BURSA DE VALORI BUCUREŞTI A ÎMPLINIT 15 ANI Iubito, eşti ca-n prima zi!

• Articol din"BURSA", 30 ianuarie 2004

"La aproape un deceniu de la inau-gurarea Bursei de Valori Bucureşti, nu mai există dubii că implementarea pieţei de capital la noi reprezintă < zeama lungă a unei supe din fantoma unui porumbel mort de inaniţie > (parafrazându-l pe Mark Twain), - adică un eşec lamentabil.

Valoarea medie zilnică a tranzacţiilor la Bursă şi Rasdaq s-a echilibrat pe un nivel modest, însumând echivalentul aproximativ al unui milion de euro, departe să poată purta vreo semnificaţie în raport cu cuantumul Produsului Intern Brut. Ca idee, bursa pragheză tranzacţionează, în medie, vreo 32 de milioane de euro zilnic, iar cea din Budapesta se ridică la 37 de milioane (ceea ce, oricum, este nesatisfăcător în raport cu economiile lor naţionale). Mai evident, însă, este că piaţa de capital nu ne-a influenţat viaţa, ca naţiune.

Ea nu a stârnit pasiunea populaţiei, nu a ajutat nicidecum fabricile şi uzinele, nu a fost băgată în seamă la elaborarea strategiilor economice. Nici măcar procesul de privatizare nu a folosit sistematic piaţa de capital. Cel mult, ea a înlesnit concentrarea proprietăţii, dar fenomenul ar fi avut loc oricum. Preocuparea pentru relansarea pieţei noastre de capital nu este una comună; pe specialiştii noştri nu îi frământă problema, ei se mulţumesc cu firimiturile pe care se ceartă ca vrăbiile. Din 1990 (când a fost menţionată Bursa de Valori pentru prima dată într-o ordonanţă guvernamentală) şi până astăzi, strategia pieţei de capital nu a fost dezbătută decât o singură dată, relativ recent. Anul trecut, echipele reunite ale Bursei de Valori Bucureşti şi Rasdaq au elaborat un document care fixa drept obiectiv principal multiplicarea valorii zilnice a tranzacţiilor, de cincisprezece - douăzeci de ori. Strategia trecea în revistă alte treisprezece obiective (transparenţă, supraveghere, guvernanţă corporativă etc), subsumate obiectivului principal, declarând că acesta ar fi un prim pas pentru "construirea celei mai performante pieţe de capital din regiune". Strategia a fost prezentată în vara trecută, la Balvanyos, dar, îndeajuns de uimitor, nu a fost primită de specialiştii pieţei cu foarte mult entuziasm, iar lipsa de rezultate în jumătatea de an care s-a scurs de atunci ilustrează acea stare de spirit.

La acea dată, ziarul "BURSA" a salutat elaborarea strategiei, considerând că, indiferent de calitatea ei, răspunde unei nevoi naţionale, chiar dacă este perfectibilă. Din păcate, iniţiativa este unică în anii postrevoluţionari şi nici o dezbatere nu i-a urmat. Fuziunea pieţei Rasadaq cu Bursa de Valori, în care specialiştii îşi puseseră speranţele de revigorare a pieţei, s-a izbit de dificultăţi legis-lative (Bursa nu este societate pe acţiuni - prin lege - şi de aceea, nu poate fuziona cu Rasdaq), astfel că acest proces a devenit mai lent decât fusese estimat. Şi întrucât întârzie aceasă modificare spectaculoasă a "design" - ului pieţei de capital, dinamismul iniţial al oficialilor s-a diminuat, resemnându-se la precaritatea moştenită.

Dintr-o anume perspectivă, tărăgănarea fuziunii este extrem de toxică. Ea lasă impresia că relansarea pieţei de capital ar depinde de bunăvoinţa Parlamentului pentru o formalitate legislativă. Marea surpriză (neplăcută) va veni după ce fuziunea celor două pieţe va fi fost săvârşită, atunci când vom constata că ea nu ne-a servit la cine ştie cât. Desigur, este util să eliminăm sechelele rămase pe Rasdaq, provocate de listarea forţată, a miilor de întreprinderi privatizate în masă, ceea ce regimul de la Bursă nu a acceptat niciodată, iar prin fuziune s-ar rezolva. Bineînţeles, creşterea transparenţei este benefică, aşa cum asimilarea guvernanţei corporative la emitenţii listaţi nu poate să aducă decât lucruri bune.

Problema este că niciuna dintre aceste măsuri nu va relansa piaţa, ci doar o va îmbunătăţi pe nivelul la care se află, iar tărăgănarea fuziunii este toxică pentru că amână momentul acestui adevăr. De-a lungul acestor ani, specialiştii pieţei şi-au pus mereu speranţele în ţinte iluzorii. Mai întâi s-au zbătut să aducă băncile la cotă, apoi SIF-urile, apoi Petrom-ul, apoi obligaţiunile...

Acum, avem câte ceva din toate.

Şi la ce ne-or folosit?

Fuziunea, transparenţa, guvernanţa, spuravegherea şi celelalte obiective formulate strategic sunt, bineînţeles, necesare şi utile, dar sunt ţinte false atunci când discutăm de relansarea pieţei de capital. Pentru că ele nu sunt decât condiţii, iar nu cauza principală a slăbiciunii pieţei.

În realitate, piaţa este slabă pentru că a fost prost concepută. Piaţa de capital românească poate intra în manuale ca exemplu tipic de des-tin dezastruos al implementării unei pieţe suprareglementate. Concepţia "saltului peste etape", credinţa în aplicarea "tale-quale" a unui rezultat istoric al economiilor dezvoltate la o economie subdezvoltată şi în plină dezorganizare precum este a noastră, este o stupiditate, de fapt, banală. Suntem prizonierii acestei prostii, de mai bine de opt ani, iar prostia noastră este chiar dublă, pentru că suntem atât de fuduli încât nici nu ne-o recunoaştem.

Când este atât de limpede că principalul client şi susţinător al pieţei de capital nu poate fi decât populaţia deţinând milioanele de acţiuni şi miliardele de dolari economisite, noi am făcut tot ce era posibil să ne-o îndepărtăm. I-am dematerializat acţiunile (ceea ce mai înseamnă şi lipsire de posesie), i-am impus intermediari (uneori necalificaţi, imorali sau chiar hoţi), i-am impus comisioane necorelate cu câştigurile actuale ori potenţiale, i-am impus o birocraţie ininteligibilă; o disproporţie copleşitoare între numărul posesorilor de acţiuni şi numărul punctelor de lucru ale caselor de brokeraj; un program fix de lucru - de luni, pâna vineri, între orele cutare şi cutare; nesiguranţa moştenirii şi taxe de succesiune exagerate.

Hai să recitim lista asta, scrisă în grabă, din care lipsesc, cu siguranţă, numeroase alte dificultăţi de participare impuse populaţiei... La ce să ne aşteptăm?! La o masivă participare a populaţiei la piaţă?! Evident, nu. La lehamite? Evident, da. Nepăsare, lehamite, ignorare. Aceasta este atitudinea pe care piaţa de capital a indus-o populaţiei. Când, cu răutate şi încăpăţânare, îţi îndepărtezi cel mai mare client, cel mai important susţinător... nu este ridicol şi prostesc să te plângi că o duci rău?!"

Există, oare, ceva menţionat acum şase ani, care să nu fie valid şi astăzi?

Da, între timp a avut loc fuziunea şi nu s-a ales nimic, ba chiar Ras-daq-ul n-a putut fi curăţat.

Dar s-au mai adăugat şi alte probleme, care pe atunci nu se prefiguraseră nici măcar ca germeni...

Cu toate astea, îi declar sincer Bursei de Valori Bucureşti: "Te iubesc ca-n prima zi!"