Când se schimbă legea electorală

Cătălin Avramescu
Ziarul BURSA #Editorial / 11 noiembrie 2014

Cătălin Avramescu

Avem o alegere cu doi candidaţi. Altfel spus, una cât se poate de simplă. Un candidat are X voturi, celălalt candidat are Y voturi. Primul primeşte mandat dacă X este egal sau este mai mare decât Y+1.

Nu am început prea bine, nu-i aşa? Politica este, pentru mulţi, un domeniu al pasiunilor, nu al raţionamentelor abstracte. Pe undeva, este normal. Nu cred că o societate lovită de apatie este o societate mai bună. Pe de altă parte, argumentele reci, obiective, au şi acestea locul lor.

Acest lucru este cu atât mai adevărat în domeniul studiilor electorale. Las la o parte faptul, simplu de constatat, că teoria modernă a sistemelor de vot pare adesea mai degrabă o ramură a matematicii. Mai important pentru scopurile noastre este altceva. Alegerile implică voturi. Milioane de voturi. Alegerile presupun şi reguli. Reguli formale. Alegerile se desfăşoară într-un cadru instituţional. Prin urmare, alegerile trebuie înţelese nu doar ca o simplă înfruntare între un X şi un Y, ca şi cum cei doi s-ar certa pentru un loc din parcare. Ele trebuie înţelese obiectiv.

Ajungem acum la chestiunea zilei. Când se schimbă legea electorală?

Aici, mă tem, nu am veşti bune pentru adepţii schimbării. Legile electorale, oricât de defecte ar fi, nu se schimbă uşor sau frecvent. Iată de ce.

În principiu, alegerile sunt un mod de a separa, pe baza voturilor exprimate, pe câştigători de necâştigători. Primii primesc mandat şi ajung, vorba aceea, "la butoane". Ceilalţi, nu. Or, legea electorală, prin definiţie, într-o democraţie, este adoptată de cei care au mandat, nu de aceia care nu au.

Observaţi deja problema. Pentru a avea o nouă lege electorală ar trebui să resimţim o anumită nemulţumire faţă de aceea veche. Ar trebui să avem câştigători nemulţumiţi. Asta e greu de crezut. Nemulţumiţii, prin definiţie, sunt cei care au pierdut. De regulă ei sunt cei care spun (justificat sau nu) că o nouă lege electorală i-ar fi declarat câştigători. Cât despre câştigători, de ce aceştia ar da cu piciorul scării pe care s-au urcat?

Există o literatură de specialitate masivă care arată că partidele sunt, într-o măsură notabilă, creaţia sistemelor de vot. Prin urmare, pentru câştigători există un risc inerent schimbării sistemului de vot. De ce ar face acest lucru, dacă exact acest sistem i-a făcut să primească mandat?

Şi atunci când se schimbă sistemul electoral? Unul dintre cazurile clasice: în urma unei crize politice şi sociale puternice, precum aceea precipitată de un război. Cazurile Germaniei, Italiei şi Japoniei după Al Doilea Război Mondial. Sau cazurile ţărilor din Europa de Est după revoluţiile din 1989.

Alt caz clasic: în cazul societăţilor construite aproape "de la zero", cum ar fi cazul coloniilor (foste colonii, de fapt). Exemplul tipic: Australia, care are unul dintre cele mai interesante sisteme de vot din lume, deosebit de sistemul britanic.

Există excepţii? Sigur. Noua Zeelandă este una dintre acestea. Un stat prosper, stabil, cu un regim politic de tip Westminster. Şi cu un grad de corupţie extrem de redus: în Indexul Percepţiei Corupţiei (2013), Noua Zeelandă este pe locul 2 mondial, înaintea Finlandei, Suediei şi Norvegiei, devansată doar de Danemarca. Cu toate acestea, Noua Zeelandă a efectuat două reforme majore în ultimele decenii: a schimbat numărul Camerelor (trecând la unicameralism) şi a schimbat radical sistemul de vot (de la majoritar simplu FPTP la proporţional în formula germană MMP).

Ce explică aceste excepţii? Ar fi multe de spus. Am să observ doar atât. Un stat ca Noua Zeelandă are o societate civilă puternică şi un număr mare de experţi, respectaţi de public şi de elitele politice. M-am uitat pe numărul de astăzi (luni), al principalului ziar local. Articole excelente, scrise de experţi, pentru un public sofisticat. Unul prezintă statistici despre diferenţele dintre şcoli, altul tratează psihologia pietonilor şi numărul de accidente etc.

Una dintre condiţiile schimbării, aşadar, este o masă critică de experţi care se adresează unui public educat şi motivat.

Ne place sau nu ne place, chestiunea legii electorale este una dintre cele mai tehnice şi mai abstracte din sfera politică. Alte teme politice pot fi discutate în bună măsură pe terenul pasiunilor cotidiene. Dacă impozitul pe teren agricol creşte sau scade - acest gen de chestiuni au o miză clară pentru cei mai mulţi dintre noi. Sau când alegem între candidaţii X şi Y - criteriile şi implicaţiile sunt evidente. Însă a decide dacă adoptăm un sistem de vot ca IRV sau ca STV - aceasta nu poate fi, de obicei, decât obiectul unei dezbateri între experţi. La fel şi alte detalii tehnice: securizarea votului electronic, calculul mandatelor în sistemele de listă etc.

Ce vreau să spun este simplu. Pasiunile politice au rolul lor. Însă este bine să le suplimentăm şi cu o doză de raţiune. Şi de informaţie. Să ştim nu doar ce vrem, ci şi de ce anume şi cu ce efecte. Lucrurile se schimbă, în cele din urmă, când ne schimbăm şi noi.

Notă: Domnul Cătălin Avramescu este ambasador al României în Finlanda şi Estonia.

Opinia Cititorului ( 6 )

  1. ... punct de vedere: una din probleme consta in faptul ca retorica electorala penduleaza intre emotivitate si rationament sec, emotivitatea avand tendinta de a insista exagerat pe o problema specifica, rationamentul sec avand tendinta de a generaliza, ambele abordari au "darul" de a ocoli esentialul (probleme esentiale - in acest sens, aceste abordari devin un dar otravit) ... saolutia ar fi retorica orintata spre constientizare a problemelor esentiale prin abordarea lor din multiple puncte de vedere astfel ca solutia cea buna sa devina "descifrabila", in acest fel se creaza oportunitatea ca electoratul sa aleaga solutia, nu candidatul, nu doctrina, nu culoarea samd. (reminiscente ale cultului personalitatii) ... si tocmai de aici ajungem la alta problema, anume aceea ca insasi campaniile electorale sunt tratate asemenea unor curse in care exista castigatori si invingatori caci atunci "cursa" devine mai importanta decat telul - ALEGEREA celor mai bune solutii si nicidecum alegerea castigatorilor si/sau sanctionarea pierzatorilor - adica situatia in care cursa devine un scop in sine; cateodata, in campaniile electorale, omul se poate reagasi in strea in care parca asista la circ unde circarii defileaza animalute bine dresate cu singurul scop de a-i captiva atentia pentru a-l multumi de "banii platiti" si "timpul pierdut" ... astfel de abordari (electorale) nu vor lamuri niciodata preocuperi precum: ce vrem, de ce anume si cu ce efecte ... caci solutia este schimbarea omului dar pentru aceasta, sa lasam circul circarilor cu animalutele lor, iar noi, oemeni fiind sa ne lasam preocupati mai degraba de constientizarea problemelor arzatoare ... PS: aceste randuri NU urmaresc a fi o critica la adresa autorului, ci cauta a identifica slabiciuni in modelul electoral ...

    1. Excelent comentariu.

      Autorul: “Pasiunile politice au rolul lor. Însă este bine să le suplimentăm şi cu o doză de raţiune. Şi de informaţie. Să ştim nu doar ce vrem, ci şi de ce anume şi cu ce efecte. Lucrurile se schimbă, în cele din urmă, când ne schimbăm şi noi.”  

      anonimul: “constientizare a problemelor esentiale prin abordarea lor din multiple puncte de vedere astfel ca solutia cea buna sa devina "descifrabila", in acest fel se creaza oportunitatea ca electoratul sa aleaga solutia”; “solutia este schimbarea omului”. 

      Comunistii si-au asumat deschis actiunea de schimbare a omului in “om nou”. In anii postdecembristi asumarea nu s-a facut de nimeni deschis, dar fel de fel de formatori si purtatori de steagurile nu_stiu_cui afirma constant necesitatea schimbarii omului. Dupa cca trei sferturi de secol ne uitam la omul nou/omul in curs de schimbare/omul schimbat si constatam ca acest om are un salariu mediu de cca 380 euro/luna sau o pensie medie de cca 180 euro/luna, mizerabile si departe, departe de nivelul atins de occidentali si de cerintele societatii moderne. Acum nu se stie concret cui concret se datoreaza aceasta situatie cu totul si cu totul neasteptata si neplacuta: unii exegeti au ajuns la concluzia ca ar fi rezultatul rezultatelor slabe obtinute in schimbarea omului, altii, majoritatea, ca se datoreaza faptului ca un Sistem Ticalosit a pus stapinire pe societatea romaneasca. 

      Periodic alegatorii sunt chemati si participa la cruciada pentru stirpirea Sistemului Ticalosit. Duminica alegatorii vor participa doar la un alt asalt in lupta nesfirsita de zdrobire a Sistemului Ticalosit. Problema este simpla, alegatorii au de ales doar intre doi candidati: un reprezentant al vechiului sistem, care se agata de putere si care trebuie inlaturat, si un reprezentant al unui sistem nou. 

      ... schimbarea apare atunci cand omul va intelege ca omul pe care trebuie sa-l schimbe este el isusi ... predecesorii au incercat, in principiu, sa-i schibme pe ceilalti (dupa chipul si asemanarea lor - esenta cultului), in acest sens "omul nou", cautat de predecesori era (si este) o himera ... multumesc ...

      Amaritul coscovit de gindurile negre, grijile si nevoile impuse de salariul mediu net si pensia medie mizerabile, va reusi singur in mai mare masura innoirea decit ajutat de Prometeu, Isus, umanism, rationalism, liberalism, marxism... ?

      ... am intalnit mai multi oameni buni "pe strada" decat in "institutii", aceasta pentru ca spiritul crestin tine omul drept iar realitatea nu-i da voie sa greseasca ... problema dpmdv este "templul rasturnat", coloanele stau una peste alta, atunci doar omul individual mai "sta sa intre" ... as spune, nu doctrina-i o problema, ca omu-i stramb - urcat nedrept in varful templului si uite asa ca lanturile stau, vulturul mananca, iar focul nu-l ajuta ...

      :))

      Tristan Tzara - Glas 

      Zid dărăpănat 

      Eu m-am întrebat 

      Astăzi că de ce 

      Nu s-a spânzurat 

      Lia, blonda Lie 

      Noaptea de-o frânghie… 

      S-ar fi legănat 

      Ca o pară coaptă 

      Şi ar fi lătrat 

      Câinii de pe stradă 

      S-ar fi adunat 

      Lumea să o vadă 

      Şi ar fi strigat 

      , , Vezi ca să nu cadă”. 

      Aş fi încuiat 

      Lacătul la poartă 

      Aş fi pus o scară 

      Şi aş fi luat-o jos 

      Ca o pară coaptă 

      Ca o fată moartă 

      Şi aş fi culcat-o într-un pat frumos. 

      (Bucuresti, 1914)  

CITEŞTE ŞI

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
danescu.ro
boromir.ro
Mozart
Schlumberger
arsc.ro
domeniileostrov.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

18 Dec. 2024
Euro (EUR)Euro4.9755
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7397
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.3041
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină6.0232
Gram de aur (XAU)Gram de aur403.6495

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
petreceriperfecte.ro
novaplus.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb