Fiind la o emisiune TV acum câteva luni, până să intrăm pe subiectul meu propriu-zis, redactorul a prezentat o ştire despre anul agricol foarte bun (se spunea atunci şi s-a confirmat în cvasi-totalitate între timp, deşi veştile de ultima oră pentru anumite culturi nu mai sunt la fel de optimiste) şi a discutat prin telefon cu doi dintre cei mai mari jucători din domeniu în ţara noastră. Ambii şi-au început intervenţiile mai mult sau mai puţin cu aceeaşi frază: "Mulţumim lui Dumnezeu că am avut un an bun, a plouat când a trebuit şi a fost o vară nu prea caldă, exact cum trebuia". Am fost foarte amuzat atunci şi am şi comentat în emisiunea respectivă două lucruri la fel de importante.
În primul rând, agricultura revine în fiecare an în discursul economic şi politic. Fie ni se spune că avem un an agricol deosebit de bun şi implicit că PIB-ul României creşte pe seama acestui sector, fie că dimpotrivă avem un an agricol prost şi, în consecinţă, importăm cereale, legume şi fructe, leul se depreciază, inflaţia explodează, iar agricultorii români se plâng că sunt împinşi în faliment fără măsuri de ajutorare din partea statului.
Politic, puterea şi opoziţia folosesc recolta ultimului an ca motiv de laudă sau dimpotrivă, moţiune simplă şi încearcă fiecare să îşi atragă votul agricultorilor pe seama sărăcirii sau relativei prosperităţi a acestora. Este mai mult decât penibil, o spun din nou, ca România să depindă atât de mult de producţia agricolă. Nici inflaţia şi nici PIB-ul unei ţări medii spre mare din cadrul UE nu ar trebui să fie influenţate semnificativ de agricultură. Orice ţară cu un nivel de dezvoltare decent şi care doreşte să se modernizeze în continuare trebuie să aibă în servicii şi industriile performante ţintele principale de creştere şi componentele din PIB care contează.
Din păcate, România este încă în stadiul de ţară emergentă (şi după cum depindem de agricultură, chiar la începutul acestui stadiu), prin faptul că industriile noastre importante sunt cele cu valoare adaugată redusă şi energofage, iar agricultura poate schimba performanţa economică de la creştere la recesiune şi invers...
În al doilea rând, faptul că agricultura în România este total dependentă de Dumnezeu. Desigur, fără El nimic nu ar exista şi nimic nu se poate face; dar într-o ţară care se vrea modernă şi membră UE ar fi normal să existe mecanisme tehnice (irigaţii, echipamente moderne etc.) şi economice (împrumuturi specializate, sisteme de distribuţie moderne şi altele) care să îi ajute pe agricultori, fără a lasa totul în seama lui Dumnezeu...
Acum, din nou, condiţiile meteorologice - respectiv seceta prelungită din această vară, despre care specialiştii se aşteaptă să continue în perioada următoare - vor impacta performanţa economică a României. Astfel, Hidroelectrica se pregăteşte să anunţe situaţie de forţă majoră şi să reducă cu până la 30% energia furnizată consumatorilor industriali. Aceasta se va traduce în principal prin costuri mai ridicate cu energia pentru companii (care vor trebui să utilizeze mai multă energie din alte surse (în principal cărbune) mai scumpe. Cel mai probabil, şi producţia de energie nucleară va fi afectată, dacă nivelul Dunării scade sub cota de siguranţă, necesară pentru răcirea reactoarelor de la Cernavodă.
Mare lucru nu se putea face şi nici nu există vreo soluţie miraculoasă pe termen scurt. Desigur, utilizarea energiei eoliene - sens în care au început să fie făcuţi paşi importanţi - şi a energiei solare sunt soluţii nu doar ecologice, dar şi viabile economic, odată ce cheltuielile iniţiale au fost asumate ca atare şi barierele tehnice şi birocratice de toate felurile (inclusiv cele care au legătură cu corupţia) au fost depăşite. Până atunci, între meteorologie şi economie va exista o legătură nedorit de importantă, iar analiştii economici ar fi bine să îşi îmbunătăţească şi relaţia cu INMH...
1. Intensitatea energetica
(mesaj trimis de xxx file în data de 29.09.2011, 08:42)
Termenul de industrie energofaga mi-a creat sansa unei reflectii pe marginea eficientizarii consumului energetic reflectat prin intensitatea energetica, adica consumul de tep/1000 Euro PIB. Sigur ca acum catva timp in urma crerdeam ca urmarirea scaderii acestui raport este benefica in mod absolut. Dar analiza practica releva cu totul altceva si anume : reducerea elementelor energofage din economie in ultimii 20 de ani raportat la cresterea productiei de energie a creat un surplus pentru export.In acest surplus s-au intercalat baietii destepti din energie care au actionat in propriul interes. Pe de alta parte, milioanele de persoane ocupate in industria energofaga au ajuns pe rand disponibilizati, someri, pensionati anticipat, devenind peste timp din contributori neti la bugetul asigurarilor sociale si al bugetului general consolidat, consumatori neti de resurse. Sigur ca intre timp si PIB-ul a evoluat de la cateva zeci de mld. la peste o suta de mld. eur/an. Cat este industrie si cat servicii in acest PIB : se stie ca ponderea industriei a scazut in favoarea serviciilor, printre care si cele financiare care acumuleaza valoare nou creata din dobanzi la credite( creati ex-nihilo de moneda), taxe , speze. Iata ca astazi suntem in criza de resurse de tot felul, energetice, financiare, umane(morale). Undeva echilibrul s-a rupt. Spunem ca producem din ce in ce mai mult, dar valoarea acestei productii se exprima in bani calpi, a caror valoare este doar nominala si nu intrinseca. Urmarirea eficientizarii maxime a consumurilor energetice si de orice alte resurse, chiar aduce paine pe masa ? Unde ajung aceste economii si cui folosesc ! N-as putea raspunde in termeni rationali acestei intrebari !