C(e) S(ă) M(ai) reformăm?

CSM a fost instituţia vedetă a ultimelor zile. De la criticile Primului Ministru, la declaraţiile preşedintelui şi apoi alegerea unei noi conduceri, reforma CSM şi rolul său în procesul de consolidare a statului de drept au fost readuse în atenţia opiniei publice. Pe acest fundal a fost aleasă noua conducere a instituţiei. Cei doi magistraţi aleşi ieri vin din provincie: noul preşedinte, Iulian Gîlcă (ales cu 14 voturi din 17), a fost preşedinte al Curţii de Apel Alba Iulia, iar noul vicepreşedinte, Cristian Deliorga (13 voturi din 17), vine din Constanţa, unde a ocupat funcţia de procuror şef. Momentul electoral odată trecut, rămîne de făcut restul: reforma jus-tiţiei, în primul rînd asigurarea independenţei sale. Iar la acest capitol condiţiile nu s-au schimbat: CSM este format din aceiaşi membri, cu aceleaşi istorii personale, cu aceleaşi complicităţi.

Războiul pentru o justiţie imparţială continuă. Implicarea politicienilor în această etapă are mai degrabă o valoare simbolică. Luni, primul ministru a insistat asupra problemelor care sînt pe agenda europeană a Guvernului (reforma justiţiei), pe cînd miercuri, preşedintele îşi punea la dispoziţie calitatea de mediator pentru a asigura consensul între Guvern şi CSM. Şi într-un caz, şi în celălalt, soluţia juridică în problema combaterii corupţiei a fost singura avansată. Dar, dincolo de efectele indirecte, o astfel de politică riscă să eşueze. Eventualele complicităţi, ca şi profesionalis-mul incert, pot explica unele situaţii scandaloase, dar nu cauzele fenomenului. Acestea depind de variabile economice, sociale, culturale şi politice şi cer o abordare concertată. De aceea, iluzia că doar intervenţia poliţienească sau juridică în problema corupţiei ar putea fi suficientă este periculoasă.

CSM are probleme de imagine, ca şi justiţia în general. Ele pot fi remediate printr-o schimbare de conducere şi de stil, dar reforma nu se poate reduce la asta. Corupţia nu poate fi stopată doar printr-o politică de imagine. Presaţi de UE, oficialii români caută soluţii minune. Şi din nou cad în aceeaşi capcană: imaginea. Ei trebuie să convingă pînă la mijlocul lunii aprilie, cînd Raportul de monitorizare intermediar va fi fost redactat, că România a făcut paşi concreţi în domeniile critice. Că "peştii mari" nu au scăpat prin ochiurile năvodului.

Această luptă se dă în condiţiile în care sprijinul pentru lărgirea UE este mai degrabă în scădere. Dacă un european din doi rămîne favorabil extinderii, diferenţa dintre partizanii şi opozanţii extinderii nu a continuat să se diminueze. În ultimul Eurobarometru, dat publicităţii pe 20 decembrie, 49% dintre cei chestionaţi sînt favorabili unei noi lărgiri a UE în anii următori, iar 39% se opun. În raport cu lărgirea UE, opinia publică europeană este instabilă şi eterogenă, dar tendinţa este clară: extinderea nu este o prioritate şi ar putea fi amînată. Pentru România, situaţia este dificilă. Cu 43% susţinere şi 42% opoziţie, România rămîne într-o poziţie ambiguă. Oricînd opinia publică europeană poate bascula în cealaltă parte. Iar faţă de precedentul Eurobaromentru, din primăvara anului trecut, pierderea de 2% a redus ecartul dintre susţinători şi opozanţi. Situarea României în zona statelor instabile (provenind din fosta Iugoslavie sau URSS) indică o imagine mai degrabă negativă asupra proceselor politice româneşti. De aceea, credibilitatea reformei din jus-tiţie este crucială.

Dacă printre politicienii europeni percepţia s-a mai schimbat, opinia publică europeană rămîne circumspectă. Iar situaţia României este mult mai gravă decît cea a Bulgariei. În cazul vecinei noastre de la sud, 48% dintre europeni sînt în favoare aderării, iar 37% contra. Şi mai elocventă este susţinerea lărgirii UE în noile state membre. În acest caz am pierdut 5%, trecînd de la 58% la 53%, pe cînd Bulgaria, chiar dacă a pierdut 6%, are încă 64% opinii favorabile. Iar percepţia europenilor, mai ales a celor din Est, spune ceva despre credibilitatea României. Şi dacă tendinţele generale nu sînt favorabile, singura şansă este să fim convingători. Joaca de-a reforma, la CSM sau aiurea, trebuie să dea loc unei politici structurate.