Business coaching-ul, o piaţă în creştere în ţara noastră

Reporter: Cât de mare este piaţa coachingului de business din ţara noastră?

Georgeta Dendrino: Nu există, din păcate, statistici legate de piaţa de coaching în România. Cred, însă, că este o piaţă în creştere. Cu excepţia oamenilor din top management, mulţi sunt des-tul de reticenţi în privinţa coachingului. Explicaţiile pot fi mai multe: coachingul a fost folosit mult în România pentru a repara ceva, pentru a "schimba" ceva. Oamenii au devenit defensivi, neîncrezători, temători. Se întâmplă şi ca managerul celui care urmează să treacă prin coaching să nu îi explice acestuia "De ce?" a sugerat acel program. De asemenea, mulţi devin coach după câteva zile de training, fără prea mult studiu sau experienţă, de unde şi încrederea redusă a clienţilor. În plus, e o modă acum în România să fii coach, iar reacţia faţă de modă nu a întârziat să apară.

Reporter: Cât şi cum trebuie să se pregătească un coach de business?

Georgeta Dendrino: Un coach de business trebuie să aibă mai multe "în tolbă". În primul rând, experienţă - să fi condus o firmă, o echipă, să fi trecut prin diverse roluri, departmente, să ştie să se uite pe un raport anual de firmă, de exemplu, şi să înţeleagă cu ce se confruntă aceasta. În al doilea rând, să aibă educaţie de business, să aibă educaţie de coaching şi consultanţă şi, nu în ultimul rând, să înţeleagă psihologia individului. Dincolo de deciziile de business, se află un om cu toate experienţele, bucuriile, temerile, succesele, frustrările sale, cu tot "bagajul" său de viaţă.

Reporter: Există şi în România nişe în coachingul de business? Care dintre acestea sunt cele mai cerute?

Georgeta Dendrino: Am lucrat mai mult în străinatate în această zonă, cu antreprenori, cu CEO care aveau de gestionat firme ce funcţionau în mai multe zone culturale. Dincolo de sprijinul dat în zona de business plan, atragerea investitorilor, apăreau foarte mult nevoile psihologice ale antreprenorului, ale CEO-ului, în relaţie cu echipa, cu clienţii.

Am lucrat în România cu antreprenori care doreau să îşi crească businessul, cu oameni care doreau să iasă din corporaţie şi să îşi construiască propria afacere, dar şi cu oameni care au fost promovaţi în top management şi aveau nevoie de rafinarea unor comportamente.

Reporter: Din ce domenii vin cereri pentru coaching? Şi de pe ce poziţii?

Georgeta Dendrino: Cererile vin din IT&C, Retail, FMCG, hospitality, manufacturing. Majoritatea în zona de top management.

Reporter: Cât de lungă trebuie să fie interacţiunea cu un om de afaceri pentru ca acesta să simtă rezultatele relaţiei cu coach-ul?

Georgeta Dendrino: Aş spune că depinde de obiective. Am avut relaţii de un an, de doi ani, dar şi situaţii în care un client a revenit dupa câţiva ani. Ideea este că oamenii nu schimbă şi nu se schimbă atât de uşor. Este uşor să prezicem viitorul, să îl schimbăm, dacă noi suntem cei care îl creează sau provoacă schimbarea. Altfel, durează mult, e nevoie de răbdare şi consecvenţă. Schimbarea, când vine vorba de comportamentul oamenilor, este însotiţă de multe obstacole, doi paşi în faţă şi unul în spate.

Reporter: Ce recomandări aveţi pentru un om care vrea să îşi aleagă un coach?

Georgeta Dendrino: Să se asigure că are experienţă, că a trecut el însuşi prin multe situaţii în viaţă, atât personal, cât şi profesional. Să se ferească de tot felul de acronime, de denumiri de marketing sau vânzare. Când vine vorba de coaching, cu cât un coach este mai emfatic, mai "poleit", cu atât va putea mai puţin să se folosească pe sine drept un instrument, să pună clientul pe primul loc.

Reporter: Care sunt contribuţiile pe care le aduce un coach pentru un om de business?

Georgeta Dendrino: Cred că pot fi mai multe. În primul rând, îi poate da alte perspective - pentru că are experienţe în mai multe domenii, a lucrat cu oameni din multe industrii. Poate fi un fel de Jimminy Cricket pentru omul de business (ştiţi de Pinocchio şi greierele care îl ajuta, susţinea în situaţii mai dificile).

Poate fi unul dintre puţinii oameni cu care un om de business poate vorbi foarte deschis, în faţa cărora poate să se arate "vulnerabil".

Se vorbeşte despre singurătatea CEO-ului. Nu este un mit, este o realitate dureroasă. Cu cât un om din business este mai sus în organizaţie, cu atât are "şanse" mai mari să fie singur, să aibă mai puţini prieteni, să fie oarecum distant faţă de familie (tocmai pentru că investeşte mult timp în carieră, pleacă mult, evită să îi încarce pe cei de acasă cu anxietăţile provocate de job).

Îl poate susţine să fie un fel de om-orchestră. Ce înseamnă acest lucru? Când eşti în poziţie de top management, toată firma este cu reflectorul pe tine, toate mişcările, afirmaţiile, ezitările îţi sunt analizate la maximum, totul este exagerat, parcă văzut printr-o lupă. Gesturile, privirile, vorbele sunt de multe ori interpretate - e ca atunci când asculţi la radio, dar dai volumul exagerat de tare. Oamenii văd, aud, interpretează exagerat de tare atitudinea, comportamentul unui om din top management, în special CEO (nu vorbesc aici despre disfuncţionalităţi de genul paranoia, narcisism, obsesia controlului). Este necesar să poţi să îţi arăţi partea umană, sensibilă, partea fermă, decisă, să dai încredere altora, să arăţi încredere în tine, să ştii să comunici cu organizaţia, cu şefii tăi / acţionarii, cu clienţii, cu mediul politic uneori, cu media, cu investitorii; prin urmare, ai nevoie de multe resorturi interne.

Reporter: Cum trebuie să îşi dea seama de chimia cu coach-ul său? Există relaţii eşuate?

Georgeta Dendrino: Cred că ne dăm seama foarte uşor de chimie, intuiţia noastră funcţionează. Problema este că nu o ascultăm prea mult. Ne lăsăm seduşi de discursul plin de termeni, care sună sofisticat, dar care sunt, de multe ori, nesusţinuţi de experienţa reală a acelui coach. Când coach-ul vorbeşte mult despre sine, despre ce citeşte el, despre ce face, ce vrea el, e bine să ne punem nişte întrebări: de ce avem nevoie să auzim toate acestea? Nu cumva persoana doar proiectează încredere în sine, iar noi suntem atraşi de ceea ce nu avem?

În ce măsură interacţiunea cu un coach ne face pe noi să avem încredere în noi, ne face să ne crească nouă aripi?

În ce măsură este acel coach capabil să îmi dea alte perspective, să mă ajute să ies de pe "scena de teatru" în care joc zilnic, şi să mă uit la "spectacolul" vieţii mele de la balcon?

În ce măsură mă ajută acel coach să devin cea mai bună versiune a mea din acea perioadă?

Reporter: Care sunt tarifele practicate pentru serviciile de coaching?

Georgeta Dendrino: Acestea se situează în piaţa din România între 150-450 de euro, cu niste variaţii. Am auzit de tarife mai mici şi ceva mai mari pentru o sesiune.

Reporter: Cât de mult a durat pentru dumneavoastră să deveniţi un coach în adevăratul sens al cuvântului? Există o pregătire continuă?

Georgeta Dendrino: Sunt sigură că este vorba de pregatire continuă. Când am aplicat ca Insead pentru masterul de doi ani de coaching şi consultanţă, a fost nevoie să arăt că eu însămi am trecut de-a lungul anilor prin multe schimbări, că sunt într-o căutare continuă, că am un terapeut cu care discut, că am capacitatea de a reflecta şi analiza.

Ideea este că nu poţi să îi înţelegi şi ajuţi pe alţii dacă nu ai ajuns cu tine însuţi în abis şi nu te-ai redresat, dacă nu ai înţeles ce te bucură, ce scoate din tine ce e mai rău, şi cum te ţii în frâu, cum eşti "păpuşarul" propriei fiinţe în situaţii grele. M-am pregătit la Insead, în Franţa, doi ani pentru coaching şi consultanţă în schimbare şi un an în leadership. Însă cred că la această educaţie se adaugă tot ce am învăţat la EMBA, la alte cursuri, şi toată experienţa de mai mulţi ani.

Învăţarea nu se opreşte, însă, aici, şi asta e partea frumoasă din a face această meserie.

Reporter: Care sunt cele mai notabile colaborări pe care le-aţi avut până în prezent?

Georgeta Dendrino: Colaborarea cu Cartier în proiectul Cartier Women's Initiative Awards. Sunt business coach pentru femei antreprenor din toată lumea şi le ajut să îşi scrie planul de afaceri şi să îl susţină în faţa investitorilor.

Reporter: Care sunt principalele probleme pe care le întâmpină mediul de afaceri din ţara noastră ţinând cont de contextual politic şi economic?

Georgeta Dendrino: Cred că sunt multe probleme care ne ţin preocupaţi -lipsa resurselor umane; oamenii sunt prost plătiţi în multe domenii şi preferă să plece în alte ţări. De asemenea, putem spune că este un mediu destul de puţin previzibil la nivel economic şi politic, ceea ce reduce probabilitatea de a avea noi investitori. Există o încredere scăzută a multor oameni în politic (din cauza corupţiei la acest nivel), în companii, în manageri. Trebuie să recunoaştem şi că ne lovim de un nivel de productivitate redus, chiar dacă mulţi oameni nu vor fi de acord şi se vor revolta. Există, totodată, o discrepanţă foarte mare între progresul tehnologiei şi realitatea curentă a celei mai mari părţi a ţării, a oamenilor acestei ţări. Cu toate acestea, să nu uităm că trăim într-una dintre cele mai bune perioade din istorie, în ciuda greutăţilor, a corupţiei, a discrepanţei între păturile sociale.

Reporter: Credeţi că antreprenoriatul are vârstă?

Georgeta Dendrino: Cred că nu e vorba de vârstă în antreprenoriat. Cred că poţi să fii îmbătrânit mental la 30 de ani şi poţi avea o minte mobilă, tânără, la 70 de ani. Ştiu oameni plini de energie la 75 de ani şi oameni care sunt lipsiţi de energie la 40 de ani.

Antreprenoriatul presupune o preocupare mentală pentru business 7 zile din 7, 24 de ore zilnic. Presupune deschiderea către eforturi continue, către idei noi, către colaborări la care nu ne-am gândi, presupune învăţare continuă, disciplină personală, putere internă de a o lua de la capăt, de a te re-energiza, dar şi responsabilitate pentru ceilalţi, pentru ce este în jurul nostru.

Reporter: Vă mulţumesc!