CÂND VOR ACCEPTA PIEŢELE LIPSA DE RELEVANŢĂ A PLANULUI "PAULSON"? Conflictul speranţelor cu realitatea

Autorităţile americane au învăţat bine lecţia predată de Uniunea Europeană. Respingerea unei propuneri legislative nu reprezintă o piedică în calea ţelurilor înalte. Dacă prima dată ai votat împotrivă, la un referendum sau în Congres ţi se oferă şansa să-ţi repari greşeala.

În urmă cu câteva zile am scris că nu doar Wall Street-ul, ci America a murit, în urma prezentării planului de salvare a sistemului bancar. Am considerat, în mod greşit, că aprobarea sa va fi doar o formalitate. Surpriza provine atât din respingerea planului, cât şi din repartizarea pe criterii politice a votului. Republicanii şi-au adus contribuţia decisivă la "îngroparea" acestuia, după ce, la rândul lor, au fost "îngropaţi" sub un munte de corespondenţă din partea alegătorilor indignaţi. Aceasta dovedeşte că America este vie şi, în ciuda crizei, poate să redevină marea putere economică de odinioară, cu condiţia să lase pieţele să lucreze pentru curăţarea cât mai rapidă a putregaiului din sistemul financiar.

Planul iniţial al Trezoreriei a reprezentat un adevărat câmp minat, presărat de bombe cu ceas. Printre prevederile sale era inclusă, de exemplu, o clauză care permitea Federal Reserve să aducă din 2011 în 2008 intenţia de a creşte dobânda pentru rezervele băncilor comerciale plasate la banca centrală. În condiţiile lipsei de încredere de pe piaţa interbancară, efectul ar fi fost o creştere şi mai pronunţată a ratelor Libor, care au ajuns deja la altitudini stratosferice.

Christoph Rieger, de la Dresdner Kleinwort, constată sec realitatea: "Pieţele monetare s-au prăbuşit complet, iar tranzacţionarea a încetat. Nu mai există piaţă."

Nu este de mirare că, în aceste condiţii, planul Secretarului Paulson include şi o clauză de suspendare a marcării la piaţă pentru activele neperformante din portofoliile băncilor. Trezoreria Statelor Unite s-a gândi, probabil, că, dacă tot nu mai există pieţe, marcarea la piaţă nu mai are sens.

Reacţiile de pe piaţă arată că astfel de măsuri nu fac decât să sporească neîncrederea, care a ajuns deja la cote maxime. "Suspendarea marcării la piaţă reprezintă, în esenţă, suspendarea realităţii", a declarat Beth Brooke, vicepreşedinte la Ernst & Young LLP, pentru Wall Street Journal. Membri ai Congresului şi companii, în rândul cărora se regăseşte şi AIG, au cerut SEC (Securities and Exchange Commission) să suspende marcarea la piaţă, deoarece "forţează firmele să raporteze pierderi neaşteptate", după cum scrie Bloomberg.

Aceste eforturi disperate de a suspenda realitatea arată că teatrul absurdului de pe pieţele americane a depăşit cu mult orice limită.

Se pare că astăzi, o variantă modificată a planului va trece de Congres, mai ales după criza de isterie a pieţelor de la începutul săptămânii. Dar cine va cumpăra, oare, obligaţiuni guvernamentale americane în valoare de 700 miliarde de dolari? Tăcerea Chinei şi a Rusiei nu pare de bun augur pentru şansele de succes ale acestuia, cele două mari puteri fiind potenţiali cumpărători, din perspectiva fondurilor suverane de investiţii pe care le deţin. Modul în care Moscova priveşte criza financiară mondială este reflectat cel mai bine de recomandarea recentă a preşedintelui Medvedev. Acesta sfătuieşte populaţia să investească în aur, metalul preţios fiind cel mai bun mijloc de protecţie în astfel de vremuri.

Cu sau fără participarea Rusiei, Statele Unite vor avea greutăţi în găsirea unor cumpărători pentru obligaţiuni în valoare de 700 de miliarde de dolari. Va accepta cineva randamentele actuale? Dacă nu, atunci vom asista la prăbuşirea preţului pentru obligaţiunile existente deja pe piaţă şi la o nouă creştere a costurilor de finanţare.

Lăsând criticile la o parte, în spatele sumei de 700 miliarde trebuie să fi existat o evaluare serioasă a necesarului de fonduri pentru sistemul bancar, care să includă şi efectele colaterale, nu-i aşa? Revista Forbes nu ne lasă nici măcar această iluzie, atunci când citează un purtător de cuvânt al Trezoreriei SUA: "Doar am vrut să alegem un număr foarte mare". No comment!

Sume este, într-adevăr, mare, dar este şi suficientă? Marc Faber consideră că "lumea se concentrează prea mult asupra planului Trezoreriei care, comparat cu piaţa totală a creditului şi a derivatelor de credit, este nesemnificativ", conform unui articol din Financial Times.

Opiniile profesorului Nouriel Roubini, preşedintele Roubini Global Economics, sunt mult mai radicale. Pentru Roubini, planul Trezoreriei este o ruşine, care salvează "bancherii nesăbuiţi", investitorii şi creditorii, fără a oferi nimic pentru debitori. "Este scandalos că până şi Democraţii din Congres au căzut pradă acestei înşelătorii a Trezoreriei, care face foarte puţin pentru a ridica din povara datoriilor populaţiei", mai scrie Roubini pe blogul său.

Aprobarea planului va genera, în cel mai bun caz, o euforie de scurtă durata pe pieţe. Chiar şi o astfel de "sărbătoare" nu va fi suficientă pentru a ridica moralul băncilor europene. O analiză recentă de la Citigroup, deosebit de importantă şi pentru economia noastră, arată că vulnerabilitatea principală a Europei în faţa crizei creditării este dată de creşterea rapidă a gradului de îndatorare din ultimii ani, atât pentru companii cât şi pentru populaţie. Nici aici nu există paralele cu situaţia din economia României?

Blocarea pieţelor interbancare din ultimele zile poate determina băncile europene să facă apel la clauze speciale din contractele de creditare, care să permită majorarea costurilor de finanţare, conform unei ştiri Bloomberg. Companii din Asia s-au confruntat deja cu aplicarea acestora clauze, care a condus la dublarea sau chiar triplarea marjei de dobândă, după cum se arată în acelaşi articol Bloomberg.

Analiştii de la Citi consideră că pieţele imobiliare rezidenţiale din Marea Britanie, Franţa, Irlanda şi Spania au înregistrat, în ultima decadă, creşteri mult mai ridicate de preţ decât piaţa americană. Scăderile de preţ prognozate de Citi ne fac să credem că, într-un viitor destul de apropiat, un nou val de active neperformante va lovi bilanţurile băncilor europene.

Prezenţa pe piaţă a unor instrumente financiare derivate nu face decât să amplifice efectele crizei. Absenţa lor, atât de des invocată de autorităţile de la Bucureşti, nu garantează evitarea crizei, deoarece elementul fundamental, raportul dintre gradul de îndatorare şi capacitatea de rambursare, este prezent şi la noi.

Ultimele zile au marcat schimbarea radicală a poziţiei autorităţilor noastre faţă de efectele crizei financiare internaţionale. Dar ce s-a întâmplat într-un interval aşa de scurt? Nimic deosebit. După ce anul trecut ne linişteau şi considerau că piaţa imobiliară va urca nestăvilită, acum au trecut la "armura anticriză".

Din păcate, "armura credibilităţii" tocmai a suferit prima lovitură.