Ce am câştigat din privatizări
IOANA POPA
Ziarul BURSA #Piaţa de Capital / 3 august 2012
Privatizarea este esenţa reformei economice în toate ţările fost comuniste. Cele care au privatizat mult şi repede o duc mai bine decât celelalte. Mircea Ursache, fost preşedinte AVAS, consideră: "Transferul proprietăţii de stat către proprietatea privată era nu numai o necesitate, ci un proces obiectiv pentru România de după 1990. Pentru că acest proces trebuia însoţit şi de infuzia de capital de afară. Toate marile unităţi economice ale României în '90, erau energofage, având tehnologie învechită, iar preţul produsului lor nu era competitiv pe piaţă. Toate acestea necesitau acest transfer".
Procesul de privatizare din România a fost unul greoi, oamenii s-au obişnuit greu cu sis-temul capitalist, iar cele mai multe privatizări au fost contestate.
Investiţiile în retehnologizare şi creşterea spectaculoasă a productivităţii muncii sunt consecinţe pozitive ale procesului de privatizare. "Dacia" Piteşti, "Alro" Slatina, "Petrom", "Rompetrol" sunt cazuri notorii de sporire a producţiei, în condiţiile reducerii substanţiale a personalului.
Pe de altă parte, procesul de privatizare în ţara noastră poate fi măsurat pe baza a două seturi de date referitoare la contribuţia sectorului privat la formarea PIB şi proporţia din proprietatea de stat iniţială care a fost trans-ferată în proprietate privată.
În decizia statului de privatizare a companiilor survin mai mulţi factori: problemele sociale - păstrarea locurilor de muncă, poziţionarea în cadrul industriei, relaţiile cu alte companii, problemele de mediu şi soluţionarea datoriilor la stat neachitate atât timp cât societatea aparţine statului.
Unii analişti consideră că privatizarea indus-triei româneşti a fost un succes parţial sau un semieşec. Un succes parţial pentru că, fără privatizare, mult mai puţine unităţi ar fi supravieţuit, un semi-eşec pentru că, sectorul public rămânând încă prea mare, mediul economic a rămas nefavorabil întreprinderii private.
Practica dovedeşte că statul român ar fi putut câştiga mai mult dacă ar fi privatizat mai repede. Chiar dacă preţul obţinut pe acţiuni ar fi fost mai mic, veniturile fiscale ar fi fost substanţial mai mari.
Foarte puţini dintre români au înţeles raţiunile pentru care privatizarea economiei naţionale ar fi trebuit să aibă loc. A existat o opoziţie nu doar la nivelul opiniei publice, ci, mai ales, în rândul salariaţilor întreprinderilor scoase la privatizare, pentru că erau conştienţi că nu va mai fi acceptat personalul excedentar.
Pe de altă parte, managerii companiilor în puţine cazuri au susţinut privatizarea, marea majoritate preferând prelungirea privilegiilor oferite de poziţia de conducător al unităţii.
Un alt impediment în privatizare a fost imaginea negativă indusă opiniei publice de către presă, care a mediatizat întotdeauna cu prioritate şi cu insistenţă scandalurile, privatizările eşuate, care nu au reprezentat nici măcar 5% din totalul contractelor FPS.
Radu Sârbu, fost preşedinte FPS, consideră: "Privatizarea rămâne elementul determinant pentru responsabilizarea managerului şi pentru îmbunătăţirea din toate punctele de vedere a actului de administrare. Cifrele demonstrează clar că marea corupţie s-a manifestat în administrarea întreprinderilor de stat şi nu la privatizarea lor. Au fost şi scandaluri prilejuite de maniera în care s-a făcut câte o privatizare, dar - raportate la miile de privatizări - au reprezentat excepţii".
De exemplu, perla coroanei - "Petrom" a trebuit să fie iertată de plata a sute de milioane de euro în momentul privatizării, deşi exis-tau toate circumstanţele să fie extrem de profitabilă. După privatizare, practic fără investiţii, valoarea de capitalizare bursieră s-a triplat.
• Trei topuri ale privatizărilor de succes
Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului a realizat trei topuri (vezi alăturat) ale privatizărilor de succes, în funcţie de preţul obţinut, investiţii asumate şi criteriul capitalului social.
Multe din privatizările din aceste topuri au fost contestate de-a lungul timpului, însă beneficiile pe termen lung au fost nete: investiţiile realizate de cumpărători au fost mult mai mari decât cele asumate prin programul de privatizare, cumpărătorii au achitat, în cele mai multe cazuri, taxele datorate statului, exportul a crescut datorită produselor acestor companii. În plus, aceste privatizări au dus la dezvoltarea pe orizontală a anumitor industrii, la crearea de investiţii paralele, la atragerea de noi investitori în zonele în care activează.
Cu toate întârzierile procesului de privatizare din România, contribuţia unităţilor din sectorul privat la crearea produsului intern brut a crescut an de an, ajungând să reprezinte peste 80% în prezent, faţă de numai 16,4% în 1990.
• În acest an, investiţiile Renault vor depăşi 2 miliarde de euro în ţara noastră
Compania franceză "Renault" a preluat, în 1999, "Automobile Dacia", asumându-şi investiţii de 219 milioane de dolari.
În acest an însă, investiţiile Renault vor depăşi 2 miliarde de euro în ţara noastră, iar pentru perioada 2000-2010 investiţiile s-au ridicat la 1,63 miliarde de euro.
România reprezintă a doua ţară ca importanţă pentru grupul Renault. Grupul francez a contribuit, în 2011, cu 2,9% din PIB-ul României, înregistrând o cifră de afaceri record de 3,1 miliarde de euro. Masa salarială a Groupe Renault în România este de 300 de milioane de euro pe an.
Dacia Renault a fost cel mai mai mare exportator al ţării, livrând pe pieţele străine produse de 2,18 miliarde euro.
• "Contribuţia "Rompetrol Rafinare" la bugetul de stat - peste 1,2 miliarde USD, în 2011
Grupul Rompetrol Group BV Rotterdam a preluat, în februarie 2001, de la Fondul Proprietăţii de Stat, Complexul Petrochimic Midia Năvodari (Petromidia), al cărui nume a fost ulterior schimbat în Rompetrol Rafinare. Grupul şi-a asumat prin contract o serie de obligaţii şi inves-tiţii, printre care 225 de milioane USD investiţii de mediu şi tehnologice din creşteri de capital, etapizate pe o perioadă de 5 ani.
La acel moment, Petromidia era o societate decapitalizată, cu o cifră de afaceri, obţinută în anul 2000, de doar 286 milioane USD şi care procesa mai puţin de 1 milion de tone de ţiţei pe an.
În perioada scursă de la preluarea rafinăriei de către Grupul Rompetrol, compania a continuat să-şi îmbunătăţească performanţele, iar în 2005 cifra de afaceri a atins nivelul de 2,15 miliarde USD, în timp ce valoarea profitului operaţional consolidat (EBITDA) a ajuns la 157,8 milioane USD.
Ulterior, compania KazMunayGaz a semnat un contract de achiziţie de acţiuni cu Rompetrol Holding (Elveţia) pentru 75% din acţiunile companiei olandeze The Rompetrol Group, a cărei valoare de piaţă a fost evaluată la uriaşa sumă de 3.616 milioane USD.
În acest moment, valoarea totală a investiţiilor KMG în Rompetrol depăşeşte 4 miliarde USD, valoare ce înclude şi preţul tranzacţiei/achiziţiei. Investiţiile le cuprind atât pe cele directe în finalizarea programului de creştere a capacităţii de prelucrare a rafinariei Petromidia la 5 milioane de tone (cea mai mare din România, proiect care se va încheia în acest an), cât şi în alte direcţii - downstream, upstream, servicii, etc. La acestea se adaugă multe altele precum acoperirea pierderilor, refinanţarea creditelor, oferte publice de preluare, dobânda şi răscumpărarea parţială a obligaţiunilor emise în contul datoriilor istorice.
În 2011, valoarea totală a exporturilor Rompetrol Rafinare (Rompetrol Rafinare - rafinăriile Petromidia şi Vega, Rompetrol Petrochemicals şi Rompetrol Gas) s-a ridicat de 1,5 miliarde USD. Compania este un contribuabil important la bugetul de stat al Româ-niei, în 2011, contribuţia ridicându-se la peste 1,2 miliarde USD.
• Peste 80% din producţia realizată de Alro este comercializată pe piaţa internaţională
Alro Slatina a fost preluată în 2002 de Marco International. În prezent, "Alro" este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală şi de Est (exceptând Rusia), cu o producţie de 288.000 de tone metrice de aluminiu primar în 2008.
Alro SA are o contribuţie importantă la dezvoltarea economiei locale şi naţionale.
Anul trecut, cifra de afaceri a Alro Slatina a fost de 2,24 miliarde de lei, în creştere de la 1,81 miliarde de lei, în 2010. Alro a plătit impozit pe profit pentru 2011 în valoare de 51,73 milioane de lei, în comparaţie cu 33,24 milioane de lei în 2010.
Alro face parte din grupul internaţional industrial şi de investiţii Vimetco N.V. care îşi desfăşoară activitatea în industria aluminiului.
Compania mai deţine şi combinatul de alumină Alum SA din Tulcea.
Peste 80% din producţia realizată de Alro este comercializată pe piaţa internaţională prin intermediul Bursei de Metale de la Londra şi în baza contractelor directe pe termen lung cu clienţi din 25 de ţări ale lumii. Anul trecut, exporturile au reprezentat 72% din valoarea vânzărilor de aluminiu primar şi 92% din valoarea vânzărilor de aluminiu procesat.
State din Uniunea Europeană (Italia, Grecia, Austria, Ungaria etc.), precum şi Turcia, ţările balcanice şi Statele Unite ale Americii reprezintă principalele pieţe de desfacere pentru produsele Alro.
De la privatizarea din 2002, Alro a investit peste 640 de milioane de dolari, din care 341 de milioane de dolari în tehnologie, pentru creşterea capacităţii de producţie de bunuri cu valoare adăugată mare şi a făcut investiţii financiare de peste 300 de milioane de dolari. La nivelul Alro Group, numărul de angajaţi a rămas relativ constant, de circa 3.400.
Alro Group are un aport la buget de aproximativ 91 de milioane de dolari (277,3 milioane de lei) pe an, sub formă de taxe şi impozite. Compania a plătit taxe locale de 2,3 milioane de dolari (7 milioane de lei), în 2011. La rândul său, Alum Tulcea a plătit taxe la bugetul local de 254.000 de dolari (773.000 de lei).
Totalul de taxe la bugetul de stat, local, al asigurărilor sociale a fost de 50,4 milioane de dolari, achitaţi de Alro în 2011 (154,8 milioane de lei).
• "HeidelbergCement" a investit peste 450 milioane euro pe piaţa românească
HeidelbergCement a intrat pe piaţa românească în 1998, prin achiziţionarea pachetului majoritar al societăţii "Moldocim" Bicaz, iar în 2000 a devenit acţionar majoritar al societăţii "Casial" Deva. În 2002, grupul german "Heidelberg-Cement" a achiziţionat 78% din acţiunile societăţii "Romcif" Fieni.
"HeidelbergCement" este unul dintre cei mai mari investitori germani din România, având activităţi în domeniul producţiei de ciment, betoane şi agregate, prin companiile Carpatcement Holding, Carpat Beton şi Carpat Agregate. Companiile grupului Heidelberg-Cement în România au investit în perioada 2008-2009 aproximativ 100 milioane de euro.
Ca urmare a acestor investiţii, capacitatea de producţie a celor trei fabrici de ciment ale Carpatcement a ajuns la 6,05 milioane de tone/an. De asemenea, au fost derulate şi alte programe de investiţii, cum ar fi cele privind sistemele de utilizare a combustibililor alternativi, instalarea aparatelor de monitorizare continuă a emisiilor de gaze şi a celor pentru instalaţiile de desprăfuire la fabricile de la Fieni si Deva.
Din 1998 până în prezent, grupul german "HeidelbergCement" a investit peste 450 milioane euro pe piata românească, inclusiv costurile de achiziţie.
• "Petrom" este cel mai mare grup petrolier din Europa de Sud-Est
Societatea Naţională a Petrolului Petrom a fost privatizată în iulie 2004, contractul de vânzare fiind semnat cu Grupul austriac Österreichische Mineralölverwaltung (OMV), care a achitat suma de 669 de milioane de euro pentru achiziţia directă a unui pachet de 33,34% din acţiuni. Ulterior, OMV a dobândit controlul ajungând la 51% din acţiuni, printr-o majorare de capital de 830 de milioane de euro.
În prezent, Petrom este cel mai mare grup petrolier din Europa de Sud-Est, cu activităţi în sectoarele Explorare şi Producţie, Gaze şi Energie, Rafinare şi Marketing. Grupul şi-a consolidat poziţia pe piaţa petrolieră din Europa de Sud-Est în urma unui amplu proces de modernizare şi eficientizare, pentru a cărui implementare au fost realizate investiţii de peste 7,7 miliarde de euro în ultimii şapte ani.
În anul 2011, cifra de afaceri a Grupului a fost de 5.336 milioane euro, EBIT (Profit Înainte de Dobânzi şi Impozite) a fost de 1.165 milioane euro.
OMV Petrom a contribuit la bugetul de stat cu peste 4 miliarde lei în primul semestru 2011, două treimi reprezentând taxe indirecte, respectiv accize şi TVA, iar o treime sunt taxele directe şi dividendele.
• CRISTINA CHIRIAC, ex-vicepreŞedinte AVAS: "Statul trebuie să depună toate eforturile să finalizeze privatizarea"
"Dacă ar fi să facem o radiografie a procesului de privatizare din România ar fi de discutat foarte mult pe această temă. Dacă s-a finalizat sau cât de aproape este acest moment final, dacă rata privatizărilor de succes este mai mare şi care ar fi secretele reuşitei, care este ponderea eşuărilor şi care sunt cauzele, toate acestea şi multe altele ar fi posibile subiecte pe tema privatizării. Este o temă complexă, în care cauzele şi efectele se interconectează în contextul românesc dar european sau chiar geopolitic.
Ceea ce putem constata fără putinţă de tăgadă este faptul că, deşi au trecut mai mult de 20 de ani de la Revoluţie, momentul zero al declanşării trecerii capitalului românesc din proprietatea exclusivă a statului român în proprietate privată, privatizarea în România nu s-a încheiat.
Sigur, aici pot veni multe explicaţii şi motivaţii, legate de felul în care a debutat procesul, de zbaterile factorilor de decizie de a găsi cele mai potrivite strategii pentru vânzarea capitalului de stat, de schimbările impuse de necesitatea adaptării la condiţiile şi evoluţia mediului economic şi de afaceri naţional dar şi internaţional şi altele.
La momentul actual, cert este faptul că statul trebuie să depună toate eforturile pentru a finaliza privatizarea. Într-un mediu economic şi politic foarte dinamic, trebuie să se adapteze şi să vină cu cele mai bune idei în condiţiile date de prezent.
Ca fost vicepreşedinte al uneia dintre principalele instituţii prin care statul activează în acest sector, respectiv AVAS, pot spune că cea mai bună soluţie a momentului este aceea a vânzării companiilor de stat pe piaţa de capital, mai ales a celor unde statul este acţionar minoritar. Vânzarea prin intermediul Bursei este o modalitatea modernă, rapidă, eficientă şi, nu în ultimul rând, aduce un mare avantaj, şi anume acela al transparenţei şi echităţii.
Iar dacă este să vorbim despre privatizări de succes în contrabalans cu privatizări nereuşite, este greu de precizat în numere această situaţie, dar m-aş încumeta să spun că, din cele aproximativ 12.000 de companii cu capital de stat pe care AVAS le-a privatizat de-a lungul timpului, ar fi vorba de aproximativ 25% rată de succes. Diferenţa este alcătuită din cazurile mai puţin norocoase, să spunem, acolo unde, din păcate, au apărut nenumărate probleme, mai mult sau mai puţin previzibile.
În mod sigur, pot spune că AVAS a practicat o politică de privatizare unitară, nediscriminatorie şi în concordanţă cu prevederile legale naţionale şi europene. Baza de lucru a fost aceeaşi în toate cazurile, respectiv contracte standard, impuse de legislaţia in vigoare din domeniu. Evoluţia diferită pe care unele privatizări au avut-o faţă de altele este dată, în opinia mea, de felul în care investitorii au înţeles să abordeze afacerile pe care le-au făcut cu statul român. Statul îşi alege partenerii dintre cei care vin să participe la privatizarea societăţilor oferite în aceste sens, în mod liber, concurenţial, şi, desigur, cu respectarea condiţiilor impuse de lege.
Dacă o privatizare a avut succes, măsurabil în evoluţia ulterioară a societăţii în cauză, a fost clar vorba despre seriozitatea, scopul şi, de ce nu, despre talentul în afaceri al investitorului, despre dorinţa acestuia de a performa. Aşadar, atâta timp cât statul şi-a făcut mereu şi în egală măsură datoria, este evident că secretul succesului sau explicaţia eşecului se pot găsi în partea cumpărătorului, a investitorilor".
• BCR - cea mai de succes privatizare
Privatizarea BCR este considerată de analişti cea mai de succes din ţara noastră. Erste Bank a achitat 3,75 miliarde de euro pentru 61,88% din acţiunile BCR.
În toamna anului 2006, statul român a încasat circa 2,2 miliarde de euro pentru pachetul de 36,8% din titlurile BCR, iar BERD şi IFC au primit fiecare aproximativ 750 milioane de euro pentru pachetele reprezentând 12,5% din capitatul social al băncii.
• Top 10 companii privatizate după criteriul preţ
1. BCR, preluată în 2006 de Erste Bank; statul a încasat 2,2 miliarde euro
2. Romtelecom, preluată în 1998 de Oterom pentru 375,4 milioane dolari
3. Romcim, preluată în 1997 de Lafarge, pentru 213,7 milioane dolari
4. BRD, preluată în 1999 de Societe Generale, pentru 187,6 milioane dolari
5. Rompetrol Rafinare, preluată de The Rompetrol Group în 2000, pentru 62,8 milioane euro
6. Automobile Craiova, preluată de Ford în 2007, pentru 57 milioane euro
7. Automobile Dacia, preluată de Renault, pentru 48,6 milioane euro
8. Casial Hunedoara, preluată de Heidelberg Cement în 1997, pentru 52,1 milioane dolari
9. Rulmenţi Ploieşti, preluată de The Timken Company în 1997, pentru 41 milioane dolari
10. Oţelinox Tg, preluată de Samsung în 1997, pentru 40,2 milioane dolari.
• Top 10 companii privatizate după criteriul capital social
1. Sidex Galaţi, capital vândut de 4.694 miliarde ROL în 2001 la Mittal Steel
2. Rafo, capital vândut de 3.602 miliarde ROL în 2002 la Balkan Petroleum
3. Roman Bv., capital vândut de 2.649 miliarde ROL în 2003 la Pesaka Astana/Pro Roman
4. C.S. Reşiţa, capital vândut de 1.947 miliarde ROL în 2004 la Sinara Handel
5. Chimcomplex, capital vândut de 1.581 miliarde ROL în 2003 la A2 şi Contactoare
6. Mechel Târgovişte, capital vândut de 844 miliarde ROL în 2002 la Mechel
7. Mechel Câmpia Turzii, capital vândut de 822 miliarde ROL în 2003 la Mechel
8. Siderurgica Hunedoara, capital vândut de 763 miliarde ROL în 2003 la Mittal Steel
9. Rompetrol Rafinare, capital vândut de 631 miliarde ROL în 2000 la The Rompetrol Group
10. Famos Suceava, capital vândut de 607 miliarde ROL în 2007 la Top Genko.
• Top 10 companii privatizate după criteriul investiţii:
1. Automobile Craiova, preluată în 2007 de Ford care şi-a asumat investiţii de 677 milioane euro
2. Rompetrol Rafinare, preluată în 2000 de The Rompetrol Group care şi-a asumat investiţii de 825 milioane dolari
3. Sidex Galaţi, preluată în 2001 de Mittal Steel care şi-a asumat investiţii de 527 milioane dolari
4. E.ON Gaz Tg. Mureş, preluată în 2004 de E.On Gas care şi-a asumat investiţii de 179 milioane dolari
5. Automobile Dacia, preluată în 1999 de Renault care şi-a asumat investiţii de 219 milioane dolari
6. Petrotel Lukoil, preluată în 1998 de Lukoil Europe care şi-a asumat investiţii de 200 milioane dolari
7. Romcim, preluată în 1997 de Lafarge care şi-a asumat investiţii de 194 milioane dolari
8. Rafo, preluată în 2002 de Balkan Petroleum care şi-a asumat investiţii de 80 de milioane de dolari
9. Electroputere, preluată în 2007 de Al-Arrab care şi-a asumat investiţii de 60 de milioane euro
10. Alro, preluată în 2002 de Marco Int. care şi-a asumat investiţii de 71 de milioane euro.
1. beneficiile privatizarilor
(mesaj trimis de sile în data de 03.08.2012, 08:05)
Exemplele de privatizare de succes enumerate in articol,Petrom,Dacia,Alro ar fi putut fi de succes si in conditiile in care ar fi ramas in proprietatea statului si li s-ar fi impus un management privat pentru ca ele aveau un potential clar de a face fata unei economii de piata.
Ma intreb insa unde sunt celelalte mari unitai industriala,Electroputere Craiova,IMGB,IMEB,COMTIM,Combi natele chimice,SARO Targoviste,ARO si altele si altele privatizate si care au cam disparut din peisaj.
Asadar o pledoarie prea avantata pentru a sublinia beneficiile privatizarilor de succes e menita doar sa justifice distrugerea unei parti mult mai mari din industria Romaniei.
1.1. Dar Oltchim? (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 03.08.2012, 09:58)
Exemplul cel mai elocvent este Oltchim... putea sa fie o super afacere pentru Romania si uite unde a ajuns in administrarea statului...platim noi pentru el..
Ce management privat? Cum se ajunge in afacerile cu statul, se fura...
Avem zeci de exemple...
1.2. Administrarea statului la Hidrolelectrica (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 03.08.2012, 10:11)
Pana si Hidroelectrica, in administrarea statului, a ajuns vai de ea...o sa vedei ca o sa o dam pe nimic..din cauza cui? a statului, implicit a politicienilor.
2. Furt, nu reforma, despre asta e vorba
(mesaj trimis de Horia în data de 03.08.2012, 08:35)
Nicăieri, NICĂIERI în articol nu se scrie că majoritatea companiilor au fost date pe bani de nimic.
Trei la zece mii, exact ca în Piața Crângași, așa au fost date. Și asta la insistența FMI.
”Privatizarea este esența reformei...” Nimic mai fals. Este esenâa furtului.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 03.08.2012, 09:18)
Esenta furtului este statul ca si administrator, nu companiile privatizate !
2.2. CIFRELE IN TOPURI (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 03.08.2012, 10:03)
Cifrele din privatizare sunt clar exprimate in topurile AVAS!
2.3. esenta??? (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de tv în data de 03.08.2012, 10:26)
Esenta furtului este romanul , nu statul, dupa logica dv. statul Roman ar trebui desfiintat. Aceleasi mijloace de productie exportau si inainte de 89. Dar le dau o solutie celor de la AVAS: mai bine sa nu-i manance undeva de proprietatea statului -adica a noastra , si sa-si privatizeze dumnealor masinile , aragazele , climele de acasa,poate chiar casele apoi sa plateasca chirie . Nu ar fi mai bine? PAI DOMNILOR DE LA AVAS chiar dv. ati fost pusi sa paziti averea poporului ca sa functioneze cum trebuie, pentru a aduce bani la buget, pt a plati pensii salarii, pt a avea iluminat public , sosele si sistem de sanatate, iar dv. ce faceti ???? Nu stiti cum sa furati din averea poporului sa va burdusiti buzunarele.