Turistul nostru, duşmanul nostru

Am hotărât, la începutul anului, să fac o călătorie scurtă în Spania, în Malaga, oraşul natal al lui Pablo Diego Jose Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruiz y Picasso Lopez (acesta este numele întreg al celebrului pictor Picasso), care, în această zi, în urmă cu 52 de ani, a trecut la cele veşnice. Cum lumea pare să se descompună sub ochii noştri, mi-am închipuit că în oraşul de la malul Mediteranei există ceva special, care limpezeşte privirea, aşa cum a făcut-o în cazul marelui pictor.

Nu ştiam că fac ceva rău călătorind, dar am aflat ulterior din trei surse, fix câte îmi trebuiau.

Cu o lună în urmă mi-am intersectat vorbele cu cele ale unui "suveranist", care mi-a reproşat că noi (aici intră criticii lui Putin şi cei care nu înjură Uniunea Europeană) ne-am vândut libertatea şi democraţia doar ca să putem să facem un concediu prin Grecia, Italia, Spania... Bulgaria. Nu prea am priceput unde există coliziunea dintre libertatea de mişcare şi libertate în general, dar nu am insistat.

La plecarea spre Spania, în aeroport, doi domni, îmbrăcaţi în nişte echipamente de sport opulente, produse de firme care nu au prea multă treabă cu mişcarea sportivă, monologau, pe rând, cât să se audă la cel puţin patru porţi de îmbarcare. Ideea centrală a discursurilor era că nu mai pot ei, reprezentanţi ai oamenilor de afaceri, să se mişte "elegant" din cauza celor care merg în străinătate să "caşte gura la ziduri vechi". Ura era nedisimulată. Cei doi păreau a fi "acţionari tipici" la celebrul joc "alba-neagra".

Pe faleza din Marbella, am fost abordat abrubt de un cerşetor, foarte agresiv. Mă auzise vorbind româneşte şi m-a informat, în limba noastră comună, că ar fi cazul să-i dau doi euro. Cum nu mi-a plăcut tonul, am refuzat colaborarea, după care a urmat un val de reproşuri şi blesteme, din care reieşea că are un dinte enorm împotriva turiştilor români.

Când mai mulţi oameni îţi spun că eşti beat nu strică să te duci să te culci. M-am culcat, dar m-am şi întors acasă.

Nu am fost un mare turist în această viaţă, dar acum începe să-mi fie puţin jenă când mă gândesc că în vară am în plan un concediu undeva tot prin zona Mediteranei.

Dacă pe conaţionali nu i-am prea înţeles, în schimb îi înţeleg pe oamenii care au ieşit pe străzi în peste 40 de oraşe iberice, protestând contra creşterii chiriilor şi a lipsei locuinţelor ieftine, una dintre cauze fiind... turismul. În 2024, Spania a avut un număr record de turişti: 94.000.000, fiind astfel a doua cea mai vizitată ţară din lume, după Franţa, iar chiriile în oraşele mari sunt la nivelul unui salariu decent din România.

Lumea se schimbă, iar oamenii care contribuie activ la acest lucru nu îmi lasă impresia că au un tablou al acţiunii clar conturat.