Căderea în populism

În cea mai săracă ţară a Uniunii Europene, vecina noastră de la sud de Dunăre, Bulgaria, electoratul nu prea a avut de ales duminică. Mult sperata ofensivă decisivă împotriva corupţiei şi a crimei organizate nu avea cum să fie relansată de o clasă politică delegitimată şi nu va putea fi întărită de noul parlament câtă vreme acesta este minat din start de fragmentare şi lipsit de voinţă. Ca şi în România, partidele politice se află la dispoziţia cercurilor de afaceri dar, spre deosebire de ţara noastră influenţa crimei organizate este mai mare.

Cum la tendinţe grele s-a adăugat şi criza economică, amestecul de ingrediente bulgăreşti şi recesiune globală face climatul social şi politic exploziv şi asta în condiţiile în care moralul bulgarilor este deja afectat de sancţiunile aplicate de Comisia europeană care a retras Bulgariei 220 milioane de euro din fondurile europene pentru că nu a reuşit să gestioneze eficient politicile împotriva corupţiei. De altfel, exemplul bulgar a fost cel mai puternic stimulent pentru a justifica graba, improvizaţia şi voluntarismul dâmboviţean în privinţa adoptării codurilor.

Fragmentarea parlamentară şi, în lipsa unei culturi a consensului, prelungirea negocierilor pentru formarea guvernului expune Bulgaria unei crize politice.

Aşa zisul partid de centru-dreapta Cetăţeni pentru o dezvoltare europeană a Bulgariei (GERB), de fapt un partid populist lipsit de consistenţă doctrinară dar legitimat de popularii europeni din motive pragmatice, se află pe primul loc, dar nu poate forma guvernul. GERB, aflat în opoziţie, cea ce l-a avantajat, are ca lider un personaj pe cât de pitoresc, pe atât de controversat: primarul Sofiei, Boiko Borisov.

La cei 50 de ani ai săi, Boiko Borisov nu e tocmai reprezentativ pentru noua clasă politică. Din contră, este - cel puţin prin biografie - membru al aceleaşi caste nomenclaturiste pe care o critică. Fiul unui nomenclaturist şi nepot al unui primar din hinterlandul Sofiei asasinat de comunişti în 1944, Boiko Borisov a urmat totuşi şcoala de poliţie, locul unde se formau şi membrii poliţei secrete comuniste. A fost ofiţer, ajungând până la gradul de colonel, ca pompier militar. Ori, ca în toate regimurile controlate de sovietici, inclusiv România, această armă ţinea de Ministerul de Interne. Posesor al centurii negre la karate, a fost antrenor al echipei naţionale bulgare, pentru ca după 1990 să îşi deschidă o firmă de securitate. În această calitate va fi garda du corp personală a lui Todor Jivkov. Apoi, în 1999, a asigurat protecţia fostului ţar Simeon al II-lea, revenit din exil. Sub îndrumarea celor doi mentori s-a şi format ca politican, iar când Simeon al II-lea a devenit prim ministru, în 2001, Borisov a primit postul de secretar general al poliţiei. Pentru cei ce-l susţineau atunci, a dovedit determinare în combaterea criminalităţii organizate, ceea ce l-ar recomanda acum pentru a conduce guvernul.

Dar pentru unii dintre cei ce cercetează criminalitatea organizată din fostele ţări comuniste, Borisov nu ar fi chiar atât de determinat să combată străin mafiile. Însă, chiar dacă numele său a fost invocat în mai multe dosare de corupţie, nimic nu a fost vreodată dovedit.

Chiar dacă o parte a electoratului bulgar pare să fi găsit în cel pe care Le Monde îl numeşte "minotaurul carismatic", un erou anticorupţie, succesul electoral al lui Borisov nu pare să asigure ieşirea Bulgariei din impas.

În măsura în care va deveni prim ministru, şi are toate şansele, Europa va fi pusă în faţa unui personaj de o calitate îndoielnică. şi cum nu ar fi prima dată când noile ţări membre fac astfel de surprize dezagreabile vestului, apetitul, şi aşa limitat, pentru extindere va scădea în mod dramatic.

În rest, al doilea partid bulgar, cel socialist condus de încă premierul SergheV Stanişev se află într-un moment dificil. Ceea ce dă Mişcării pentru drepturi şi libertăţi, partidul minorităţii turce, un potenţial rol de arbitru. Într-o oarecare măsură şi preşedintele Gheorghi Pîrvanov va putea contribui la stabilirea unui compromis.

Ca şi în România, tema cumpărării voturilor a intervenit şi în Bulgaria. Cu o zi înaintea scrutinului, demonstrativ, poliţia a arestat cinci persoane care ar fi cumpărat voturi. Dar, plângerile care au invadat justiţia bulgară pun în discuţie o practică generalizată şi care afectează toate partidele.

După mai bine de un deceniu de creştere economică şi în Bulgaria este recesiune. Ceea ce va obliga viitorul guvern, oricare va fi acesta, să aibă ca prioritate diminuarea deficitului, căci altfel şi Bulgaria va fi obligată, precum România, să apeleze la un împrumut la FMI. Aceeaşi situaţie ca şi în România: resentimentul alegătorilor în raport cu o clasă politică intangibilă a favorizat votul sancţiune şi absenteismul, dar rezultatul este oarecum diferit datorită sistemului electoral, proporţional cu listă închisă şi un prag de 4%. Populism, corupţie şi recesiune: o mixtură care nu anunţă un viitor prea optimist pentru Bulgaria.