Cine a câştigat euro-parlamentarele?

La ora când scriu, s-au numărat peste 96% din voturile exprimate. Cifrele finale probabil nu vor fi diferite, astfel încât putem trage deja câteva concluzii.

Tehnic vorbind, alianţa PSD+PC pare să aibă un uşor avans faţă de cel de-al doilea competitor, de circa un procent. Totuşi, scorul lor înregistrea­ză un recul uşor faţă de scorul alegerilor parlamentare din noiembrie 2008. Practic vorbind, PSD staţionează. Perspectivele însă nu sunt deloc bune. Acest scor s-a înregistrat acum, în condiţiile în care mobilizarea în mediul rural probabil că nu are de unde să crească prea mult în perspectiva alegerilor prezidenţiale.

PD-L a obţinut 29,75% din voturi. şi ei înregistrează un mic recul faţă de alegerile parlamentare, dar la fel de nesemnificativ ca în cazul PSD-ului. Practic vorbind, şi ei staţionează. Dacă ţinem seamă că, formal vorbind, PSD+PC este o alianţă de două partide şi trei antene, PD-L a obţinut un scor acceptabil, care îl lasă în poziţia de principal partid. Diferenţa faţă de PSD este însă minimă, aşa cum a fost şi în 2008. Dacă nu există surprize la distribuirea mandatelor, atunci ambele formaţiuni vor avea acelaşi număr de euro-parlamentari.

PD-L susţine că împreună cu procentele Elenei Băsescu are un scor net mai bun decât al alianţei PSD+PC. Argumentul e parţial corect. Elena Băsescu a declarat de la începutul campaniei că se va reînscrie în PD-L după vot, deci alegătorii săi ştiau în beneficiul cărui partid vor fi contabilizate voturile pentru EBA. Dar profilul alegătorilor ne arată cu nu toţi sunt votanţi ale căror simpatii se vor reorienta către PD-L.

Cele două mari partide au obţinut mai degrabă o remiză la aceste euro-parlamentare. Dar cine sunt câştigătorii?

La prima vedere, UDMR. Maghiarii au obţinut un scor bun (9%), dar acesta datorat mai degrabă mobilizării slabe a electoratului românesc. În plus, UDMR a trebuit să îl accepte pe pastorul Tokes, ceea ce face ca acest scor bun să fie mai degrabă dependent de conjunctură.

Tot la prima vedere, alt câştigător este PRM (8,68%). Dar dacă ne uităm mai atent, scorul PRM nu e mult mai mare decât suma procentelor obţinute de PRM şi PNG la alegerile parlamentare. Iar o problemă suplimentară e dată chiar de mandatele obţinute de cei doi lideri ai partidului, care vor descoperi că vor trebui să stea mai mult cu căştile pe urechi la Bruxelles decât noaptea pe la emisiunile "moderatorilor".

Dacă în privinţa câştigătorilor situaţia este neclară, aceste alegeri au avut şi un pierzător clar: PNL, care a reuşit un scor de 14,5%, cu aproape un sfert mai puţin decât la alegerile parlamentare din noiembrie 2008.

În privinţa concluziilor, trebuie să fim prudenţi. Alegerile acestea au fost atipice. S-au organizat la scară naţională, ceea ce a făcut ca ponderea votului "ideologic" să fie mai mare decât cea obişnuită. Au avut o prezenţă foarte scăzută, ceea ce face ca procentele obţinute în mediul urban să fie mai scăzute acum decât vor fi în perspectiva alegerilor prezidenţiale. Cu toate acestea, câteva idei se pot desprinde.

Mai întâi, falimentul tacticii adoptate de naţional-liberali, de opoziţie absolută. Încă de la formarea Guvernului, la finele anului trecut, PNL a crezut că, stând deoparte, va strânge, în câteva luni voturile nemulţumiţilor faţă de alianţa la guvernare dintre PD-L şi PSD+PC. Acum vedem că schema nu a funcţionat. Unul dintre motive ţine de noua conducere a PNL. Actualul lider al acestui partid, Crin Antonescu, a avut, mai ales în ultimele săptămâni, o serie de ieşiri ne-inspirate şi agresive, care au costat voturi.

În al doilea rând, constatăm eşecul tentativei de "prezidenţializare" a alegerilor euro-parlamentare. PNL şi PSD şi-au promovat mai degrabă candidaţii la prezidenţiale decât pe aceia pentru Parlamentul European. Alegătorii au văzut acest truc şi au rămas acasă ori n-au votat conform aşteptărilor.

În al treilea rând, eşecul celor care credeau că vor câştiga puncte electorale pe socoteala crizei economice. Pentru a te poziţiona ca un critic al guvernării, trebuie să oferi şi soluţii credibile, nu doar scandal non-stop.

În al patrulea rând, numărul şi gravitatea neregulilor. Acesta e un capitol care merită o atenţie specială, astfel încât probabil voi reveni cu altă ocazie.

În fine, aceste alegeri au arărat că România este una din excepţiile electorale în context european. La noi, Stânga (PSD şi PNL, care aparţin celor două grupuri de stânga, PSE şi ALDE) a obţinut cam tot atâtea mandate ca Dreapta (PD-L şi UDMR, ambele membre în PPE). În Europa însă, Dreapta a zdrobit Stânga fără drept de apel. (PPE are 224 de mandate fa ă de PSE, 184). Să clamezi că ai o criză a capitalismului şi să obţii o înfrîngere a Stângii, asta e o contra-performanţă istorică. De aceea, premiul I cu coroniţă pentru cel mai defazat personaj al acestor alegeri îi este atribuit lui Ion Iliescu, care în ziua votului înfiera capitalismul într-o secţie de votare din cel mai bogat cartier al Capitalei.