Circa 300 de mine noi - necesare pentru tranziţia energetică

Tranziţia energetică se bazează pe mineralele necesare pentru a fabrica vehicule electrice, baterii, ferme solare şi turbine eoliene, iar într-o economie care se îndepărtează în fiecare zi de combustibilii fosili, aprovizionarea cu aceste materii prezintă una dintre cele mai mari provocări, conform unei analize visualcapitalist.com.

Aceasta arată că 293 de mine sau instalaţii trebuie să fie dezvoltate pentru acoperirea cererii estimate de materii prime şi produse chimice necesare tranziţiei energetice până în 2030, conform datelor Benchmark Mineral Intelligence aferente lunii noiembrie 2024.

Potrivit sursei citate, cuprul, folosit în fire, şi litiul, esenţial pentru baterii, vor necesita cel mai important număr de mine noi: 61, respectiv 52. Oferta de cupru este estimată la 22,9 milioane de tone în 2024, iar pentru 2030, prognoza de cerere arată circa 26,6 milioane de tone. În cazul litiului, cifra pentru producţia din 2024 este de 1,81 milioane de tone, iar pentru cererea din 2030, de aproape 2,73 milioane de tone. Pentru nichel, oferta din 2024 a fost de aproape 3,57 milioane de tone, iar cererea pentru 2030 este preconizată să atingă 4,95 milioane de tone. Pentru grafitul natural, cererea de anul trecut a totalizat 1,23 milioane de tone, în vreme ce necesarul din 2030 este proiectat la 2,93 milioane de tone. În cazul grafitului sintetic, oferta din 2024 a fost de 1,82 milioane de tone, iar cererea din 2030 este estimată la circa 2,18 milioane de tone.

Oferta de cobalt din 2024 a atins 272.000 de tone, iar cererea va ajunge la 401.000 de tone în 2030. Producţia de mangan - de 90.000 de tone în 2024 - ar trebui să crească de peste patru ori pentru a acoperi cererea anticipată în 2030: 409.000 de tone. În privinţa pământurilor rare, oferta din 2024 a fost de 83.711 tone, iar cererea din 2030 este aşteptată să se ridice la 116.663 de tone. După descoperire şi explorare, proiectele minerale trebuie să treacă printr-un proces îndelungat de cercetare, autorizare şi finanţare înainte să devină operaţionale, subliniază sursa citată. În SUA, spre exemplu, dezvoltarea unei noi mine poate dura 29 de ani. În schimb, Ghana, Republica Democrată Congo şi Laos au unii dintre cei mai scurţi timpi necesari pentru dezvoltare din lume, de aproximativ 10 până la 15 ani.