Cât de eficienţi sunt candidaţii?

Este momentul să introducem o doză de raţiune în discuţia despre alegerile prezidenţiale. Care discuţie, din câte îmi dau seama, nu merge prea bine. În absenţa candidaţilor - cei mai mulţi dintre ei refuză să dezbată unul cu altul - au coborât în arenă tot felul de "suporteri" sau "analişti" care recită "punctaje" pregătite de consultanţi. Aşa că vă propun altceva.

Să începem de la ceva simplu. Să definim "eficienţa electorală" ca fiind capacitatea unui candidat de a lua voturi din afara bazinului electoral al partidului sau alianţei care îl susţine. Eficienţa electorală este un indicator important. În fond, te aştepţi ca un candidat să fie votat de votanţii propriului partid. Însă doar cu atât nu câştigi alegerile prezidenţiale. Nici un partid nu este suficient de mare, acum, pentru a se apropia măcar de majoritatea absolută. Aşa că îţi trebuie voturi de la ceilalţi alegători. Eficienţa electorală este o măsură a capacităţii unui candidat de a atrage aceste voturi.

Să începem cu Kelemen Hunor pentru că, matematic vorbind, este probabil candidatul cel mai simplu de analizat. El va capta voturi de la alegătorii maghiari. Desigur, nu toţi maghiarii vor vota cu Kelemen Hunor, după cum este posibil ca unii români să voteze cu acesta. În final, Kelemen Hunor ca avea scorul UDMR, adică în jur de 5 la sută. Nu este un candidat ineficient, pentru că nu va pierde voturi. Dar nici extrem de eficient, pentru că nu câştigă în plus nimic. În analiza aceasta el joacă rolul liniei de plutire pe care o vedeţi trasată pe nave.

Conform sondajelor, Mircea Diaconu este tot cam pe acolo. Creditat cu circa 10 sau 11 la sută, procentele sale sunt aproape de nivelul sumei procentelor celor două partide care îl susţin, ALDE şi Pro România. Suspectez că la votul final, unele dintre aceste procente se vor pierde pe drum, dar până atunci, Mircea Diaconu este un candidat care îşi face treaba pentru care a fost trimis. Dar nimic mai mult.

Lucrurile stau mai rău pentru Viorica Dăncilă. Cu circa 14 la sută, candidata socialiştilor pierde cam o treime din voturile marcate în dreptul PSD la ultimele alegeri europarlamentare. Cu alte cuvinte, Viorica Dăncilă este un candidat ineficient. Dacă va fi scoasă şi de la Palatul Victoria, unde oricum stă ca premier demis, probabil situaţia ei se va înrăutăţi.

Campionul ineficienţei este însă Dan Barna. El pierde cam 40 la sută în raport cu voturile primite de USR la ultimele alegeri europarlamentare. Iar ultimele dezvăluiri din ancheta Rise Project ameninţă să îl ducă încă şi mai jos. Acesta este rezultatul unei combinaţii dintre o campanie neinspirată şi un lider amator.

Ceea ce face ca situaţia Uniunii Salvaţi România să fie critică. Ce se întâmplă dacă Dan Barna nu adună decât aproximativ jumătate din voturile USR? Acesta va fi un semnal catastrofal pentru un partid care şi aşa nu avea un bazin electoral bine definit. Mulţi alegători îşi vor pune problema, la alegerile locale sau parlamentare, de anul viitor, dacă voturile lor sunt utile.

Klaus Iohannis este, până acum, un candidat eficient. Creditat cu circa 35 la sută în sondaje, el va lua probabil ceva mai puţin în turul I. Dar până atunci, Klaus Iohannis pare că adună cu circa 25 la sută mai multe voturi decât PNL. Aceste voturi vin de undeva. Din câte înţeleg de la sociologi, unele vin din direcţia alegătorilor USR care nu au fost convinşi de oferta lui Dan Barna.

Theodor Paleologu este însă, de departe, cel mai eficient candidat. Susţinut de Partidul Mişcarea Populară (PMP), care a avut aproximativ 5,5 la sută în alegerile europarlamentare, el a ajuns în sondaje undeva în jur de 9 la sută. De curând, Alternativa Dreaptă (fostul M10) şi-a anunţat susţinerea pentru Paleologu. Dacă socotim circa 6 la sută baza electorală de la care porneşte, vedem imediat că eficienţa electorală a lui Paleologu este dublă faţă de aceea a lui Klaus Iohannis.

Acestea sunt cifrele. Ce se va mai întâmpla, rămâne de văzut. Mai sunt aproape trei săptămâni până la primul tur. Până atunci, se pot întâmpla multe.

Clar deja este doar stilul de campanie. Klaus Iohannis a optat pentru un stil prudent, care pare să dea rezultate. Dar până când va putea fugi de o dezbatere directă cu contra-candidaţii? Viorica Dăncilă oscilează, ca de obicei, între promisiuni populiste şi ameninţări iresponsabile. Oare alegătorii săi, câţi mai are, vor fi amuzaţi de tentativa de boicotare a Parlamentului? Dan Barna pare să nu fi înţeles mizele politicii naţionale, iar "barniştii" duc un fel de război de gherilă pe Facebook. Mircea Diaconu... L-a văzut cineva pe acest om? Kelemen Hunor este absent din primul plan, el jucând în continuare strict pentru comunitatea sa. Paleologu are o campanie directă în care alternează critici la adresa celorlalţi candidaţi cu idei cu privire la funcţia prezidenţială. Pare să fie singurul care a citit "fişa postului". Cât despre Bruynseels, ea a răbufnit la adresa lui "dom' profesor". Fiecare cu ce îl doare.