Candidaţi antisistem şi populism în alegerile prezidenţiale

În România, extrema dreaptă a fost primită confirmarea alegerilor europene. Partidele sistem au reuşit să domine alegerile locale, obţinând, aşa cum era de aşteptat, aproape 80% dintre primari (PSD, PNL şi UDMR au totalizat peste 76,25% din voturi pentru primari), iar efectul acestor alegeri s-a transferat parţial şi asupra alegerilor europene. Dar cele două partide ale Coaliţiei nu au reuşit să obţină peste jumătate din voturile pentru lista comună de candidaţi pentru Parlamentatul european (ci doar aproape 49% din voturi, deşi 58% dintre mandate), ceea ce a făcut ca o candidatură comună la alegerile prezidenţiale să devină din ce în ce mai puţin probabilă. Căci, dacă nu reuşeşte să obţină fără dificultăţi majoritatea absolută din primul tur al alegerilor prezidenţiale, candidatul comun ajunge să se confrunte cel mai probabil cu Mircea Geoană în turul al doilea. Căci, după rezultatul slab de la locale nici George Simion, şi cu atât mai puţin europarlamentăreasa Şoşoacă nu vor putea accede în turul al doilea al prezidenţialelor. Or, cu Mircea Geoană în turul al doilea situaţia candidatului unic poate deveni complicată. Iar pentru alegerile prezidenţiale dezbaterea asupra datei de desfăşurare nu este altceva decât o acoperire a problemei nominalizării candidaţilor celor două partide aflate la guvernare.

În schimb, partidele de extremă dreapta, deşi au fost laminate la alegerile locale (AUR 6,4% şi SOS 0,7% din voturile pentru primari, dar numărul de primari obţinuţi este nesemnificativ), au obţinut aproape 20% din voturile de la alegerile europene (şi 24,5% dintre mandate), realizând un scor important şi o adevărată validare. Mai mult, manevrele Giorgiei Meloni de a-l izola pe Viktor Orban şi a-i împiedica intrarea în Grupul Conservatorilor şi Reformatorilor (ECR) din Parlamentul european (după părăsirea Grupului Popularilor - PPE - în 2021, FISESZ, partidul lui Orban, a rămas neafiliat, dar acum, după alegerile câştigate cu 44% din voturi în Ungaria faţă de doar 28% pentru Fratelli d'Italia ai lui Meloni, ar fi urmărit să se afilieze conservatorilor şi să participe la conducerea acestora) au dus AUR în această grupare. Odată AUR acceptat pe uşa din dos în ECR, pentru Orban devenea imposibilă afilierea, iar Meloni putea să-şi asume conducerea acestui grup, devenit al treilea din Parlamentul European, fără dificultăţi. Dar prezenţa AUR în ECR, ca şi neafilierea SOS la noul grup al Suveraniştilor, nu schimbă cu nimic retorica violent anti-sistem şi radicală a acestor partide. Deşi violentă, această retorică rămâne însă o artă a convingerii audienţei. Iar când audienţa este reprezentată de publicul reţelelor sociale, mai ales a Tik Toc, efectul de contagiune este garantat.

Încercarea de "normalizare" a extremei drepte de la noi, pe motiv că ar fi devenit expresia unui fel de "bun simţ" popular, nu a reuşit încă, dar retorica acestor partide a reuşit să influenţeze, precum la alegerile prezidenţiale din 2000, la cele europene din 2009 sau la cele parlamentare din 2012, o bună parte a alegătorilor. Or, acest tip de discurs ajunge la diferite grupuri sociale, profitând de emotivitatea patriotardă care însoţeşte tradiţional formele de popularizare ale istoriei naţionale.

Spre exemplu, discursul despre "marea înlocuire" tipic acestei retorici, nu desemnează persoane reale, ci istorii imaginare legate de vechile migraţii ale sfârşitului antichităţii şi începutului evului de mijloc. Această retorică este cu atât mai eficientă cu cât nu poate fi invalidată complet prin discursurile raţionale oferite de ştiinţele sociale. Pentru că orice discurs ştiinţific pune problema "traducerii" limbajului specific la emoţiile publice care mişcă în special în clasele populare.

De aceea, tentaţia de a utiliza acest populism în retorica pentru alegerile prezidenţiale este imensă şi este deja folosită de candidaţii antisistem în diferite formule, fiind încercată atât de independenţi precum Mircea Geoană, cât şi de candidaţii care provin din partidele antisistem existente, fie că este vorba despre USR, AUR sau SOS. Povestea va fi diferită, dar osatura va fi aceeaşi şi riscă să imprime o excesivă emotivitate unei campanii care se va desfăşura în condiţii geopolitice fără precedent. Cu ce riscuri?