Raportul anual al FMI asupra economiei Statelor Unite, apărut pe site-ul instituţiei înainte de publicarea datelor privind "creşterea" economică din trimestrul al doilea, este optimist. "Ca rezultat al măsurilor de politică economică tot mai puternice şi mai cuprinzătoare, căderea puternică a economiei pare să se sfârşească, iar încrederea în stabilitatea financiară s-a întărit", după cum scriu economiştii de la FMI.
Cuvântul de ordine aici este "pare". Datele publicate de către BEA (Bureau of Economic Analysis) arată că recesiunea din Statele Unite s-a adâncit în trimestrul al doilea, de la o rată de -3,2% la -3,9% (vezi grafic).
Pieţele s-au concentrat, însă, asupra ratei anualizate de scădere a economiei. Ce ne spune această rată anualizată de -1%? Din punct de vedere al perspectivelor de redresare ale economiei americane, nimic, mai ales că estimările pentru trimestrul întâi din 2009 au trecut de la -5,7% la -5,5% şi apoi la -6,4%. Prăbuşirea investiţiilor private şi a consumului au fost compensate de o creştere cu 10,9% a cheltuielilor guvernamentale. Mai sunt capabili creditorii Statelor Unite să susţină "visul american", mai ales că evoluţia dolarului îi ameninţă cu noi pierderi?
Incertitudinile privind perspectivele economiei SUA sunt alimentate şi de o serie de confuzii din rapoartele agenţiilor de presă. Într-un articol de pe site-ul Reuters UK ("IMF says worst over for U.S. Economy", 31 iulie 2009) se arată că economia SUA a înregistrat o contracţie cu o rată anuală de 1% în trimestrul al doilea.
Din păcate, reporterii agenţiei confundă rata anuală (n.a. modificarea faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior) cu rata anualizată (n.a. modificarea faţă de perioada anterioară, transformată la nivel anual prin înmulţirea cu numărul de perioade).
O economie care "pare" că s-a stabilizat oferă motive de optimism Fondului Monetar Internaţional pentru evoluţia din 2009 şi 2010. Rămâne de văzut dacă scăderea de 2,6% a PIB-ului, prognozată pentru 2009, mai este consistentă cu revizuirea creşterii economice din 2008 la 0,4%, de la 1,1%.
Bursele americane sunt, însă, cele mai optimiste privind sfârşitul recesiunii. Ele reprezintă, la urma urmei, mecanisme perfecte prin care se poate citi viitorul, nu-i aşa? Ceea ce arată indicatorul PER (n.a. raportul dintre preţul unei acţiuni la bursă şi profitul pe acţiune) pentru indicele S&P 500 depăşeşte, însă, şi faimoasa exuberanţă iraţională a lui Alan Greenspan.
Pe baza profitului operaţional al companiilor din S&P 500, care au raportat rezultatele pe trimestrul al doilea, indicele PER este de 22,87, conform datelor de pe site-ul Standard & Poor"s. Deşi este foarte ridicat faţă de media istorică, indicatorul PER calculat pe baza rezultatelor operaţionale elimină o serie de cheltuieli, cum ar fi taxele şi dobânzile. Fără cosmetizare, indicatorul PER este de 723,87!!! Acum se caută, probabil, investitorii care sunt gata să aştepte 723 de ani pentru a-şi recupera dolarul investit în portofoliul reprezentat de S&P 500.
Dar dacă divergenţa între cei doi indicatori PER arată că bursele americane sunt, din nou, în pragul unei prăbuşiri de proporţii istorice? O astfel de cădere pare să implice şi un articol recent al lui Peter Schiff, director executiv la Euro Pacific Capital, care nu este deloc impresionat de ultimele cifre. "În loc să încheiem o recesiune, ne afundăm, de fapt, într-o depresiune. Dacă lucrurile arată mai bine acum, aceasta se datorează faptului că ne aflăm în ochiul furtunii", scrie Schiff pe site-ul companiei.
Guvernul de la Washington pare să reziste deocamdată asaltului depresiunii pe frontul economiei reale, dar la nivelul sistemului financiar stabilitatea este departe de a se fi întărit, aşa cum spune FMI. Pe lângă cele cinci bănci închise vineri de FDIC (Federal Deposit Insurance Corporation), care a dus la 69 numărul băncilor închise de la începutul anului, o mare bancă regională din Alabama, Colonial BancGroup, a anunţat al cincilea trimestru cosecutiv de pierderi. Conform raportului băncii, cu active de circa 26 miliarde dolari, există "îndoieli substanţiale" privind supravieţuirea sa, după cum scrie Bloomberg.
Problemele financiare sunt deosebit de grave şi la nivelul administraţiilor locale din Alabama. Confruntat cu falimentul încă de anul trecut, Jefferson County, cel mai mare district al statului, a trimis în concediu fără plată peste o treime din angajaţii din administraţia locală de la începutul lunii august. Majoritatea statelor americane se confruntă cu acelaşi tip de dezastru bugetar.
Peste Ocean, Lloyds Banking Group este gata să anunţe o pierdere de 5 miliarde lire sterline, pe fondul exploziei creditelor neperformante, iar asociaţia industrială VDMA din Germania a anunţat o scădere cu 46% a comenzilor industriale în iunie, conform unor articole de la Reuters şi Financial Times.
"Criza nu s-a terminat", a declarat recent la Zurich şi Josef Ackermann, directorul executiv de la Deutsche Bank. Creşterea incapacităţii de plată a firmelor şi consumatorilor reprezintă noul val al crizei financiare, în opinia lui Ackermann, preluată de Bloomberg.
Toate aceste date nu indică deloc o perspectivă a revenirii economice şi nici măcar o atenuare a ritmului de scădere. După cum scrie Peter Schiff, "recesiunea s-a terminat, trăiască depresiunea!".
Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.
1. 723??
(mesaj trimis de Andrei în data de 04.08.2009, 09:36)
Analiza este foarte interseanta si corecta, pana la un punct. Nu lamurste ce se intampla cu PER-ul in momentul in care toate companiile listate in S&P sunt pe profit zero? Atunci S&P trebuie sa ajunga la zero? Sau daca sunt in pierdere, S&P trebuie sa fie negativ? O analiza pe termen de 723 de ani trebuie facuta mai temenic, gandind mai degraba ceva de genul "Cat poate sa fie profitul firmelor din S&P in anii urmatorii, daca anul asta au facut corectile necesare ca sa supravietuiasca, si inca sunt pe profit?" Si atunci poate ca PER-ul nu mai este relevant....