inclusiv în zone protejate.

Deşi reglementările actuale la nivel internaţional consideră că producerea electricităţii din arderea peleţilor intră în categoria energiei regenerabile, fără emisii nete de CO2, "arderea peleţilor de lemn poate fi la fel de nocivă pentru mediu ca şi cărbunele", după cum a declarat Frankie Mayo, analist la Ember, iar "sprijinirea biomasei cu subvenţii este o greşeală costisitoare".

De fapt, diferenţa semnificativă între densitatea energetică a lemnului şi a cărbunelui arată că arderea peleţilor este mult mai nocivă decât arderea cărbunelui, chiar dacă se ignoră emisiile majore din timpul transportului, cum este cazul peleţilor transportaţi din America de Nord în Marea Britanie.

Cotidianul The Guardian a preluat informaţiile din raportul de la Ember şi subliniază că instituţia de supraveghere a cheltuielilor publice din Marea Britanie, National Audit Office, a avertizat că miniştrii au acordat subvenţii guvernamentale de circa 22 de miliarde de lire sterline pentru arderea lemnului în centrale electrice, deşi "nu au putut dovedi că industria îndeplineşte standardele de sustenabilitate".

Pe marginea comunicatului de la Shell, The Telegraph scrie că oprirea construirii rafinăriei de la Rotterdam se alătură altor proiecte verzi anulate de companie, care a desfiinţat sau a vândut diviziile de energie regenerabilă şi hidrogen şi a ieşit de pe o serie de pieţe din Europa şi China, pentru a se concentra asupra exploatării petrolului şi gazelor naturale.

"Numeroasele dificultăţi tehnice au determinat compania să amâne darea în funcţiune până în ultima parte a acestei decade", scrie Financial Times pe marginea deciziei Shell, însă există o probabilitate ridicată de anulare completă a proiectului.

Blas subliniază că "mania biocombustibilului din 2020 - 2022 a pornit de la o ipoteză greşită, aceea că lumea din perioada pandemiei este noua normalitate", in condiţiile în care scăderea consumului de produse petroliere nu a fost determinată de accelerarea tranziţiei energetice, ci de lockdown-urile dictate de autorităţi.

Ipoteza eronată a devenit evidentă după eliminarea restricţiilor şi reluarea activităţilor economice, care au condus la creşterea consumului de petrol până la un nou record în 2023, de circa 102 milioane de barili pe zi.

Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) estimează că se vor înregistra noi recorduri în anii următori şi se va ajunge la un consum de 105 milioane de barili pe zi în 2029.

"În prezent, lumea consumă mai mult ca oricând benzină, motorină şi combustibil pentru avioane", în condiţiile în care "echivalentele lor ecologice sunt costisitoare, cu preţuri de două până la şase ori mai mari", mai subliniază Bloomberg, iar consumul biocombustibililor este susţinut exclusiv de facilităţile fiscale şi mandatele guvernamentale privind amestecurile de combustibil.

Condiţiile de piaţă extrem de dificile, amplificate de oferta de biocombustibili care vine din China, încă nu reprezintă un motiv suficient pentru o serie de mari companii, cum ar fi BP, să renunţe complet.

Mandatele guvernamentale le oferă motive să aştepte vremuri mai bune, iar aceasta le determină doar să tempereze dezvoltarea proiectelor de biocombustibili, după cum mai arată Bloomberg, care subliniază apoi că şi acest pariu este foarte riscant, deoarece se bazează pe "un sprijin guvernamental pe termen nelimitat", chiar şi pe fondul incertitudinilor politice majore de pe ambele maluri ale Atlanticului.

Toate aceste aşteptări sunt nefondate, deoarece există limite, iar acestea sunt impuse de legile fizicii şi chimiei. Se pot obţine, desigur, profituri bune din subvenţiile guvernamentale pe termen scurt, poate chiar mediu, dar aceasta nu este piaţă, ci este ajutor social pentru "adepţii" tranziţiei energetice, care nu este sustenabil pe termen lung şi conduce doar la sărăcirea populaţiei şi distrugerea competitivităţii economice.