Cât de elastică este "rotativa"?

Rareş Bogdan, prim-vicepreşedintele PNL, a sărit ca ars. Şi a declarat ferm că sub nicio formă nu se va pune în discuţie renegocirea protocolului politic în baza căruia funcţionează coaliţia aflată la guvernare. Cu alte cuvinte, că acest document este bătut în cuie şi se va aplica ad litteram începând din 25 mai 2023. Ce putem înţelege aşadar din modul în care se vor ciocni până atunci plăcile tectonice reprezentate de cele trei partide?

Coaliţia Naţională pentru România a împărţit poziţiile de premier nominalizându-l pe generalul cu patru stele Nicolae Ciucă până în 25 mai 2023, urmând ca, de la acea dată, să fie desemnat un premier din partea PSD, fără însă, atenţie, a fi menţionat Marcel Ciolacu. Conform "rotativei", aşa bătută în cuie cum este, se vor schimba aproape toate poziţiile importante din Executiv. Vicepremierii, miniştrii Justiţiei, Finanţelor, Transporturilor, Investiţiilor şi Proiectelor Europene, coordonatorul Secretariatului General al Guvernului, şeful Cancelariei Primului-Ministru. Nu se spune nimic în acest protocol despre secretarii de stat. Şi nici despre prefecţi. Şi nici despre preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului. Nu se face nicio precizare referitoare la o posibilă alianţă vizând cele patru runde de alegeri. Şi cu atât mai puţin despre alegerea viitorului preşedinte.

Luând de bună afirmaţia lui Rareş Bogdan, în ciuda rumorilor stârnite din interiorul PSD, mai ales de către Sorin Grindeanu, care ţine cu dinţii de portofoliul consistent al Transporturilor, urmează să analizăm din această perspectivă, în ideea că protocolul rămâne valabil aşa cum e scris şi semnat, schimbările care urmează să survină.

Cel mai important lucru care trebuie avut în vedere este că practic vom avea un Guvern nou, cu totul diferit în compoziţia sa, deşi va fi reprezentat de aceleaşi trei forţe politice. 20 de ministere, dintre care nouă PSD, opt PNL şi trei UDMR. Ce se va întâmpla în interiorul noului Executiv şi în interiorul celor 20 de ministere rămâne de văzut. Este însă limpede că aceste ample schimbări vor bloca sau în cel mai bun caz vor încetini pentru o bună bucată de timp activitatea Executivului, atât în planul politicii interne, cât şi în planul politicii externe. Noua ordine va începe printr-o dezordine.

În ce constă dezordinea? În primul rând, nu este deloc clar dacă Marcel Ciolacu, care se încălzeşte pe banca de rezerve, va reuşi sau nu să devină următorul premier al României. Întrucât asta nu se prevede în protocol, este limpede că semnatarii au lăsat decizia în mâna preşedintelui Klaus Iohannis. Să admitem totuşi că preşedintele PSD va deţine, aşa cum îşi doreşte, poziţia de premier. În această situaţie, el nu va mai putea fi în acelaşi timp şi preşedintele Camerei Deputaţilor, o funcţie care în fapt este mai importantă decât cea de preşedinte al Senatului. Este straniu că, în condiţiile în care se vorbeşte atât de mult despre această rotativă, PSD nu suflă un cuvânt despre cel care ar putea să devină preşedintele Camerei Deputaţilor. Este clar că acesta va trebui să lucreze în tandem cu premierul. Dar nefiind clar cine va fi premierul, şi această nominalizare rămâne până una alta o necunoscută.

Ce se va întâmpla cu secretarii de stat, despre care din nou nu se vorbeşte în protocol? Vor face echipă cu noii miniştri? Vor fi schimbaţi sau vor rămâne aceiaşi, pentru a asigura o relativă continuitate? Deşi teoretic prefecţii nu aparţin partidelor, în realitate şi aceştia au fost desemnaţi în baza unui algoritm. Va fi redesenată sau nu harta prefecţilor? Dar sutele de persoane care au fost numite în conducerile regiilor, deconcentratelor şi diverselor instituţii ale statului? Cu ele ce se va întâmpla? Vor fi sau nu vor fi rotite? Protocolul făcut pe genunchi în noiembrie 2021 nu precizează nimic nici în acest sens.

Cum vor decurge alegerile? Este pentru prima dată când, într-un interval extrem de scurt de timp, de trei luni, România va trebui să facă faţă la patru runde de alegeri: europarlamentare, locale, parlamentare şi prezidenţiale. La acea dată, protocolul nu va mai fi în vigoare. Va fi şi greu, dacă nu care cumva imposibil. Nu putem presupune sub nicio formă, decât dacă România se va afla efectiv într-un război, că cele trei partide, pentru a conferi stabilitate statului, vor face o mare coaliţie. E imposibil! La europarlamentare se bat practic pe teren românesc mai multe familii europene aflate în divergenţă. Pur şi simplu nu au cum să-şi împartă electoratul. În ceea ce priveşte alegerile locale, interesele sunt mult prea mari pentru ca cineva să încerce să taie România în felii. La aceste alegeri locale, actualii aliaţi îşi vor scoate ochii unii altora. Cât priveşte alegerile parlamentare, s-au produs importante mişcări în ceea ce priveşte bazinele electorale. PNL a pierdut mult, PSD a reuşit până una alta să rămână relativ constant, UDMR şi-a diminuat forţa, în timp ce, din opoziţie, AUR, conform sondajelor, trece pe locul doi. Şi suflă în ceafa PSD.

În aceste condiţii, mie unul mi se pare limpede că nu va fi posibilă vreo alianţă în ceea ce priveşte alegerile prezidenţiale. Deşi atât PNL cât şi PSD, până una alta, se află în criză de candidaţi cu adevărat eligibili. Dacă ne referim la alegerile prezidenţiale, e timpul să dăm la o parte şi să aruncăm la lada de gunoi şi un alt scenariu care se tot vehiculează. Scenariul Maia Sandu. Cei care susţin ipoteza conform căreia Maia Sandu ar urma să fie împinsă în faţă pentru a candida la preşedinţia României sunt total pe dinafara realităţilor politice din cele două state înrudite şi, ceea ce este şi mai grav, nu le cunosc Constituţia. Fără a intra în alte detalii, trebuie să fac precizarea că nici Constituţia Republicii Moldova şi nici Constituţia României nu permit desemnarea unei persoane drept candidat prezidenţial, decât cu condiţia ca respectiva persoană să întrunească o serie de condiţii. Pe care Maia Sandu nu le întruneşte şi nici nu mai are timp să le întrunească. Fără Maia Sandu însă, care trebuie exclusă din capul locului, e clar că prezidenţialele vor reprezenta pentru toate partidele o mare problemă. Ca de altfel şi pentru factorul extern, interesat, ca şi altă dată sau poate mai mult decât altă dată, să-şi desemneze neoficial un guvernator în România.