CIA NE ARATĂ CUM S-A CONSTRUIT SOCIALISMUL Furtul tehnologic, ridicat la nivel de politică de stat

După mica rebeliune a lui Nicolae Ceauşescu, din 21 august 1968, când acesta a condamnat public invazia trupelor Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia, Departamentul de Informaţii Externe al Securităţii - DIE (UM 0920) a iniţiat un intens program de spionaj economic în Occident. Misiunile de furt tehnologic erau puse în practică de brigada specială UM 0920/SD, condusă de generalul Teodor Sârb, aflat în subordonarea nemijlocită a directorului adjunct de atunci al DIE, generalul Ion Mihai Pacepa. Brigada specială SD din cadrul spionajului extern trebuia să-şi îndeplinească misiunile în conformitate cu sarcinile trasate de activul superior de partid prin intermediul Consiliului Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie (CNST). Conform unui document recent declasificat de CIA, intitulat "România strânge roadele furtului de înaltă tehnologie", apărut în data de 16 martie 1985, jurnaliştii publicaţiei americane "Human Events" notau:

"În 1978 Guvernul României, la bilanţul unei decade de activităţi ilegale, au relevat rezultate impresionante. Peste 35 de procente din dezvoltarea industrială a ţării se datora, cel puţin parţial, activităţii de spionaj. În toate regiunile ţării au fost ridicate platforme chimice de producţie a polistirenului, poliuretanilor, piele sintetică, melamină, explozive, cauciucuri şi materiale fotosensibile.

Platforme medicale şi farmaceutice au fost urmate de un număr impresionant de instalaţii metalurgice de oţeluri înalt aliate, carburi metalice şi aliaje neferoase, mori cu bile de oţel şi chiar o nouă industrie a aluminiului.

Industria nucleară raporta că a primit documentaţie necesară să producă instalaţiile de producere a apei grele şi 30 % din componentele necesare reactoarelor nucleare.

Guvernul estima pentru decada studiată că România economisise între 600 şi 800 milioane de dolari prin înlocuirea legală (dar scumpă) a importurilor cu produsele obţinute ilegal (dar ieftin) prin spionaj".

Deşi se feresc să enumere chiar şi acum, după patru decenii, firmele infiltrate şi "brichisite", veteranii DIE spun că multe din "realizările Epocii de Aur" au fost rezultatul activităţii Brigăzii speciale SD. Între 1968 şi 1978 au apărut noi ramuri economice ca prin farmec şi s-au dezvoltat întreprinderi şi platforme industriale: IMGB, 23 August, CUG Cluj, CUG Iaşi, CUG Craiova, IM Timişoara, UNIO Satu Mare, Electroputere Craiova, Platforma Pipera (calculatoare, electronică militară, electronică industrială, aparataj, conectori, fibră optică etc). În industria calculatoarelor, realizările erau limitate. Ambiţia de a face din tehnologiile furate produse performante "sută la sută româneşti" dădea multe rateuri. De exemplu, proiectul original pe baza căruia erau construite minicalculatoarele CORAL, furat de DIE, permitea folosirea simultană a până la 128 de terminale. Reproiectat convertit pe piese ruseşti, în faza de testare în platforma ICE Felix Fabrica de Calculatoare Electronice Bucureşti, CORAL-ul românesc nu a suportat niciodată mai mult de 20 de terminale. În exploatare, sistemul s-a comportat impecabil, fiind folosit în unele întreprinderi de stat până în anul 2000 sau chiar mai târziu. Beneficiari direcţi ai spionajului tehnic şi economic românesc din acea perioadă au fost Uzinele Dr. Petru Groza, Osii şi Boghiuri Balş, Progresul Brăila, Şantierele Navale - Constanţa, Mangalia, Galaţi, Olteniţa, Drobeta Turnu-Severin, Combinatele Metalurgice Galaţi, Călăraşi, UM Reşiţa, ICM Caransebeş, IPRS Băneasa, Automatica, IEMI, Electrotel Alexandria, Fabrica de diamante artificiale, IMEB, Electromotor Timişoara, Aluminiu Slatina, Nitramonia Făgăraş, Azomureş Târgu Mureş, combinatele chimice Craiova, Govora, Turnu-Măgurele, Fabrica de Apă Grea Drobeta Turnu-Severin, Petromidia şi mai toate rafinăriile, combinatele agricole şi de creştere a animalelor, ş.a.

Comerţul cu oameni

În categoria afacerilor profitabile aducătoare de valută intra şi comerţul cu cetăţeni români de diferite naţionalităţi. Declasificarea documentelor Departamentului de Informaţii Externe a scos la iveală că operaţiunile de vânzare a cetăţenilor români în Occident au fost demarate înaintea celebrei acţiuni "Peregrinii" (1970-1973). Astfel, în perioada 1959-1960, prin intermediul DIE, cetăţenii români erau daţi la schimb, într-un fel de operaţiuni de barter, cu animale sau păsări. Generalul DIE, Gheorghe Marcu, fost şef al UM 0920/V2 - Spionaj Politico-Economic pe America şi restul lumii, fost director adjunct al Institutului de Economie Mondială, afirma în 14 august 1978: "Colonelul Enescu i-a spus toată reţeaua din Liban pe care Pacepa şi-a notat-o într-o agendă. Apoi l-a întrebat cine este «Păduchele» despre care auzise că este o sursă valoroasă prin care am adus în ţară şi un tanc."

Declaraţia secretă a generalului Marcu a fost publicată în volumul "Ion Mihai Pacepa în Dosarele Securităţii 1978-1980", publicat în 2009 la editura Enciclopedică. În alt raport secret, Marcu enumeră mai multe acţiuni prin care spionajul extern a dotat fermele Ministerului de Interne cu porci de rasă, vite, nuclee de păsări pentru ouă şi carne, curci, nurci, abatoare moderne sau instalaţii pentru crescut păsări. Acestea "dotări" au fost date la schimb cu paşapoarte pentru o serie de persoane care au părărsit ţara.

Numele generalului Marcu apare şi în documentele declasificate de CIA în 2012: "Una dintre cele mai profitabile afaceri ale CIE (fost DIE) a fost vânzarea oamenilor ca produse de export. Această practică odioasă a demarat la începutul anilor '60, când doi oameni au încheiat o înţelegere secretă pentru vânzarea evreilor români. Unul a fost ofiţerul de spionaj Gheorghe Marcu, celălalt, un ofiţer de spionaj israelian H. Jacober, cetăţean britanic, înlocuit de un israelian care s-a prezentat drept director adjunct al spionajului israelian şi care s-a prezentat Yitzhak Yeshahanu. Israelienii au plătit mii de dolari pentru fiecare evreu care primea viză, de-a lungul anilor plătindu-se sute de milioane de dolari României. Din motive de secretizare, majoritatea plăţilor se făceau în cash, dar când era vorba despre sume mari, banii erau transferaţi prin bănci vest-germane sau elveţiene". Cetăţeni români de origine germană au fost vânduţi în mod similar prin aranjamente personale dintre acelaşi Marcu şi un reprezentant personal al lui Hans-Dietrich Gensher, ulterior la înţelegere cu ministerul de Interne vest-german.

Pretenţiile "Îndrumătorului Principal"

Frenezia furtului tehnologic care cuprinsese conducerea de partid şi de stat este descrisă plastic de Pacepa în volumul său "Moştenirea Kremlinului", unde povesteşte cum, începând cu 1972, DIE a trecut sub controlul său mai multe instituţii importante ale statului printre care şi Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comerţului Exterior şi Consiliul Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie, toţi ofiţerii acoperiţi şi colaboratorii înlocuind treptat activităţile tradiţionale de comerţ şi diplomaţie cu operaţiuni de dezinformare şi furt.

"Tot în 1978, când m-am rupt de Ceauşescu, majoritatea personalului român care lucra în Occident primea ordine direct de la DIE", povesteşte Pacepa.

Cazul defectorului Constantin Răuţă este foarte bine descris în documentele securităţii externe. Inginer electronist şi proiectant la IPROCHIM, Răuţă este racolat şi apoi încadrat în Securitate la data de 1 iunie 1971, cu gradul de lct. major, la UM 0920/M-500. Un an mai târziu, după un instructaj intens, ardeleanul este trimis la "specializare" cu misiune precisă, sub acoperirea unei burse ONUDI, în Italia. După ce a cerut reabilitarea şi a obţinut din nou cetăţenia română, fostul spion DIE a povestit că Securitatea a dorit să-l infiltreze la o firmă din Napoli care avea legătură cu Flota a IV-a americană. Răuţă a defectat în 1973, în SUA.

Într-un amplu interviu, fostul ofiţer "D", căpitanul (r) SIE Emilian Traian Andreescu afirma :

"Sorin Niculescu ofiţer «SD», implicat în scandalul furtului de tehnologie a sticlei Float, pentru tuburi catodice, a fost omorât imediat după 1990 în scara blocului. Fiul său Cătălin Niculescu este preot, şeful Oficiului de Pelerinaje. Emil Teodorescu, colegul lui Niculescu, a fost arestat şi el în acelaşi scandal. Arestat în 1973, în scandalul «Float» a fost şi Mangu."

Planul trasat de CNST era structurat pe tematici precise, evaluate în lei-valută, expresia valorică a eforturilor pe care statul român le-ar fi făcut cumpărând licenţe, documente, tehnologii. De cele mai multe ori, spun veteranii spionajului economic, sarcinile de partid erau irealizabile. Se spune că, la construcţia Combinatului de la Călăraşi, pretenţiile "Îndrumătorului Principal", cum era conspirat în documentele DIE Nicolae Ceauşescu, erau foarte exagerate.

Planificarea

"70% din personalul reprezentanţelor economice externe funcţiona sub acoperire, iar 38 din 41 şefi ai întreprinderilor de comerţ exterior erau ofiţeri de spionaj sau agenţi", scriau jurnaliştii "Human Events" sub îndrumarea lui Pacepa. Activitatea UM0920/SD era planificată la nivel de CNST şi/sau CSEN (Comitetul de Stat pentru Energie Nucleară) prin stabilirea tematicilor (necesarul stabilit pentru rezolvarea problemelor tehnice şi ştiinţifice din planul naţional de cercetare/proiectare). Fiecare tematică era extrem de clară şi precisă, având obligatoriu şi o evaluare în lei valută (conform planului tehnic de cercetare). Erau numai lucruri cu aplicabilitate practică şi cu eficienţă foarte mare. Tematicile aveau regim de secret de serviciu pentru Direcţia de Informaţii Externe. Conţineau elemente tehnice cheie cu care se puteau finaliza cercetările/proiectarea şi problemele de fabricaţie ale întreprinderilor producătoare, prin institutele de cercetare/proiectare specifice domeniului respectiv. Fiecare punct din tematică era evaluat în lei-valută.

Concret, activitatea unui ofiţer operativ SD şi a agenturii sale, pe o perioadă de 18 luni în slujba spionajului economic, se referă la tematici ca:

- industria electrotehnică - întrerupători cu SF6 (hexaflorură de sulf). Separatori de mare putere, sisteme de protecţie şi stingere a transformatoarelor de mare putere, celule de înaltă şi medie tensiune, locomotiva Diesel electrică de 5000 CP, sisteme de protecţie pentru motoare de medie şi mare putere IP 65 şi antiex;

- industria energetică - sisteme de anvelopare, protecţie şi siguranţă a reactoarelor tip CANDU (norme, proceduri, sisteme etc.), proiectare, montaj/exploatare/protecţie/întreţinere a liniilor de transport energie 110; 400; 700 KV şi a staţiilor aferente, izolatori pentru IT (înaltă tensiune);

- industria construcţiilor de maşini - pompe cu şurub pentru transport material foarte fin (pompe Fuller utilizate în industria de morărit şi fabrici de ciment); tehnologia fabricării electrozilor de depunere şi emisie din electrofiltre; norme de proiectare şi execuţie a răcitorului grătar tip Claudiu Peters;

- fizică aplicată - laserii cu CO2, indicatoare de nivel pentru medii periculoase sau greu accesibile (utilizează surse radioactive); numărătoare ultrarapide.