"Calitatea şi lipsa banilor - două provocări ale României în domeniul educaţiei"

Reporter: Ce proiecte educaţionale derulează Banca Mondială în ţara noastră?

Cristian Aedo: În România avem o istorie lungă de parteneriat, cu rezultate bune. În trecut, am avut patru proiecte pe mai multe segmente educaţionale, cum ar fi învăţământul preuniversitar, învăţământul superior şi cercetarea, învăţământul în mediul rural. Acum, purtăm discuţii cu guvernul ca să sprijinim autorităţile să implementeze, ca domenii prioritare, învăţământul liceal şi tranziţia către învăţământul universitar.

Ministerul Educaţiei a stabilit ca prioritate să-i sprijine pe elevi în finalizarea studiilor liceale şi reuşita la examenul de bacalaureat, iar pe studenţii care intră în primul an la universitate să-i sprijine cu măsuri pentru reducerea abandonului şi pentru continuarea studiilor.

Avem, de asemenea, patru proiecte de asistenţă tehnică în România. Sprijinim guvernul cu know-how în pregătirea unor strategii pentru creşterea numărului de persoane care participă la învăţământul terţiar, reducerea părăsirii timpurii a şcolii (în clasele I-VIII) şi educatia pe tot parcursul vieţii (ceea ce se întâmplă după absolvire şi când absolventul a intrat deja pe piaţa muncii, dar şi atunci când adulţii au nevoie de o recalificare). Aceste trei strategii reprezintă condiţionalităţi ex-ante ale Comisiei Europene pentru absorbţia fondurilor structurale alocate sectorului "Educaţie şi competenţe" în perioada 2014-2020.

Cel de-al patrulea proiect de asistenţă tehnică este în domeniul creşterii capacităţii administrative a Ministerului Educaţiei.

Reporter: Cum se situează ţara noastră faţă de celelalte state europene, în domeniul educaţiei?

Cristian Aedo: România a participat timp de mai mulţi ani, în mod regulat, la o evaluare internaţională coordonată de OECD - Programul Internaţional pentru Evaluarea Elevilor. Sunt mai multe ţări europene care participă la această evaluare - SUA, câteva ţări din America Latină (Mexic, Argentina, Chile şi Uruguay), India, China. Programul oferă un termen de comparaţie, ce poate fi folosit pentru evaluarea nivelului de educaţie oferit aici, în România, faţă de ţările din vestul Europei.

Ultimele două testări au fost făcute în 2009 şi 2012, iar următoarea va fi efectuată în 2015, întrucât această evaluare se face la trei ani. Programul vizează evaluarea în domeniul matematicii, citirii şi ştiinţelor. Nu este un test prin care evaluezi studenţii raportându-te la un curriculum, îi evaluezi în funcţie de competenţe, de măsura în care educaţia primită poate fi aplicată la nevoile de zi cu zi. Cei care sunt evaluaţi sunt elevii de 15 ani. În rezultate, se observă o diferenţă între elevii români şi cei din OECD, primii fiind cu 50 de puncte sub media ţărilor OECD, la matematică, ceea ce echivalează cu un an de studiu. Putem spune, astfel, că elevii de 15 ani din şcolile româneşti se află cu un an în urma celor de vârsta lor din OECD, ca medie.

Comparând elevii din România cu cei din Polonia, se observă că elevii din Polonia excelează la această testare, fiind mult peste media ţărilor din OECD. Comparativ cu elevii din Polonia, copiii români se află cu un an şi jumătate în urmă, din punct de vedere al competenţelor.

Reporter: Care credeţi că este cauza acestei situaţii?

Cristian Aedo: Provocările din România sunt similare cu cele din multe alte ţări. Unul din subiectele discutate frecvent cu miniştrii - nu doar cu cel al educaţiei, dar şi cu ministrul Finanţelor şi cu cel al Muncii - este discrepanţa dintre competenţele cu care ies din şcoală elevii români şi cele cerute de piaţa muncii. În toate ţările în care lucrăm, când chestionăm angajatorii se observă această diferenţă între competenţele pe care ei le-ar dori şi cele dezvoltate de sistemul de învăţământ, cauzată de mai multe motive. În România, patru din zece angajatori chestionaţi, adică 40%, consideră că abilităţile cu care tinerii vin din sistemul de educaţie pe piaţa muncii reprezintă o constrângere în derularea activităţii firmelor. În mod similar, ca şi în alte ţări din lume, acest fapt afectează în special firmele care concurează pe piaţa globală.

Este vorba despre provocarea de a dezvolta nu doar calitatea competenţelor pe care sistemul educaţional le formează, ci şi relevanţa acestora pentru piaţa muncii. Cu alte cuvinte, nu trebuie crescut doar nivelul competenţelor, ci şi relevanţa lor faţă de nivelul pieţei muncii.

Reporter: Cum am putea reduce acest decalaj?

Cristian Aedo: Reducerea acestui decalaj este o provocare principală pentru ţara dumneavoastră. În plus, există şi problemele privind diferenţele dintre cei mai buni elevi şi medie, în România aceasta ajungând la 100 de puncte, adică de doi ani. Sunt inegalităţi care trebuie rezolvate, iar diferenţa este legată de caracteristici socio-economice, cum ar fi nivelul de venituri, mediul rural vs urban şi alte asemenea aspecte. Calitatea este o problemă, când compari România cu Europa. O altă chestiune importantă este legată de resurse. În România, cam 3,4% din PIB se investeşte în educaţie, comparativ cu media de peste 5% în UE.

Ştim că acest aspect este o prioritate pentru ţară, dar recomandările noastre nu sunt doar ca suma investită în educaţie să fie mai mare, ci creşterea să fie una inteligentă, să se încerce investirea în acele domenii ce au potenţial, ce pot aduce rezultatele de care elevii români au nevoie cu adevărat.

Sfatul nostru a fost întotdeauna să creşteţi bugetul pentru educaţie.

Un alt domeniu unde vedem o provocare este cel al egalităţii de şanse. Observăm că există disparităţi în ceea ce priveşte frecventarea şcolii, dar şi referitoare la câţi ani de educaţie urmează elevii.

Reporter: Cum ajută educaţia la dezvoltarea mediului economic?

Cristian Aedo: În general, educaţia şi capitalul uman reprezintă, conform studiilor, determinantul cheie al creşterii şi redezvoltării economice, al competitivităţii unei ţări. Educaţia şi îmbunătăţirea educaţiei te ajută să spargi ciclul transmiterii sărăciei între generaţii. O realitate valabilă în foarte multe ţări este că educaţia îmbunătăţeşte productivitatea, veniturile şi condiţiile de angajare, în special pentru pătura de jos a populaţiei. Din aceste motive, educaţia este o prioritate şi pentru România, dar şi pentru noi.

În ceea ce priveşte România, pe lângă ce am spus până acum, mai există două aspecte specifice: unul este îmbătrânirea populaţiei, iar celălalt - emigrarea. Există anumite estimări că până în 2050 dimensiunea populaţiei în vârstă de muncă va scădea. Pentru susţinerea dezvoltării economice şi a competitivităţii ţării, provocarea este să crească productivitatea acestei populaţii în scădere şi în curs de îmbătrânire.

Reporter: Cum evoluează piaţa muncii?

Cristian Aedo: Trăim într-o lume dinamică. Multe ţări înregistrează schimbări între sectoare, dinspre agricultură spre servicii şi spre industrii, unde activităţile necesare celor care lucrează în aceste domenii sunt diferite de cele din agricultură. O altă tendinţă pe care o observăm este cea a noilor tehnologii. Munca de rutină, care poate fi înlocuită de computere şi tehnologie, este din ce în ce mai puţin căutată, în întreaga lume, iar activităţile care presupun gândirea complexă şi nu pot fi înlocuite de tehnologie sunt cele pentru care solicitările sunt în creştere. Odată cu aceste schimbări se modifică şi profilul competenţelor de care este nevoie.

În cadrul Băncii Mondiale, noi am făcut un exerciţiu pentru SUA, ca să aflăm care este probabilitatea ca un elev, care intră în clasa întâi acum, să aibă peste 16 ani - după 12 ani de şcoală şi patru de facultate - o slujbă care există acum sau care necesită atributele cerute în prezent. Răspunsul este 30%.

De fapt, trăim într-o schimbare continuă, iar ca să reducem acest decalaj este nevoie de mult dinamism în instituţiile de educaţie. Acest lucru înseamnă să se pună accentul pe activităţile generale - scris, citit, socotit, dar şi pe unele atribute personale - lucrul în echipă, comunicare, gândire complexă, sintetizarea informaţiilor şi mai puţin pe competenţele tehnice, care înseamnă concentrarea pe un singur tip de ocupaţie. Cum instituţiile de educaţie pregătesc tinerii pentru o viaţă diferită de ceea ce am avut în trecut, aceasta este preocuparea noastră actuală. Pregătim oameni care trebuie să fie capabili să-şi schimbe slujbele, iar aceştia au nevoie de competenţe şi cunoştinţe care să le permită o asemenea tranziţie.

Reporter: Ce proiecte educaţionale are Banca Mondială la nivel global?

Cristian Aedo: Lucrăm cu mai multe ţări din toată lumea, în diferite regiuni. În domeniul educaţiei, avem 132 de proiecte în curs de implementare, în valoare de 11,6 miliarde dolari - granturi şi împrumuturi.

Pe partea de împrumuturi, lucrăm cu ţări ca India, China, Pakistan, Mexic, Argentina şi, în regiunea din care face parte şi ţara dumneavoastră, cu Bulgaria, Macedonia, Moldova, Muntenegru. Printre altele, banca realizează şi studii, analizând sistemele de învăţământ superior şi oferind asistenţă tehnică în ceea ce priveşte educaţia. Pe acest segment, lucrăm şi cu alte ţări din regiune, ca Letonia, Rusia, Polonia, Bulgaria, Croaţia, Serbia, Belarus, Cipru etc. şi avem un portofoliu mare de proiecte în derulare.

Reporter: Mulţumesc!