Către un nou model de afaceri bancare

"Tu cu cine faci banking?" întreba, nu demult, o bancă din ţara noas-tră, în cadrul unei campanii promoţionale. Acum, în condiţiile unor rezultate tot mai slabe, la nivel de sis-tem, şi a unor perspective destul de incerte, bancherii se află în situaţia de a îşi adresa lor înşişi o întrebare, şi anume: "Noi cum să facem banking pentru a avea succes?".

Sistemul bancar din ţara noastră a încheiat anul trecut cu o pierdere de 2,118 miliarde lei, de aproape trei ori mai mare decât cea înregistrată în 2011 şi de peste patru ori faţă de cea din 2010. Ţara noastră marchează, astfel, trei ani de rezultate negative pentru insituţiile de credit prezente pe plan local, după ce, în 2008, acestea obţinuseră un profit record, de 4,4 miliarde lei. BRD, cea de a doua bancă din punct de vedere al valorii activelor, a avut, în 2012, o pierdere de 322 milioane lei, prima din ultimul deceniu, în timp ce BCR, cea mai mare instituţie de credit autohtonă, înregistra, după primele nouă luni ale anului trecut, un rezultat net negativ de 762,5 milioane lei, aşteptările fiind pentru anunţarea unei pierderi şi pentru întregul an. În schimb, Banca Transilvania, a treia bancă din sistem, ca dimensiune, a obţinut un profit de 320 milioane lei, în creştere cu 40% faţă de anul precedent. Jumătate dintre instituţiile de credit din ţara noas-tră au obţinut profit, anul trecut, celelalte înregistrând pierderi, a anunţat Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a României (BNR). Principala cauză pentru aces-te rezultate o reprezintă nivelul ridicat al provizioanelor pentru creditele neperformante, de 18,23%.

Incapacitatea de a obţine profit nu reprezintă singura problemă a sistemului bancar din ţara noas-tră. Nicolae Dănilă, membru în Consiliul de Administraţie al BNR, arată că sistemul financiar a reuşit să obţină, la nivel global, rezultate bune comparabile cu alte sectoare ale economiei doar în perioada de avânt economic şi în condiţiile unor dobânzi şi rate ale inflaţiei scăzute, şi numai printr-o îndatorare de până la şase ori mai mare decât cea a celorlalte sectoare.

"Astfel, actualul model de business din sectorul financiar consumă mult prea multe resurse (capital) care ar putea fi folosite de alte sectoare într-un mod mai eficient. În plus, utilizarea resurselor de către alte sectoare pare să determine şi un nivel mai mic al riscului decât cel care rezultă din sectorul financiar", consideră domnia sa.

• Rentabilitatea capitalului bancar, printre cele mai scăzute din Europa Centrală şi de Est

Rentabilitatea capitalului bancar din ţara noastră este, în acest moment, de doar 1%, comparativ cu 15%, cât este în Cehia şi Slovacia, 12%, în Polonia, sau 6%, în Bulgaria, precizează Oana Petrescu, partener în cadrul diviziei de consultanţă a "Deloitte". Acest lucru face mediul bancar autohton puţin atractiv pentru potenţiali investitori, explică domnia sa. La nivelul Europei Centrale şi de Est, doar Ungaria (-2%) şi Serbia (0,2%) au un nivel mai redus al rentabilităţii.

Aceste elemente, împreună cu creşterea costului capitalului, ca urmare a modificării cerinţelor de capital conform prevederilor acordului Basel III, a costului lichidităţii, din cauza modificării cerinţelor minime cu privire la rata de acoperire cu lichiditate, şi a costului funcţionării, ca urmare a multiplicării nivelelor de supraveghere, fac necesară restructurarea băncilor, notează Nicolae Dănilă. De altfel, reprezentaţii BNR au recomandat instituţiilor de credit din ţara noastră să îşi schimbe modelele de afaceri.

Chiar dacă, din punct de vedere al solvabilităţii şi al provizionării creditelor neperformante, băncile locale sunt bine situate la nivel european, acestea prezintă, totuşi o serie de dezechilibre, provocate de maturitatea activelor şi a pasivelor (resurse atrase pe termen scurt pentru acordarea de finanţări pe termen lung), precum şi de structura pe valute a acestora, atrage atenţia Nicolae Dănilă. De asemenea, băncile mamă încă nu au operat modificări semnificative asupra fondurile pe care le transferă către subsidiarele din ţara noastră, chiar dacă acestea s-au redus cu 6%, în perioada post-criză, iar acest lucru reprezintă un factor de risc pentru actualul model de business al insituţiilor de credit autohtone, a adăugat oficialul Băncii Centrale. Printre schimbările pe care domnia sa le anticipează pentru sistemul bancar autohton se numără reducerea creditării, în special pentru tranzacţiile necesitând maturităţi de peste doi ani, creşterea costului creditării, în special pentru debitorii cu risc crescut, precum şi a costurilor pentru operaţiunile care necesită lichiditate şi utilizarea resurselor umane, respectiv cele efectuate la ghişeul băncii, precum şi presiune pe dobânzile de pe piaţa monetară, pe măsură ce băncile de mărime mică vor avea nevoie de fonduri suplimentare pentru restructurarea portofoliului. De asemenea, Nicolae Dănilă se aşteaptă şi la reducerea numărului de agenţii ale băncilor, închiderea unor subsidiare deţinute de grupuri bancare străine, creşterea dobânzilor oferite la depozitele pe termen lung, în special în cazul celor în valută, diminuarea treptată a avantajelor oferite pentru conturile curente şi de economii în lei, şi la introducerea, pe scară mai largă, a serviciilor de self-banking pentru clienţii băncilor mari.

Numărul unităţilor bancare ajunsese, la sfârşitul anului trecut, la 5.724, cu 300 mai puţine decât în 2011, iar cel al salariaţilor la 61.739 de persoane, în scădere cu aproape 4.000, comparativ cu anul precedent. De la finele lui 2008, sis-temul bancar a pierdut aproape 10.000 de angajaţi şi peste 800 de unităţi. Tendinţa de reducere ar urma să se menţină şi în perioada următoare, este de părere şi Nicolae Cinteză.

• Segmentarea clientelei şi renunţarea la anumite categorii de clienţi

În condiţiile restrângerii activităţii şi a unor resurse diminuate, provocate de reducerea finanţării din partea băncilor mamă şi a potenţialului limitat de atragere de economii de pe piaţa locală, bancherii şi consultanţii consideră prioritată realizarea unei segmentări a clientelei şi stabilirea unor grupuri-ţintă de clienţi, către care să fie orientate eforturile de promovare şi oferire de servicii. De altfel, o părere aproape unanimă la nivelului mediului economic, dar şi a celui academic, este că în ţara noastră există prea multe bănci universale. Un argument în acest sens este şi faptul că în timp ce instituţiile de credit cu o reţea teritorială extinsă şi care abordează toate segmentele de clienţi au avut rezultate sub aşteptări, băncile care preferat să abordeze nişe de piaţă au fost profitabile, per ansamblu.

În viitorul apropiat, este posibil ca anumite instituţii financiare să ia decizia strategică de a se retrage de pe anumite segmente, consideră Oana Petrescu. "Unele bănci s-ar putea să se orienteze către clienţii corporate, altele către persoane fizice şi IMM-uri. Vor renunţa la celelalte segmente, pentru se concentra pe cele despre care consideră că le pot genera cele mai bune rezultate", a precizat domnia sa. Două bănci prezente în ţara noastră, RBS şi Citibank, au anunţat, anul trecut, că renunţă la retail, pentru a se concentra pe segmentul corporate.

În afara segmentării clientelei, băncile se orientează şi către servicii de o calitate superioară, pentru a obţine avataje competitive. Anthony C. Hassiotis, preşedintele Bancpost, a explicat că, pentru a putea să ofere cele mai mici preţuri pentru produsele de creditare, o bancă trebuie să înregistreze cele mai mici costuri aferente furnizării respectivelor de finanţare. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, instituţia se orientează către "relationship banking", care presupune cultivarea unei relaţii de durată cu clienţii, arată domnia sa.

În strategia bancherului, un loc important îl ocupă şi cross-selling-ul, respectiv vânzarea de noi produse şi servicii către clienţii actuali, operaţiune considerată mai puţin costisitoare decât atragerea de clienţi noi. Oferta nu este limitată la produse şi servicii bancare clasice, de o atenţie sporită beneficiind unităţile de fond puse la dis-poziţie de firmele de administrare a investiţiilor, parte a aceluiaşi grup financiar. Comisioanele plătite de administratorii de active au, reprezentat, în ultimii ani, o sursă importantă de venit pentru bănci, ale căror unităţi constituie principalul canal de distribuţie a unităţilor de fond, a declarat Dragoş Neacşu, directorul general al Erste Asset Management.

• Ce mai angajează băncile?

Un indiciu cu privire la orientarea instituţiilor de credit pentru viitorul apropiat îl oferă şi anunţurile de angajare afişate pe paginile de Internet ale agenţiilor de recrutare. O căutare realizată pe aceste pagini relevă oferte pentru consilieri juridici în cadrul departamentelor de executare silită şi manageri pentru recuperarea şi vânzarea creanţelor, ceea ce arată interesul băncilor de a reduce cât mai mult pierderile provocate de creditele neperformante.

Alte poziţii oferite sunt cele de specialişti IT, necesari pentru îmbunătăţirea sistemelor informatice, sau agenţi telemarketing, ceea ce sugerează o orientare către canale de vânzare alternative. Persoanele interesate să lucreze în bănci pot opta şi pentru posturi de ofiţei bancari specializaţi pe diferite segmente, precum persoane fizice, IMM-uri, clienţi corporate, dar şi specialişti pentru diferite sectoare economice, cel mai căutat fiind cel de agricultură şi industrie alimentară.

Necesitatea restructurării sectorului bancar a devenit tot mai evidentă, în ultimele luni, mai multe instituţii de credit din ţara noastră începând astfel de procese. Presiunea pentru a reveni la profitabilitate apasă tot mai puternic anumite bănci, ale căror bilanţuri s-au deteriorat semnificativ de la debutul crizei financiare. Rămâne de văzut ce strategii vor alege insituţiile de credit şi de cât de potrivite se vor dovedi acestea. Un lucru devine, însă, tot mai clar, şi anume că băncile trebuie să se specializeze pentru a supravieţui şi prospera, într-o ţară care are 40 de instituţii de credit, dar şi unul dintre cele mai reduse graduri de bancarizare din Europa.