CHRISTOPHER DEMBIK, SAXO BANK: "Există riscul unei corecţii severe pe burse"

• "Relaxarea cantitativă - singurul instrument pentru evitarea unui crah bursier"

• "Provocarea-cheie pentru state, în următoarele decenii, este sprijinirea persoanelor care nu vor mai avea un loc de muncă pe termen lung"

• "Tehnologia blockchain - o revoluţie pentru întreaga industrie financiară"

Reporter: Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, efectele retragerii Statelor Unite din acordul nuclear cu Iran?

Christopher Dembik: În opinia mea, suntem martorii unei situaţii unice la nivel global, pentru că Donald Trump remodelează geopolitica şi economia mondială.

Recunosc că preşedintele american a reuşit şi unele lucruri bune, de pildă în ceea ce priveşte Coreea de Nord, dar retragerea din acordul cu Iran cred că este o greşeală.

Din punctul meu de vedere, problema ţine de instabilitatea din Orientul Mijlociu, ceea ce are un impact negativ asupra preţului petrolului. Acest fapt se va răsfrânge, în final, asupra consumatorilor, în special a celor din Statele Unite ale Americii, care vor avea o putere de cumpărare mai mică.

Totodată, noi, la Saxo Bank, suntem de părere că economia globală încetineşte. În zona euro economia stagnează, în Statele Unite există oarecare dubii că ne aflăm la finalul unui ciclu economic, iar China se confruntă cu o decelerare puternică. Prin urmare, exis­tă multe riscuri. Activitate economică mai scăzută, riscuri de natură geopolitică, precum şi costuri mai mari ale capitalului, ca urmare a dolarului mai puternic. Personal, sunt pesimist pentru anii următori în legătură cu economia globală şi, de asemenea, în legătură cu piaţa acţiunilor.

Reporter: Cum vor fi afectate celelalte ţări din acordul cu Iranul?

Christopher Dembik: Ştiu că Franţa este afectată pentru că sunt cinci mari companii franceze care au investit mult în Iran, printre care Total, Renault şi Peugot, iar acum acestea se văd în situaţia de a-şi opri operaţiunile din această ţară.

Practic, companiile înţeleg că Franţa sau Germania nu le pot proteja faţă de Statele Unite, ceea ce arată că Uniunea Europeană este slabă şi că avem nevoie, fie că ne place sau nu, de administraţia Trump.

Cred că piaţa iraniană prezintă multe oportunităţi. Are nevoie de capital şi primeşte investitorii. Totuşi, companiile nu au altă alternativă decât să părăsească Iranul. Aceasta va afecta şi poporul iranian, al cărui şomaj în rândul tinerilor este de circa 30%.

Astăzi ne aflăm în situaţia în care la nivel mondial există două puteri: Statele Unite şi China. Uniunea Europeană este încă slabă şi nu mă aştept ca această situaţie să se schimbe în anii următori.

Reporter: Care este perspectiva dumneavoastră legată de preţul petrolului pe termen mediu şi lung?

Christopher Dembik: Nu sunt strateg pentru mărfuri la Saxo, dar analistul nostru vede un preţ de 80 de dolari pe baril pentru următoarele şase luni, deci pe termen mediu, ceea ce, din punctul meu de vedere, are sens.

De altfel, în mod neoficial, Arabia Saudită ţinteşte un preţ de 80 de dolari pe baril şi stabilitate în jurul acestui prag.

Trebuie să ţinem cont că Mohammad bin Salman (n.r. prinţul moştenitor al Arabiei Saudite) are în vedere transformarea economiei astfel încât să nu mai fie dependentă de petrol şi pentru acest lucru are nevoie de preţuri ridicate ale barilului. Problema Arabiei Saudite este că, dacă eliminăm slujbele din sectorul public, şomajul este foarte ridicat, or această situaţie nu poate dura foarte mult.

De asemenea, Arabia Saudită vizea­ză listarea gigantului petrolier Aramco, iar un preţ ridicat al ţiţeiului ar da o valoare mai mare companiei de stat.

Când am fost în Dubai, am rămas surprins să văd că există o mare susţinere din partea investitorilor pentru reformele lui Mohammad bin Salman. Toţi îşi doresc ca Arabia Saudită să fie puternică, fiindcă de situaţia sa depinde întreaga regiune.

Pe termen lung este dificil de făcut prognoze. Putem vedea trendul (n.r. al preţului petrolului) care este ascendent, dar nu-mi place să dau ţinte de preţ pentru perioade îndelungate.

Reporter: Multe voci susţin că bursele sunt supraevaluate şi că ne aflăm în pragul unui crah bursier. Care este opinia dumneavoastră?

Christopher Dembik: În ultimul timp, bursele au evoluat bine, îndeosebi pentru că au beneficiat de programele de relaxare cantitativă (n.r. QE - politică monetară prin care o bancă centrală achiziţionează titluri de stat sau alte active financiare pentru a creşte lichiditatea şi a stimula economia), dar acum se confruntă cu înăsprirea cantitativă (n.r. QT - politică monetară prin care o bancă centrală reduce lichiditatea din economie), care are deja un impact negativ asupra pieţelor.

Pe de altă parte, câştigurile companiilor sunt solide, atât în Statele Unite cât şi în Europa, dar acestea pot fi solide şi când economia decelerează.

Ca economist pot spune că piaţa din Statele Unite este supraevaluată. Practic, sunt cinci metode prin care putem măsura acest lucru şi toate indică, mai mult sau mai puţin, că piaţa se află în aceeaşi situaţie ca în 2001, în timpul crahului dotcom.

Cred că va fi sănătos să avem o corecţie puternică sau poate chiar o piaţă "bear" (n.r. o piaţă al cărui trend este descendent, fiind definită, de obicei, printr-o scădere de minimum 20% faţă de un maxim). Totuşi, din punctul meu de vedere, aceasta nu va dura o perioadă foarte îndelungată de timp, în special în Statele Unite.

În cazul unei recesiuni sau chiar a următoarei mari crize financiare, banca centrală (n.r. Rezerva Federală a Statelor Unite - Fed) va interveni din nou. Pe termen lung, bursele din Statele Unite performează cel mai bine, iar investitorii vor căuta refugiu în piaţa americană. De asemenea, şi ţările emergente vor reinvesti dolari în piaţa de capital din Statele Unite.

Noi, la Saxo, le spunem clienţilor că există riscul unei pieţe "bear", dar asta nu înseamnă că trebuie să aibă 100% din portofoliu în cash, ci că este necesar să deţină un portofoliu diversificat, în care să includă şi aur.

Reporter: Cum vor interveni băncile centrale în cazul unui crah bursier?

Christopher Dembik: Din punctul meu de vedere, singura metodă prin care se poate reacţiona la o cădere a pieţei bursiere sau a unei crize financiare este prin implementarea QE4 (n.r. cel de-al patrulea program de relaxare cantitativă).

Se spune că politicile monetare cantitative reprezintă ceva neconvenţional, dar nu este deloc aşa. Cred că experimentăm o nouă etapă a istoriei politicii monetare, iar relaxarea cantitativă este noul instrument pe care-l avem. Poate că nu este cel mai bun, dar este singurul instrument de care dispunem pentru a evita un mare crah bursier, cu impact negativ imens în plan economic şi politic.

Reporter: Există voci care susţin că cel mai bine ar fi ca pieţele să fie lăsate libere, astfel încât să se autoregleze. Care este opinia dumneavoastră?

Christopher Dembik: Ca economist sunt perfect de acord. Dar trebuie să înţelegem că factorii de decizie politică au o altă perspectivă şi nu îşi vor asuma costul social al unei crize economice. Politicienii sunt pragmatici, mai ales pentru că vor să fie realeşi.

Reporter: Care sunt perspectivele dumneavoastră legate de inflaţie?

Christopher Dembik: La nivel global, inflaţia se află încă la un nivel scăzut, fiind legată, în special, de demografie şi de multe schimbări structurale, care fac economia mai greu de înţeles.

În Statele Unite există riscul stagflaţiei, cu o activitate economică scăzută, dar cu inflaţie ceva mai mare.

Pentru Europa Centrală şi de Est încă există o activitate economică puternică, astfel încât băncile centrale ar trebui să se concentreze pe ţintirea inflaţiei.

În cazul zonei euro, activitatea economică nu este prea ridicată, inflaţia este redusă şi cred că factorii de decizie nu ştiu ce să facă.

Băncile centrale au o sarcină foarte dificilă, dar aş spune că, în mare parte, probabil se va favoriza mai degrabă stimularea activităţii economice decât lupta împotriva inflaţiei ridicate.

Reporter: Care este motivul pentru care asistăm la un val tot mai pronunţat de naţionalism în ţările europene?

Christopher Dembik: Există două motive. În primul rând, nu respectăm suficient cetăţenii Uniunii Europene. În 2005, Franţa şi Olanda au respins, prin referendum, Constituţia Europeană, dar totuşi aceasta a fost implementată (n.r. prin preluarea în Tratatul de la Lisabona şi în directivele şi recomandările ulterioare a unor principii din Constituţia Europeană), deci nu a fost respectat votul popular.

În al doilea rând, există inegalităţi tot mai mari între cetăţenii multor ţări europene, iar unii politicieni dau vina pe Uniunea Europeană sau pe globalizare pentru această situaţie.

În Franţa am stat de vorbă cu persoane care fac parte din partide eurosceptice şi susţin acelaşi lucru. Pot spune că aceşti oameni trăiesc într-un fel de vis. Ei cred că odată ce ai un loc de muncă îl vei păstra până la pensie, dar fără a căuta să te perfecţionezi. Totuşi, în zilele noastre nu mai este ca acum 40 de ani. Eu, ca economist, ştiu că dacă nu devin tot mai bun, în 10 ani altcineva îmi va lua locul, sau poate nu va mai fi nevoie de economist deloc.

Este foarte uşor să dai vina pe globalizare când, de fapt, societatea şi economia se schimbă.

Citesc des despre câte meserii vor fi înlocuite de roboţi. Este suficient să ne uităm la sectorul bancar pentru a vedea că, dacă vor fi introduşi roboţi, nu va mai fi nevoie de back-office.

Cred că se aşteaptă prea mult de la stat când, în realitate, ca cetăţean, trebuie să înţelegi că trebuie să te perfecţionezi şi să urmăreşti trendul economiei. Până la urmă, dacă eşuezi, este, în primul rând, eşecul tău.

Reporter: Cum va arăta economia viitorului şi care sunt principalele provocări cărora trebuie să li se facă faţă?

Christopher Dembik: Este foarte greu să faci prognoze, dar cred că cele două mari provocări, atât pentru state, cât şi pentru indivizi, stau în influenţa tot mai mare pe care o are tehnologia în economie şi a schimbărilor de mediu.

Din punctul meu de vedere, cea mai mare parte a ţărilor, cu excepţia Chinei, nu sunt pregătite pentru aceste probleme.

Provocarea constă în aceea că multe persoane îşi vor pierde slujba, în special cele slab calificate şi, probabil, acestea nu îşi vor mai găsi un loc de muncă, cel puţin nu unul stabil.

Ştim că printr-o instruire continuă cresc şansele ca indivizii să îşi găseas­că locuri de muncă în viitor, dar problema este că nu ştim cum va arăta economia în următorii 20 sau 30 de ani.

Astfel, provocarea-cheie a statelor pentru următoarele decenii este de a oferi o anumită securitate cetăţenilor care nu-şi vor putea găsi o slujbă pe termen lung.

De asemenea, în cazul unor dezas­tre climatice, va fi necesar ca statele să intervină pentru reconstruirea locuinţelor, a infrastructurii etc.

Avem nevoie de state puternice pentru a face faţă acestor provocări şi cred că cele mai multe nu dispun de resursele financiare necesare. Din păcate, costurile sociale ar putea fi imense.

În China deja se fac demersuri în acest sens. Statul este puternic, poate puţin prea puternic, dar, în opinia mea, este singura ţară din lume care înţelege aceste probleme şi are sau pare să aibă o strategie pe termen lung în acest sens.

Cred că aceasta este legată şi de faptul că liderul din China (n.r. preşedintele Xi Jinping) va conduce ţara, probabil, pentru următorii 10 - 15 ani.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră despre viitorul pensiilor?

Christopher Dembik: Este o mare provocare, pentru că, din cauza schimbărilor demografice, sistemul de pensii publice nu mai este viabil.

Este foarte important ca oamenii să economisească şi să se îndrepte către sistemul privat de pensii, altfel vor avea o pensie mică, dacă o vor avea.

Politicienii nu spun asta în mod clar, pentru că, pe de o parte, persoanele cu venituri ridicate au contribuţii mari la sistemul public şi nu mai vor să contribuie şi la cel privat, iar, pe de altă parte, este un mesaj dificil de transmis persoanelor mai sărace care nu îşi permit să economisească.

Va trebui să muncim pentru o perioadă mai lungă de timp, dar asta nu rezolvă problema, ci este doar o soluţie pe termen scurt sau mediu. Pe termen lung, singura soluţie este reprezentată de pensiile private.

Unele ţări se vor baza pe imigranţi (n.r. care vor cotiza la sistemul de asigurări sociale de stat), dar nu cred că este cea mai bună metodă pentru că aceştia pot crea multe probleme sociale. De pildă, în Franţa am primit mulţi imigranţi în anii 60, mai ales din Africa Franceză şi iniţial a mers bine. Totuşi, astăzi, persoane din generaţia a doua sau a treia, deci care s-au născut pe teritoriul francez, nu se simt ca făcând parte din Franţa şi creează multe probleme, unele aderând chiar la mişcări teroriste.

Altă idee vehiculată este taxarea roboţilor şi în unele ţări, precum Japonia sau Coreea de Sud, ar putea funcţiona.

Este o problemă foarte dificilă şi cred că trebuie găsite soluţii locale.

Practic, este treaba factorilor de decizie politică să vină cu propuneri dar, din păcate, nu ştiu niciun politician în Europa care să fie onest în această problemă.

Reporter: Ce părere aveţi despre criptomonede?

Christopher Dembik: Cred că tehnologia blockchain (n.r. care stă la baza criptomonedelor) reprezintă viitorul banilor. De asemenea, constituie o revoluţie pentru sectorul bancar şi, în general, pentru întreaga industrie financiară.

Dar noi, la Saxo Bank, nu sfătuim clienţii să investească în criptomonede, pentru că sunt foarte riscante. În schimb, îi îndemnăm să se concentreze pe companii ce folosesc această tehnologie. Deocamdată nu sunt multe astfel de companii publice, în majoritatea cazurilor fiind startup-uri.

Pe de altă parte, am fost uimit să constat că multe bănci comerciale din Africa folosesc deja tehnologia blockchain, pentru că au apărut mai recent decât cele din Europa şi se pot adapta mult mai rapid. Probabil că în viitor, acest lucru va reprezenta un mare avantaj competitiv pentru sectorul financiar din Africa.

Pentru băncile mari cred că tehnologia blockchain reprezintă o provocare-cheie. Ştiu că multe o au în vizor, dar mă îndoiesc că se vor putea adapta, pentru că, fie din cauza birocraţiei, a politicilor interne sau fiindcă sunt prea mari, nu pot să inoveze suficient de rapid. Practic, ele cumpără startup-uri, dar nu reuşesc să le crească din interior.

Reporter: Pe lângă activitatea des­făşurată la Saxo Bank, investiţi? În ce?

Christopher Dembik: Atunci când eşti francez investeşti în imobiliare, pentru că este o afacere aproape 100% rentabilă, mai ales în Paris.

De asemenea, investesc în blue chip-uri (n.r. companii considerate a fi de top, cu o poziţie stabilă în piaţă şi rezultate financiare solide), componente ale indicelui CAC40 (n.r. indicele bursei din Paris), în special aparţinând sectoarelor auto, bancar şi energetic.

Reporter: Preferaţi un orizont de timp scurt sau lung?

Christopher Dembik: De obicei cumpăr acţiuni ale unor companii pe care le cunosc şi înţeleg bine şi pe care îmi place să le păstrez pentru câţiva ani. Evit investiţiile pe termen scurt, pentru că nu mă bazez pe analiză tehnică şi nici nu aş avea timp să mă ocup zilnic de plasamentele mele.

Reporter: Ce părere aveţi despre analiza tehnică? Există investitori care sunt de părere că nu funcţionează.

Christopher Dembik: Analiza tehnică ilustrează un element foarte important în investiţii şi anume psihologia pieţei.

În opinia mea, cei care spun că analiza tehnică nu funcţionează sunt de fapt cei care nu o înţeleg. Există metode eficace de a o utiliza, dar mai întâi trebuie să o înţelegi şi să ştii cum să o aplici. De asemenea, este nevoie şi de experienţă.

De altfel, am lucrat cu traderi de la biroul nostru din Paris care se bazau aproape numai pe analiză tehnică şi se descurcau bine, deci nu se poate spune că nu funcţionează.

Aş spune că o abordare bună pentru un trader este de a se baza pe analiza fundamentală pentru evaluarea instrumentelor financiare în care investeşte şi pe cea tehnică pentru semnale (n.r. de cumpărare/vânzare), dar depinde de la caz la caz.

Reporter: Vă mulţumesc!