Clasa (ne)muncitoare merge în Paradis

Este ştiut, deja: clasa muncitoare merge în Paradis. Dar unde merge clasa nemuncitoare? Tot acolo, dar cu viteză mai mare.

Dacă de Paşte ne-am ocupat puţin de "consumatorii" din mediul rural, nu se face să-i uităm pe fraţii lor de la oraş. Cum tocmai ce a fost 1 Mai, fostă sărbătoare a muncii, actual festival al micilor şi berii, ştirile au fost pline de excese de tot felul, mai ales de natură gastro-intestinală.

O incursiune prin zonele unde se consumă temeinic, fie că e sărbătoare sau zi de lucru, poate oferi o imagine, mai mult sau mai puţin mişcată asupra clasei mai puţin muncitoare, dar mai consumatoare. Bodega de cartier, cu mese bolnave de reumatism, pereţi atinşi de cancer la tencuială, licori îndoielnice şi toalete în care nu îţi vine să intri nici echipat în costum de cosmonaut nu mai este - din punctul meu de vedere - ultimul bastion al beţivănelii. Vinăria din buza pieţei îmi pare acum locul de întâlnire al celor mai decăzuţi iubitori de alcool. Majoritatea pieţelor din cartierele mărginaşe ale capitalei au astfel de vinării. Pe lângă unele trec destul de des în drumurile mele fără ţintă precisă. La început mergeam grăbit, dar după ce am prins câteva frânturi de dialog ale celor care păzesc uşa cârciumii ad-hoc, am început să mă deplasez prin zonă tot mai încet, ba chiar mi-am făcut curaj şi am cumpărat câte un litru de vin de 8-9 lei, o licoare acră cu care am potolit setea de alcool a chiuvetei. După îndelungi studii am ajuns la concluzia că vinăria are trei mari categorii de clienţi:

- Trecut glorios, prezent catastrofal, viitor în ceaţă.

Reprezentativ pentru această categorie este "Nea Fane". Povesteşte non-stop cum a jucat el fotbal la Sportul Studenţesc alături de Mircea Sandu şi Gino Iorgulescu, de câţi bani avea în mână şi femei în ... (scuzaţi, da nu ne place pseudo-rima), ce acritură de femeie are, care nu îl înţelege deloc şi îl pune să ducă non-stop gunoiul, "că altceva nu eşti în stare", aici invocă din nou fotbalul, ultima speranţă vizavi de această viaţă fiind legată de foştii colegi de echipă, care poate îşi amintesc de el, deşi au ajuns şi ei nişte "moşi sub papucul nevestelor".

- Trecut în ceaţă, prezent glorios, viitor îndoielnic.

Sunt mai puţini în această categorie, de copilărie nu zic nimic, tinereţea pauză, maturitatea după cum se vede, dar care "azi fac cinste la toată lumea" pe motiv de câştig mare, picat din cer (cerul poate fi un câştig la pariuri sau o combinaţie pe care mai bine o ţine sub tăcere). Câteva ore, până la topirea ultimului leu, sunt regii vinăriei, după care trebuie să se orienteze ce mânâncă mâine şi cum vor rezolva datoria uriaşă la întreţinere.

Trecut nenorocit, prezent în ceaţă, viitor glorios.

Cristi, fost şofer profesionist, a beneficiat de un tată nenorocit şi a ajuns pe la casa de copii. Pe scurt, numai nenorociri pe capul lui în ceea ce trebuia să fie cei mai frumoşi ani ai vieţii. Acum e veşnic în căutarea unei ţigări, a unei jumătăţi de vin sau litre de tărie, principalul argument al cererii de cinste - nu suportă termenul pomană - fiind legat de faptul că în curând se va scălda în bani, pentru că are în plan câteva combinaţii de mare angajament, cu casele unor "babe" sau nişte tablouri găsite într-o pivniţă.

Zilnic poveştile sunt reluate în buza vinăriei şi dacă nu eşti foarte atent poţi ajunge să crezi că Gino Iorgulescu a găsit nişte tablouri la casa de copii şi cu banii obţinuţi pe ele o să-şi plătească datoriile la întreţinere.

Altfel, aşa cum susţin specialiştii, să nu uităm: munca îl înobilează pe om şi alcoolul trebuie consumat...aici am uitat finalul.