Cădere liberă

O afecţiune nouă zbuciumă clasa politică: macovita. Şi pentru că boala lungă e moarte sigură, partidele s-au unit pentru a înlătura indezirabila. Nu a fost precupeţit niciun efort pentru a compromite personajul. Ca în vremurile bune, politicienii-patroni de media au folosit arsenalul din dotare pentru a ataca " falsa reformă în justiţie", iar ceilalţi au activat reţelele de influenţă. Ceva, cumva, trebuie să fi mişcat şi Monica Macovei pentru ca un astfel de mecanism să fi fost pus în funcţiune. În această privinţă nu încape dubiu - partidele şi-au simţit interesele periclitate. În această chestiune adevărul este o problemă secundară; sprijinul politic este cel care contează. Şi, odată ce aderarea s-a produs, Macovei nu mai are sprijin politic.

Paradoxul e că aceeaşi Macovei reuşeşte performanţa de a produce consensul relativ al clasei politice româ­neşti, dar şi să mobilizeze politicieni occidentali de diferite afilieri politice în favoarea sa. După vicepreşedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, care a riscat o critică formală a colegilor săi pentru a o apăra pe Macovei, a fost rândul lui Markus Farber şi Susanne Kastner. Primul, după ce a fost unul din cei mai sceptici politicieni europeni în privinţa capacităţii României de a lupta împotriva corupţiei endemice, a devenit un susţinător al ţării noastre tocmai datorită puterii de convingere a minis­trului sancţionat marţi de Senat. Acum, acelaşi Farber spune că este crucial ca România să nu înceteze ritmul "reformelor declanşate de Monica Macovei". Mai mult, îi cere Primului Ministru român să nu o revoce. Dacă pentru unii reacţia lui Farber, membru al PPE, este explicabilă, atitudinea Susannei Kastner, vicepreşedintă a Bundestagului şi membră a Partidului Social Democrat german, este devastatoare. Astfel, depăşind tradiţionalele dis­pute ideologice, politicienii germani se întâlnesc în viziunea privind România. Susanne Kastner a ameninţat cu activarea clauzei de salvgardare din cauza moţiunii anti-Macovei. În consecinţă, suveranismul de Dâmboviţa a fost aţâţat. Politicienii ro­mâni au descoperit fie că nu se mai pot aplica clauze de salvgardare, fie că România trebuie să reziste demnă la presiunile "perfidului Occident". Ba chiar unii au considerat că este de preferat aplicarea clauzei de salvgardare decât menţinerea ministrului justiţiei.

Cum se explică o astfel de stare? Să fie macovita o afecţiune atât de gravă încât a afectat chiar fundamentul unui sistem politic corupt? Să fie moţiunea doar un exerciţiu de presiune? Oricum, după moţiunea antiMacovei, România face iarăşi aceeaşi figură ca mai acum un an când era codaşa plutonului. Pentru politicienii români asta nu are nicio semnificaţie. Menţinerea sistemului e mai importantă decât orice. Iar această circumstanţă dă o altă semnificaţie demersului de suspendare a lui Traian Băsescu. Partitocraţia românească apare în toată splendoarea ei: lipsa orizontului valoric şi acordul transpartinic transformă ofensiva antiMacovei şi suspendarea lui Băsescu într-o scamatorie politico-mediatică mediocră. Odată ce Markus Farber începe să regrete sprijinul acordat României, ne aflăm în cădere liberă.

Şi cum să fie România altfel percepută dacă un partid condus de un personaj controversat a devenit arbitrul scenei politice româneşti. Poate nu întâmplător Rodica Stănoiu, considerată de CNSAS ca fostă colaboratoare a poliţiei politice, este de puţină vreme membră a partidului lui Dan Voiculescu. Cu o asemenea asistenţă PC a redactat moţiunea antiMacovei. Cum ne putem mira că imaginea Românei redevine negativă câtă vreme Rodica Stănoiu, ministrul justiţiei cel mai criticat de UE, este arhitecta moţiunii prin care Monica Macovei este executată politic. De câtă naivitate ar trebui să dea dovadă occidentalii pentru a trece cu vederea această situaţie stranie? Şi, deloc întâmplător, soţul aceleiaşi Rodica Stănoiu va fi unul din cei ce vor analiza la Curtea Constituţională diferitele contestaţii şi sesizări, inclusiv cea privind eventuala obligativitate a demiterii ministrului justiţiei sau cele privind presupusele încălcări ale Constituţiei de către Traian Băsescu.