Ce au în comun războaiele online şi rezervele de gaz?

Când veţi citi acest articol rezultatele alegerilor din Germania vor fi deja cunoscute. Aceste alegeri sunt mai importante pentru România decât ce zic Trump şi Putin la un loc. Dacă plecăm de la premisa că România va rămâne în UE şi NATO, raportarea la cea mai puternică economie a continentului trebuie să fie proporţională cu raportarea la cea mai militarizată ţară din NATO, adică SUA.

Americanii şi ruşii ştiu că pentru a-şi face de cap în Europa e nevoie să destabilizeze cât mai multe ţări. Ungaria, Slovacia, România par a fi primele victime din UE. Peştele cel mare ar fi Germania. În Franţa abia a trecut în Parlament bugetul de austeritate pentru acest an. Cu un deficit bugetar de 5,4% din PIB (de la 6,1% în 2024), economia Franţei atârnă de o aţă subţire de stabilitate, după ce extrema stângă şi extrema dreaptă au demis prin moţiune de cenzură ultimul guvern, acum 2 luni. Guvernul de centru-dreapta francez încearcă să ţină piept valului izolaţionist care a contaminat şi Hexagonul, cu aceeaşi retorică: imigranţii, homosexualii şi naţionalismul-extremist sunt argumente mai puternice decât piaţa unică europeană, drepturile omului şi diplomaţia.

• Enter pe alegerile din Germania

Partidele conservatoare (Uniunea Creştin-Democrată CDU şi Uniunea Creştin-Socială CSU) vor să treacă din opoziţie la cârma guvernării primei economii a Europei. Principalul obiectiv al lor este consolidarea economiei şi creşterea bugetului apărării. Nu puteau scăpa nici ei de retorica expulzărilor de imigranţi, cel mai în trend mesaj electoral al momentului. Alternativa pentru Germania (AfD) este partidul promovat de americani şi ruşi, deopotrivă. Extremiştii de dreapta, care le dau fiori germanilor, au cel mai agresiv discurs la adresa imigranţilor şi a minorităţilor sexuale, chiar dacă şefa partidului, Alice Weidel, este lesbiană şi măritată cu o imigrantă sri-lankeză. AfD îşi propune să participe la guvernare sau, mai bine zis, să nu se poată guverna fără ei după votul de ieri. A treia formaţiune puternică sunt social-democraţii germani (SPD), partidul actualului cancelar Olaf Sholz, al cărui program este unul bazat pe protecţionismul social. La masa negocierilor pentru formarea cabinetului vor intra şi verzii. Partidul ecologist al actualului ministru al Economiei Robert Habeck are tot obiective economice şi de continuare a strategiei europene durabile, bazată pe energii regenerabile.

Ultimul sondaj înainte de alegeri arăta că CSU-CDU se plasează pe primul loc, cu 30% din preferinţe. AfD era în uşoară coborâre, la 21% din preferinţe, iar Social Democraţii şi Verzii aveau câte 15% şi 13% din intenţiile de vot. Ca o primă concluzie, Germania şi Franţa par să reziste valului trumpisto-putinist de izolare şi ameninţare a Europei.

• Bombardamentul cu fake-news asupra patriotarzilor

S-au investit multe ruble şi dolari americani în promovarea izolaţionismului şi valului suveranist în Germania. Cea mai mare parte din aceşti bani au mers către inteligenţa artificială, în care marile companii americane precum Meta, Google, Tesla şi Microsoft investesc sute de miliarde de dolari. Pare a fi principala armă în războaiele prezentului. Rachetele sunt mai puţin eficiente decât un video făcut cu AI în care un robot ce împrumută vocea unui om real îţi spune că nu s-a tras cu nicio rachetă! Apropos, o rachetă Patriot costă 5,4 milioane de dolari. Păi, cu banii ăştia produci mii de clipuri fake-news, pe care le rostogoleştii către milioane de utilizatori din toată lumea!

O analiză Sky News de vineri arăta cum extrema dreaptă germană foloseşte masiv inteligenţa artificială pentru a crea ştiri false care să manipuleze alegerile de duminică. Roboţii au creat inclusiv influenceri generaţi cu AI. Mult timp şi Georgescu părea o emanaţie a inteligenţei artificiale, judecând după faptul că el a devenit cunoscut în lumile virtuale ale reţelelor care folosesc inteligenţa artificială, precum Tik-Tok, Facebook, Telegram.

• Cum s-a ajuns ca Donald să-l sărute pe Vladimir?

Rusia şi America au nevoie de o Europă slabă, cu care să negocieze de pe poziţii de forţă. Ruşii vor să ne vândă gazul şi petrolul, pentru că n-au o piaţă mai bună decât Europa. Americanii vor să inunde şi ei porturile franceze, spaniole şi italiene cu Gaz Natural Lichefiat. UE este cel mai mare importator mondial de GNL, cu peste 120 miliarde de metri cubi importaţi în 2023 (cei mai importanţi furnizori au fost Norvegia, cu 30% din totalul importurilor, Statele Unite şi Africa de Nord). Ca să faceţi o comparaţie, România consumă anual cam 12 miliarde de metri cubi, însă a stat şi pe primul loc între producătorii de gaze din UE.

Cum era uşor de intuit, bătălia pentru Europa se dă nu atât pentru accesul la resursele ei, cât pentru a o face dependentă de resursele americane şi ruseşti. În condiţia în care peste 50% din producţia de energie electrică a Uniunii Europene este asigurată din energie regenerabilă, dar concurenţii Europei au mai multe resurse fosile decât mori de vânt, strategia verde globalistă a picat în disgraţia americanilor (după ce democraţii o promovaseră masiv, tot în interesul companiilor de peste ocean).

Cred că aţi observat încercările de a induce o criză a gazului în România săptămâna trecută. Este un scenariu clasic, de câte ori temperaturile stau mai mult de trei zile pe minus. Că nu mai avem gaze în depozite (deşi ne apropiem de finalul iernii şi depozitele mai au 35% din capacitate), că importăm gaz (am făcut-o în fiecare an, pentru că piaţa se echilibreaază şi încerci să faci mixul de producţie, înmagazinare, import şi export urmând preţul şi momentul cele mai bune). Importurile din acest an sunt la nivelul celor pe care le-am făcut în 2021, iar consumul din depozite este sub nivelul de acum patru ani. Atunci, grijile erau altele: aveam pandemia de Covid pe cap şi ne speria mai tare un virus decât lipsa moleculei de gaz. Preocupările microscopice se pare că au rămas singura constantă.

• Suveranismul mânjit cu putinism

Dar mai bine folosim un microscop şi ne amintim ce se petrecea pe vremea când gazul rusesc era primit cu braţele deschise în România (chiar dacă şi atunci ne-am fi descurcat doar cu producţia internă, pe model suveranist, nu?) În perioada 2009-2010, ministrul Economiei de atunci, Adriean Videanu, făcea vizite la Moscova şi primea delegaţiile Gazprom, cu o ospitalitate românească profund neprofitabilă. Delegaţia Gazprom, cu vicepreşedintele Alexander Medvedev, discuta cu uşile închise despre înfiinţarea unei companii mixte Gazprom-Romgaz care să dezvolte capacităţi de stocare a gazelor. Desigur, nu a gazelor româneşti, ci a celor ruseşti, importate de noi la preţurile dorite de ruşi. Ungaria a urmat acest model, iar acum depozitează 6 miliarde metri cubi de gaz, de două ori mai mult decât consumă. Majoritatea gazului depozitat este rusesc, iar tradingul (exportul) pe care Ungaria îl face cu surplusul este, desigur, o mişcare suveranistă, mânjită cu putinism. Acum, americanii par a dori să ne împingă iarăşi în braţele vizitelor Gazprom la Bucureşti. Adică să reintrăm în sfera de infuenţă a celor care au ocupat şi păstrat teritorii româneşti, care şi-au impus guverne marionetă după Al Doilea Război Mondial şi ne-au sărăcit prin jaful politic al URSS denumit "despăgubiri de război de 300 milioane de dolari". Tot de la Moscova au venit şi modelul falimentar al economiei centralizate sau dependenţa de resurse energetice.

Cu alte cuvinte, am trăit mereu cu respiraţia rece a ruşilor în ceafă. România este mai călită acum decât cred americanii pe care i-am aşteptat 45 de ani. Altfel spus, tot germanii şi francezii sunt principala noastră ancoră de stabilitate. Geografia ne obligă să ţinem cont mai mult de ceea ce fac şi ce spun vecinii noştri decât cei de peste Ocean, mai ales că Germania şi Franţa sunt casă pentru mai mult de 1 milion de români. Europa va ieşi mai puternică din furtuna aceasta, iar faptul că alegerile prezidenţiale nu urmează foarte curând, s-ar putea transforma pentru noi într-o oportunitate, nu un dezavantaj. Avem timp să înţelegem mai multe.