CÂND SITUAŢIA DEVINE APROAPE IMPOSIBILĂ, CEI SUFICIENT DE INTELIGENŢI SE RETRAG Ave Draghi?

În timpul unei recente şedinţe de partid, un parlamentar din Venezuela, ţară aflată în plin proces de prăbuşire economică, a lansat "Rugăciunea delegatului" la o şedinţă de pregătire ideologică. "Al nostru Chavez care eşti în ceruri, pe pământ, în mare şi în spiritul nostru de reprezentanţi, sfinţească-se numele tău", începe rugăciunea modelată după "Tatăl Nostru".

"Şi nu ne duce pe noi în ispita capitalismului, şi ne mântuieşte pe noi de relele oligarhiei", continuă "rugăciunea", după cum scrie agenţia de ştiri United Press International.

Într-o Europă unde "binefacerile" socialismului nu sunt încă la fel de evidente ca în Venezuela, premierii, comisarii şi alte persoane cu funcţii de conducere şi-au îndreptat rugile către alt "far călăuzitor": Mario Draghi. Iar acesta le-a răspuns prin anunţarea unei relaxări pe scară şi mai largă a politicii monetare.

Despre noile măsuri anunţate de BCE, analiştii de la Natixis scriu că "acţiunile disperate sunt, adesea, cele mai frumoase". Poate, dar numai în poveştile despre eroi care sunt gata să se sacrifice pentru o cauză nobilă. Ei se aruncă în luptă şi, de cele mai multe ori, îşi pierd viaţa.

Conducătorii Băncii Centrale Europene, pe de altă parte, nu îşi riscă nici viaţa şi nici averile, dar îi trimit pe cetăţenii zonei euro tot mai sus pe culmile disperării.

Prin anunţarea unor noi programe de achiziţie a activelor financiare, care includ titluri ABS (Asset Backed Securities) şi obligaţiuni ipotecare garantate (covered bonds), BCE speră să relanseze creditarea, pe fondul creşterii bilanţului său cu cel puţin 1 trilion de euro.

Ultimele date oficiale arată că valoarea bilanţului BCE a fost de 2,038 trilioane de euro, după ce a atins un maxim de 3,1 trilioane la mijlocul anului 2012 (vezi graficul 1).

Să presupunem că bilanţul BCE se va apropia de 4 trilioane de euro, în condiţiile în care bilanţul Federal Reserve s-a apropiat deja de 4,5 trilioane de dolari.

Va stimula aceasta creditarea? Nici pe departe, deoarece gradul de îndatorare în Europa, atât în sectorul public cât şi cel privat, se menţine aproape de maximele istorice. Pentru sectorul privat este la nivelul din 2008, după cum arată analiza de la Natixis, iar "companiile şi gospodăriile din Europa trebuie să continue reducerea gradului de leverage, indiferent de politica BCE sau a lichidităţii băncilor".

Din această cauză, "noile politici ale BCE vor avea un efect neglijabil asupra economiilor din zona euro", după cum mai scriu analiştii de la Natixis.

Cu câteva zile înainte de noile salve monetare anunţate de BCE, Detlev Schlichter, autorul cărţii "Colapsul banilor de hârtie: Nebunia banilor elastici", scria că "obsesia stimulării monetare se va sfârşi cu un dezastru". În opinia sa, "stimularea monetară este formă a intervenţiei pe piaţă, care schimbă preţurile relative şi alterează alocarea unor resurse finite", fiind "un drog cu puternice efecte secundare".

Din păcate pentru cei care se închină în faţa lui Mario Draghi, cel puţin pentru două dintre salve, BCE nu prea are muniţie. Odată cu reducerea dobânzii de politică monetară la 0,05%, dobânda "acordată" băncilor pentru plasarea fondurilor la BCE a scăzut până la -0,2%, de la -0,1%, în ideea că penalizarea instituţiilor financiare le va determina să-şi orienteze resursele către creditarea economiei reale.

Dar care sunt sumele penalizate? Conform ultimelor datele de la BCE, circa 28 de miliarde de euro erau în facilitatea de depozit, după depăşirea pragului de 800 de miliarde în prima parte a anului 2012 (vezi graficul 2).

Adică sumele sunt nesemnificative pentru ceea ce doreşte să obţină BCE. În ceea ce priveşte cumpărarea titlurilor ABS, funcţionarea programului este pusă sub semnul întrebării de simplul fapt că nu există suficiente titluri, după cum scrie Bloomberg.

"Obligaţiunile existente nu sunt disponibile, deci băncile ar putea fi nevoite să creeze unele noi", a declarat Frank Erik Meijer, şeful diviziei ABS de la Aegon Asset Management, pentru Bloomberg, el precizând că are nevoie de circa trei luni pentru a achiziţiona titluri ABS cu o valoare de 1 miliard de euro.

Problema acestei pieţe a titlurilor securitizate este, însă, mult mai mare. Site-ul financiar Zerohedge scrie de mai mult timp despre "lipsa activelor lipsite de sarcini" care pot fi folosite pentru securitizare, fenomen echivalent cu lipsa colateralului de calitate, o consecinţă directă a programelor de lichiditate de la BCE. În plus, cotidianul german Die Welt a scris recent despre "lipsa de expertiză a BCE pentru angajarea pe piaţa ABS". În aceste condiţii, încrederea autorităţilor europene în "magia" lui Draghi nu poate veni decât din profunda lor disperare.

De parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, o analiză de la HSH Nordbank AG, bancă aflată pe lista instituţiilor financiare semnificative care vor intra sub supravegherea BCE, arată noile măsuri anunţate de Mario Draghi "pun în pericol stabilitatea pieţelor financiare", prin stimularea expunerii la noi riscuri a investitorilor, după cum scrie Deutsche Wirtschafts Nachrichten. Încă nu am descoperit un precedent pentru o astfel de critică, venită chiar din sistemul bancar, la adresa Băncii Centrale Europene.

În analiza de la Natixis se mai arată că principala problemă a economiei europene este reprezentată de oferta deficitară a sectoarelor industriale, iar "redresarea ofertei se obţine doar prin îmbunătăţirea profitabilităţii, reforma sistemului de reglementare şi alte mijloace, dar nu prin intermediul politicii monetare". Cu alte cuvinte, structura economică generată de politica banilor ieftini din ultimele decade nu poate fi corectată tot prin bani ieftini.

Problemele structurale grave ale economiei europene reprezintă, de asemenea, şi o piedică extraordinară în calea ieşirii din criză prin devalorizarea monedei unice. Tot analiştii de la Natixis arată că "un euro mai slab va avea un efect foarte limitat asupra creşterii economice din cauza impactului preţurilor importurilor, care anulează 75% din efectul pozitiv asupra volumului exporturilor". Adică nici deprecierea nu va funcţiona, după cum o arată şi cazul Japoniei.

Este greu de crezut că Banca Centrală Europeană nu cunoaşte toate aceste aspecte, mai ales pe cele legate de deficienţele structurale. Conducerea BCE consideră că perspectivele economice ale Europei sunt negative, pe fondul creşterii riscurilor geopolitice, dar unul dintre cei mai importanţi factori îl reprezintă "reformele structurale insuficiente din zona euro", după cum a precizat Draghi. În timpul conferinţei de presă, inclusiv în răspunsurile oferite jurnaliştilor, Mario Draghi a folosit de 15 ori termenul "reforme structurale", însă nu a părut deloc încrezător în realizarea acestora.

Pe piaţă, optimismul este chiar mai redus. "Nu se poate accentua destul faptul că încrederea în realizarea unor reforme semnificative în Franţa şi Italia este un act de credinţă, pentru care nu există precedent istoric", a declarat Marc Ostwald, de la ADM Investor Services International, pentru blogul FT Alphaville de la Financial Times.

Atunci măsurile anunţate de Draghi sunt rezultatul capitulării în faţa presiunilor politice, iar acesta se pregăteşte să părăsească BCE cu mult înainte de finalizarea mandatului său, în 2019?

La mijlocul lunii iulie 2014, preşedintele BCE a negat, în faţa Comitetului Economic şi Monetar al Parlamentului European, zvonurile privind plecarea sa, conform unei ştiri Reuters.

După două luni, zvonurile sunt tot la locul lor. "Se pare că Draghi se pregăteşte să plece în Italia, pentru a deveni Preşedinte al Republicii, calitate din care va susţine programul de reformă al premierului Renzi", scrie Steen Jakobsen, economist-şef şi CIO la Saxo Bank, pe blogul său. Despre zvonurile auzite, Jakobsen spune că s-au intensificat în ultimele zile, economistul-şef de la Saxo considerându-le credibile deoarece "Draghi şi BCE au ajuns la sfârşitul unui ciclu", iar "nivelul zero a fost atins de BCE nu doar pentru dobânzi, ci şi pentru alte posibilităţi de acţiune".

În Italia, tandemul Draghi şi Renzi ar reprezenta, într-adevăr, o forţă, mai ales în condiţiile în care executivul a luat măsuri pentru limitarea influenţei camerelor parlamentare, în special a Senatului.

Cei doi vor încerca, probabil, să creeze un precedent istoric al reformelor structurale în Italia, chiar dacă aceasta înseamnă "diluarea" până la dispariţie a democraţiei, iar exemplul lor ar putea să fie urmat de toată Europa.

Ave Draghi?