CCR a găsit un element discriminatoriu în Legea educaţiei naţionale

Curtea Constituţională susţine că prevederea din Legea educaţiei naţionale, conform căreia cheltuielile de transport ale elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu se decontează doar pe bază de abonament, are caracter discriminatoriu, deoarece determină o diferenţă de tratament juridic între elevi.

Curtea a publicat motivarea deciziei din 17 octombrie, prin care a stabilit neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 84 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, care are următorul cuprins: "Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă".

CCR susţine că Legea educaţiei naţionale instituie facilităţi pentru o categorie de persoane, respectiv pentru elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu. Astfel, întrucât, din motive obiective, sunt şcolarizaţi într-o altă localitate decât cea de domiciliu, acestora fie li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, în limita a 50 km, fie li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a opt călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă. Din coroborarea textelor constituţionale, facilităţile prevăzute de art.84 alin.(3) din Legea nr.1/2011, în speţă decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, constituie "o formă de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor stabilită prin lege", instituită în scopul de a asigura dreptul la învăţătură al acestora, respectiv realizarea "învăţământului general obligatoriu". CCR notează că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Conform CCR, impunerea condiţiei prezentării abonamentului de transport pentru decontarea cheltuielilor cu transportul elevilor de la domiciliu la localitatea unde sunt şcolarizaţi apare ca fiind discriminatorie şi de natură a crea doar aparenţa unei măsuri de protecţie instituite pentru realizarea obligaţiilor statului, impuse de normele constituţionale de referinţă. În consecinţă, constatând că sintagma criticată are caracter discriminatoriu şi afectează drepturile fundamentale menţionate.

Autorul sesizării, Liceul Tehnologic "Nicolae Bălcescu" din Întorsura Buzăului, judeţul Covasna, consideră că sintagma "pe bază de abonament", creează o diferenţă de tratament juridic între elevii care pot prezenta abonament şi elevii care, din diferite motive obiective (lipsă de transport comun), nu pot prezenta abonament, dar pot prezenta alte acte doveditoare (de exemplu, factură fiscală), în sensul că beneficiul decontării este acordat numai primei categorii de elevi. În opinia reprezentanţilor liceului din Covasna, ambele categorii de elevi sunt transportaţi şi prezintă documente doveditoare, astfel încât efortul financiar depus este acelaşi. În aceste condiţii, deşi ambele categorii de elevi sunt transportaţi în condiţii de efort financiar similar, tratamentul juridic în privinţa decontării este diferit.