Ce este un POS?

Cu toţii am fost la cumpărături şi ne-am întalnit cu sistemele POS atunci când am vrut să efectuăm o plată cu cardul. De foarte multe ori am auzit termenul "POS" şi ne-am întrebat ce înseamnă sau ce reprezintă. Înca din 1995, de la lansarea primului card bancar din România, ne-am întalnit cu acest termen, care la început părea ceva nou, inedit, poate chiar ciudat, dar care acum reprezintă o normalitate în vieţile noastre. Sistemul POS s-a integrat tacit în societate, devenind în prezent un element esenţial al procesului de cumpărare. De la magazinul din colţul blocului, până la hypermarketuri, dăm de acest sistem de finalizare a plăţilor.

• Ce înseamnă POS?

POS sau Point of Sale reprezintă ultima parte a procesului de cumpărare. Aceasta se referă la locul în care un client execută plata pentru achiziţionarea unor bunuri sau servicii. Poate fi într-un magazin fizic, unde terminalele şi sistemele POS sunt utilizate pentru procesarea plăţilor cu cardul sau un punct de vânzare virtual, cum ar fi un computer sau un dispozitiv electronic mobil. Point of Sale este elementul final care concluzionează o tranzacţie, reprezentând momentul în care clientul îşi achită şi îşi primeşte produsele, iar vânzătorul îşi încasează suma aferentă bunurilor vândute şi scoate din gestiune produsele respective.

La Point of Sale sau punctul de vânzare, comerciantul calculează suma totală datorată de client, indică suma respectivă către acesta şi poate pregăti o factură automată care poate fi o imprimare a casei de marcat (bon fiscal) şi indică opţiunile de efectuare a plăţii. După confirmarea plăţii, comerciantul poate emite o chitanţă pentru tranzacţie, care este tipărită de obicei, dar care poate fi, de asemenea, emisă electronic.

• Când a apărut primul POS?

Istoria termenului de POS este lungă, marcată de evoluţii constante în decursul anilor. La fel cum produsele, tipurile de plată şi magazinele au evoluat, aşa a evoluat şi punctul de vânzare al produselor, oferind clienţilor tot mai multe soluţii inteligente de plată. Înainte de anii '90, casele de marcat electronice vechi erau controlate de un software special conceput şi erau limitate din punct de vedere al funcţionalităţii şi capacitaţii de comunicare electronică. În august 1973, IBM a lansat sistemele IBM 3650 şi 3660 care erau, în esenţă, un computer utilizat pe post controler de magazin care putea controla până la 128 de case de marcat IBM 3653/3663. Acest sistem a fost prima utilizare din istoria comercială a tehnologiei client-server, a comunicării peer-to-peer, backup simultan al reţelei locale (LAN) şi iniţializare de la distanţă. Până la mijlocul anului 1974, a fost instalat în magazinele Pathmark din New Jersey şi în magazinele universale ale Dillard. Cu toate acestea, echipamentele IBM erau controlate printr-un mainframe de calculator, ceea ce nu le oferea o independenţă tehnologică.

Unul dintre primele sisteme independente de case de marcat, controlate de un microprocesor propriu, a fost construit de William Brobeck în 1974, pentru restaurantele McDonald's. Borbeck a folosit un microprocesor Intel 8008, precursor al procesorului Intel 8088 utilizat în computerul personal IBM original, pentru a garanta o funcţionalitate independtă a caselor de marcat. Fiecare staţie din restaurant avea propriul dispozitiv care afişa comanda integrală a unui client. Acesta a fost primul pas către digitalizarea puternică a procesului şi către sistemele POS actuale.

Terminal POS construit pentru restaurantele McDonald's (sursa foto: wikipedia.org)

• Evoluţia sistemelor POS

După anul 1990, tehnologia a început să avanseze puternic, iar tot mai multe companii au început să investească în digitalizarea şi uşurarea activităţilor de zi cu zi. După 1990, tot mai multe companii de tehnologie au început să investească în sistemele de vânzare, aşa că o multitudine de aplicaţii POS au fost dezvoltate pe platforme precum Windows şi Unix. Disponibilitatea puterii de procesare locală, stocarea locală a datelor, reţelele şi interfaţa grafică a utilizatorului au făcut posibilă dezvoltarea de sisteme POS flexibile şi extrem de versatile. De asemenea, costurile de producţie au scăzut deoarece piesele necesare pentru construirea acestor dispozitive începeau să devină mai ieftine şi mai uşor de găsit. Pe piaţa producătorilor de piese necesare au început să apară tot mai multe nume, gama pieselor necesare producţiei de sisteme POS devenind variată.

• Modernizarea sistemelor POS

Apariţia sistemelor remote şi a cloud computing-ului a dat naştere la posibilitatea ca sistemele electronice de punct de vânzare să fie implementate ca software independent, care poate fi accesat direct printr-o platformă online utilizând orice browser de internet. Folosind avansurile anterioare în protocoalele de comunicaţii pentru controlul hardware-ului POS, sistemele POS bazate pe cloud sunt independente de limitările platformei şi ale sistemului de operare. Sistemele POS bazate pe cloud, care reprezintă cele mai multe POS-uri pentru întreprinderi mici de astăzi, sunt în general bazate pe abonament, care include asistenţă continuă pentru clienţi şi oferă o mobilitate mai mare pentru comercianţi. Astfel, prin prisma apariţiei sistemelor de cloud storage, cloud computing şi cloud management, au apărut sisteme POS portabile ce procesează aproape instant orice tranzacţie şi pot fi mutate oriunde are nevoie comerciantul. Aceste sisteme sunt tot mai des întalnite, fiind preferate de comercianţii mici şi mijlocii, care sunt nevoiţi de multe ori să se relocheze sau să îşi creeze puncte de vânzare mobile. Cu toate acestea, chiar şi marii comercianţi au început să implementeze sisteme de POS prin cloud pentru un management centralizat şi la distanţă al tuturor punctelor de vânzare.

• Istoria sistemelor POS pentru carduri

Deşi multă lume face această confuzie, un sistem POS nu înseamnă neapărat un sistem de efectuare a plăţii cu cardul. Sistemul POS reprezintă punctul în care produsele achiziţionate sunt înregistrate şi achitate. Cu toate acestea, termenul de POS a fost mereu asociat cu plata cu cardul şi a fost asimilat de societate ca atare.

Înainte de dezvoltarea terminalelor electronice de plată, comercianţii foloseau imprimante manuale, cunoscute şi sub numele de maşini ZipZap, pentru a copia pe o foaie de hârtie cu carbon informaţiile imprimate în relief de pe un card de credit. Aceste fişe de hârtie trebuiau duse apoi la bancă pentru procesare, ceea ce presupunea un proces anevoios care necesita foarte mult timp.

Terminalele POS pentru carduri au apărut în 1979, când Visa a introdus un terminal de captare a datelor electronice, care a fost primul terminal de plată cu cardul din istorie. În acelaşi an, benzile magnetice au fost adăugate pentru prima dată pe cardurile de credit. Acest lucru a permis ca informaţiile cardului să fie capturate electronic şi a dus la dezvoltarea terminalelor de plată şi la începerea procesului de digitalizare a plăţilor.

Terminal POS din anii 2000

Una dintre primele companii care a produs terminale de plată cu cardul dedicate a fost Verifone. Această companie a început în 1981, în Hawaii, ca o companie electronică de dimensiuni mici. În 1983, Verifone a introdus seria de terminale de plata cu cardul ZON, care va deveni standardul pentru terminalele de plată moderne.

În 1978, George Wallner a fondat compania rivală Hypercom şi în 1982 a început să producă terminale de plată dedicate. Produsele sale au continuat mult timp să domine regiunea Oceania. Compania a semnat un acord cu American Express pentru a le furniza terminalele în SUA. Pentru a consolida afacerea, Hypercom şi-a mutat sediul central din Australia în Arizona, în SUA, astfel a început confruntarea directă cu VeriFone pe piaţa sa internă.

Mai bine de 10 ani mai târziu, în 1994, Lipman Electronic Engineering, companie producătoare de terminale de plată cu cardul, a fost înfiinţată în Israel. Lipman a fabricat linia Nurit de terminale de procesare. Datorită locului deja bine consolidat al Verifone în industria prelucrării plăţilor, Lipman a vizat o nişă neexploatată în industria prelucrării. În timp ce Lipman deţineau o cotă de aproximativ 10% în terminalele cu carduri de credit cu fir, aceştia au devenit liderul incontestabil, cu o pondere de peste 95%, în terminalele de procesare wireless, la sfârşitul anilor '90.

Verifone a achiziţionat ulterior ambii rivali majori, achiziţionând Lipman în 2006 şi partea de plată a activităţii Hypercom, inclusiv marca sa în 2011.

• Avansul Tehnologic al sistemelor POS, după anii 2000

Iniţial, informaţiile necesare plăţilor erau citite şi prelucrate de pe banda magnetică din spatele cardului, prin glisarea cardului prin terminal. La sfârşitul anilor 1990, acest lucru a început să fie înlocuit cu carduri inteligente în care cipul era încorporat în card. Acest lucru a fost făcut pentru securitate suplimentară şi a necesitat introducerea cardului în terminalul cardului de credit. La sfârşitul anilor 1990 şi începutul anilor 2000 au fost introduse sisteme de plată fără contact şi terminalele de plată au fost actualizate pentru a include capacitatea de a citi aceste carduri folosind tehnologia de Near Field Communication(NFC). În zilele noastre, tot mai multe terminale de plată folosesc tehnologia NFC (contactless), pentru a procesa plăţile. Astfel, cu dezvoltarea tehnologiei au apărut mai multe opţiuni de plată electronică, precum plata cu telefonul, plata cu ceasurile inteligente şi chiar plata cu inele inteligente.

Terminal POS modern

Deşi terminalele electronice de plată cu cardul au avansat considerabil până acum, acestea continuă să se dezvolte cu aceeaşi viteză, oferind mereu metode noi de plată. Digitalizarea continuă a plăţilor va putea duce la renunţarea plăţilor în numerar, tot mai multă lume optând pentru plata mult mai uşoară şi mai sigură cu cardul sau cu un dispozitiv NFC.