Cazul Silviu Predoiu. Fostul şef SIE

Este oportun să lansăm într-o dezbatere publică "Cazul Silviu Predoiu". Cu atât mai mult cu cât nu este pentru prima dată când un fost şef al unui serviciu secret din România se lansează cu arme şi bagaje în campania electorală. Predoiu ţinteşte sus de tot. La prezidenţiale. În ce context candidează domnia sa? Şi de ce o asemenea decizie reprezintă un pericol public? Un atac la siguranţa naţională?

Zilele trecute, generalul în rezervă Silviu Predoiu, fostul şef al spionajului românesc şi fondatorul PLAN - Partidul Liga Acţiunii Naţionale, a declarat că va participa la toate cele patru runde electorale. Deci şi la prezidenţiale. De ce am afirmat mai sus că o asemenea decizie reprezintă un pericol pentru siguranţa naţională? Domnul Silviu Predoiu a condus ani de zile spionajul românesc. În această calitate a avut acces la unele dintre cele mai sensibile secrete ale statului. El a putut accesa inclusiv date relevante şi care pot fi utilizate în campanie electorală despre ceilalţi competitori. Care acum îi devin adversari politici. Silviu Predoiu s-a transformat într-o bancă de date pe banii noştri. Pe cheltuiala românilor. Noi i-am asigurat accesul la fel de fel de informaţii secrete, unele extrem de sensibile, pentru ca, în calitatea pe care a deţinut-o, să poată proteja, prin intermediul SIE, interesele României. În mod normal, un asemenea tezaur de informaţii trebuia să rămână îngropat, în măsura în care nu era utilizat în scopul protejării intereselor naţionale. Acum, domnul Silviu Predoiu privatizează practic această arhivă.

Nu este pentru prima dată când fostul şef al unui serviciu secret intră în politica la vârf, utilizând un armament greu, la care niciunul dintre ceilalţi competitori nu are acces. Primul exemplu de acest fel l-a dat Virgil Măgureanu, care, după plecarea de la SRI, şi-a făcut şi el partid, a intrat şi el în competiţia electorală, ba a şi încercat, înainte de a se lăsa înghiţit cu pene cu tot de către Traian Băsescu, să promoveze şi un candidat prezidenţial. Nici Talpeş nu a stat departe de politică şi, aşa mâncat de molii cum este azi, iată că iar se activează în preajma alegerilor. Deci cazul Silviu Predoiu nu este fără precedent, dar este mult mai grav, odată pentru că acesta ţinteşte din capul locului la cea mai înaltă poziţie în stat şi în al doilea rând pentru că el este unul dintre cei mai inteligenţi foşti directori de servici secrete, un analist de marcă, care s-a mai şi exersat în calitate de consultant politic.

Provocată astfel, societatea trebuie să răspundă în prealabil câtorva întrebări şi apoi să găsească soluţii. O primă întrebare de bun simţ este cum a fost posibil ca, în România, pe de-o parte, să proclamăm un principiu sacrosant occidental şi anume că în fruntea serviciilor secrete, în fruntea armatei şi a altor instituţii de forţă, cum ar fi Ministerul de Interne, democratic este să promovăm civili şi nu militari, şi pe de altă parte aceştia să primească grade militare? Dintre cele mai importante. Pentru că cei mai mulţi "foşti" sunt generali. Aici soluţia este la mintea cocoşului. Civilii să rămână civili şi să nu devină generali. A doua întrebare la care trebuie să răspundem este de ce societatea nu se protejează prin lege, interzicându-le din capul locului celor care deţin asemenea poziţii, prin care accesează, pe banii noştri, cele mai importante secrete, să mai intre vreodată în politică, în nume propriu sau mascat, sub forma unor consultanţe. Eu unul aş mai adăuga că şi accesul lor în afaceri ar trebui interzis, întrucât şi acolo ei pot utiliza bănci de date care nu le aparţin de drept, acţionând împotriva competitorilor. S-a spus - şi nu de puţine ori - că aceste personaje, eliberate din funcţie la o vârstă când sunt încă oameni activi, ar trebui ca în schimbul interdicţiei de a face politică sau de a intra în afaceri să beneficieze de mijloace materiale corespunzătoare statutului pe care l-au avut. Aşa este. La această dilemă răspunsul este din nou simplu. Statul trebuie să le acorde, la vedere, pentru tot restul vieţii, o indemnizaţie corespunzătoare. Această măsură se impune şi dintr-un alt motiv. Dacă foştii şefi ai serviciilor secrete nu dispun de fonduri financiare echitabile, tentaţia de a vinde informaţii unor puteri străine este foarte mare.

În mod normal, unul dintre actele normative care ar trebui promovat în Parlament şi apoi promulgat de preşedinte în procedură de urgenţă este tocmai cel sugerat prin analiza pe care mi-o asum.