Candidaţii minori decid soarta candidaţilor majori

Cum aşa? Aparent, lansez un paradox. Dar numai aparent. Voi demonstra, în cele ce urmează, că o puzderie de candidaţi prezidenţiali, care nu au nicio şansă de a intra în cel de-al doilea tur, îi pot depuncta sau le pot aduce punctaje celor patru candidaţi majori, care sunt Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, George Simion şi Mircea Geoană.

Candidaţii minori sunt o puzderie şi nici unul dintre ei nu-şi imaginează în mod realist că ar putea să devină Preşedintele României sau măcar să se califice în turul doi. Dar toţi sunt conştienţi că pot juca un rol. Şi sunt hotărâţi să facă totul pentru a beneficia ulterior de o susţinere politică din partea viitorului preşedinte, ajutându-l pe acesta, în mod direct sau indirect, să câştige. Într-o ordine aleatorie, aceşti candidaţi minori sunt următorii: Cristian Terheş, fost membru PSD, fost membru PNŢCD, fost membru AUR, actualmente preşedinte al Partidului Naţional Conservator Român. Acesta, odată înscris în cursă, va atrage de partea lui votanţi suveranişti, scăzând astfel scorul lui George Simion şi diminuându-i acestuia şansele de a creşte de la 15%-17%, cât are în prezent, până la un procent care să-l califice pentru turul doi. Diana Şoşoacă se anunţă a fi un alt candidat minor, care va produce aceleaşi efecte negative în ceea ce-l priveşte pe George Simion. Există însă alţi candidaţi care vor lovi în prezidenţiabilii cu şanse de a intra în finală. Cristian Diaconescu, care tocmai şi-a anunţat candidatura ca independent, va defila cu certitudine pe un culoar de stânga, aspirând un anumit număr de votanţi care, în absenţa domniei sale, l-ar fi creditat pe Marcel Ciolacu. Acelaşi rol, dar mai agresiv, îl va juca Ana Birchalll, atât în ceea ce îi priveşte pe Marcel Ciolacu, cât şi în ceea ce îl priveşte pe Mircea Geoană. În primul tur de scrutin, se înscrie şi Popescu Piedone, din dorinţa de a-şi promova în parlament câţiva membrii ai partidului pe care îl conduce, dar şi de a-i transfera voturi în turul doi, în schimbul unor beneficii, lui Marcel Ciolacu. Dar până la turul doi, în primul tur, ia voturi de-ale acestuia. Elena Lasconi va încerca să rupă ceva din bazinul electoral PNL, la fel ca şi Ludovic Orban şi Mircea Diaconu, dacă acesta va concura. În fine, Mircea Geoană, care conform cercetărilor de piaţă ar putea fi plasat cu procentele sale de circa 15% în rândul candidaţilor majori, dacă nu va reuşi prin nu ştiu ce minune o performanţă, în condiţiile în care nu se poate avânta în campanie cât timp nu este desemnat succesorul său la NATO, va putea juca şi rolul de candidat minor. Deşi îşi afirmă cu îndârjire independenţa, e clar că şi el se adresează marii familii a socialiştilor, ceea ce înseamnă că în primul tur va lua voturi de la Marcel Ciolacu. Tot în rândul candidaţilor minori, poate fi inclus şi Kelemen Hunor, care în primul tur va lua voturi atât de la PSD cât şi de la PNL, voturi pe care le va tranzacţiona atâta cât va putea să transfere în finala prezidenţialelor, în beneficiul probabil al lui Marcel Ciolacu.

Dar aceşti prezidenţiabili minori pot fi relevanţi şi din alt punct de vedere decât cel al capacităţii pe care îl au de a aspira procente care altfel s-ar duce către prezidenţiabilii majori. Pentru a-şi desfăşura campania, prezidenţiabilii minori vor susţine o serie întreagă de teze, fie social democrate, fie liberale, fie suveraniste, dar în acelaşi timp vor avea, aşa cum este firesc într-o campanie electorală, discursuri critice la adresa unor competitori. Ei vor desfăşura puternice campanii negative pe posturile de televiziune la care vor avea acces, precum şi în presa scrisă, afiliată sau neafiliată, dar care va fi dispusă să le preia mesajele, măcar de dragul audienţei.

Şi în încheiere, mă refer şi la un alt aspect, legat tot de proliferarea candidaţilor minori. Fiecare dintre aceştia - iar în prezent, sun anunţaţi circa 20 - pentru a se putea înscrie în cursă vor trebui să strângă peste 200 de mii de semnături de adeziune. Ceea ce ne duce la o cifră de patru milioane. La rândul lor, candidaţii majori îşi vor accelera motoarele electorale la maximum pentru a obţine cât mai multe semnături. Ei nu se vor mulţumi la acel minimum de 200 de mii şi vor încerca să-şi încordeze muşchii electorali şi din acest punct de vedere. Ceea ce înseamnă că PSD va încerca să strângă, în favoarea lui Ciolacu, două milioane de semnături, liberalii vor transpira şi ei pentru un milion, George Simion va încerca să depăşească pragul de 500 de mii, iar Geoană, cu toţi sponsorii pe care îi are în spate, la rândul său va încerca să acumuleze 3-4 sute de mii de semnături. Deci trăgând o primă linie, constatăm că prezidenţiabilii majori şi-au fixat în total o ţintă de aproape patru milioane de semnături. Patru milioane de la aceştia şi cu patru milioane de la prezidenţiabilii minori, dacă toţi vor strânge numărul de semnături prevăzut în lege, înseamnă opt milioane. Câţi români sunt dispuşi să se prezinte la vot în primul tur de scrutin al prezidenţialelor? Din experienţa alegerilor anterioare, rezultă că la primul tur nu se vor prezenta mai mult de 50% dintre cetăţenii din România şi din diaspora cu drept de vot. Ceea ce înseamnă că prezidenţiabilii nu prea ies la socoteală. Fie unii dintre ei îşi vor face numărul, adică vor face gălăgie pozitivă şi negativă, dar nu se vor putea înscrie în cursă, fie vor frauda listele de semnături. Este încă o temă pe care în mod obligatoriu trebuie să o avem în vedere. Abia în cel de-al doilea tur de scrutin este posibil să se prezinte la vot circa 60-70% dintre electori. Dar, atenţie, acest procent nu va exista în primul tur.

Realist vorbind, toate prognozele analiştilor, în această discuţie prognozele mincionoase sau pur şi simplu eronate ale institutelor de cercetare pe piaţă vor trebui să ţină cont, de dragul acurateţii, de rolul pe care îl vor juca nu numai candidaţii majori, ci şi candidaţii minori. Nu numai partidele care îi susţin pe candidaţii majori, ci şi grupurile de interese care îi susţin pe candidaţii minori.