CLAUDIU CAZACU, XTB:  "O iarnă caldă să avem, că altfel va fi una dureros de scumpă, +50-60% faţă de anul trecut"

Este aproape imposibil a avea, într-un mediu atât de complex, o idee sigură şi precisă despre costul energiei în România, însă, pe baza unor modele curente, şi luând în calcul un răspuns suplimentar al autorităţilor, probabil inclusiv la nivel european, ne putem imagina totuşi o majorare de 25% pentru energie electrică şi 25-30% pentru gaze faţă de septembrie 2021, ceea ce ar duce valorile la +50-60% faţă de anul trecut, explică Claudiu Cazacu, Consulting Strategist în cadrul XTB, casă de brokeraj listată pe Bursa de la Varşovia.

După loviturile induse de criza pandemică, logistică, a semiconductorilor, lumea economică încearcă să se orienteze şi să se regrupeze acum în faţa provocărilor din energie. Preţul gazelor naturale în SUA (indice generic dat de contractul de pe bursa CME) a ajuns în octombrie la un maxim al ultimilor 7 ani, la 6,46 dolari pe un milion de BTu (aprox 0.293 MWh). În februarie 2014, s-a mai atins un nivel asemănător, cu un vârf doar puţin mai sus. Mergând în urmă, valori mai înalte regăsim doar înainte de criza financiară din 2008. Perioada anilor 2000 - 2008 a adus 4 situaţii când preţurile au depăşit 6 dolari mmBTu, atingând chiar nivel de peste 15 USD/mmBTu, totuşi durata a fost de cel mult câteva luni, iar aceasta se întâmpla înainte de boom-ul din domeniul şisturilor (shale oil, gas).

În Europa, cotaţiile gazului natural şi ale energiei electrice au înregistrat, de asemenea valori record, în serie, zi după zi. De altfel, o asemenea accelerare a preţurilor este fără precedent în istorie.

China suferă, la rândul său, de pe urma lipsei de cărbune, penele de curent oprind activitatea în unele regiuni. Sincronizarea nefericită a cererii mari de energie (dinspre populaţie, economie în general dar şi din segmentul producţiei de metale, cu preţuri înalte) cu restricţionarea importurilor de cărbune din Australia a forţat administraţia să solicite o majorare a producţiei de cărbune, deşi aceasta nu ajută la ţintele de depoluare.

În relativă apropiere, în India, reorientarea cărbunelui spre producţia de energie e cerută de administraţia Delhi-ului, pentru a evita opririle din alte regiuni ale ţării. Cum s-a ajuns aici? Dincolo de diferenţe specifice, în general sunt câţiva factori principali. Cererea masivă generată de redresarea economiei, împreună cu sub-investiţia în domeniul energiei convenţionale şi o diminuare conjuncturală a producţiei de energie prietenoasă cu mediul ar fi ingredientele principale ale situaţiei curente, în abordare globală.

Preţul gazului natural a intrat luna aceasta într-o perioadă de oscilaţii mari în SUA, cu interes speculativ ridicat. În Europa, lichiditatea redusă a permis variaţii spectaculoase pentru contractul TTF (olandez): într-una din zile au fost mai întâi creşteri de 30%, apoi scăderi de 35%. Cotaţiile au fost oprite din ascensiune în momentul în care preşedintele Rusiei a orientat aşteptările spre o majorare a ofertei.

O conductă alternativă rutelor actuale de alimentare, prin Ucraina şi Polonia, ar putea deveni operaţională în momentul autorizării de către Germania, însă se estimează că ar putea fi folosită iniţial la doar 10% din capacitate.

Pe de altă parte, odată cu alimentarea depozitelor interne pentru iarnă, Gazprom ar putea oferi cantităţi mai mari la export, uşurând în parte dezechilibrul pieţei. Cu toate acestea, preţul gazului natural este în România de 6-7 ori mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. E drept că anul trecut cotaţiile au fost sub apăsarea restricţiilor, în condiţii de cerere modificată de închiderea economiilor. Mediul de acum nu mai seamănă deloc cu cel din anul anterior, iar lucrurile evoluează în ritm rapid. De la o zi la alta echilibrul pieţei se poate schimba.

Presiunea este masivă şi în piaţa de energie: energia electrică a avut, potrivit OPCOM pentru PZU, un preţ mediu de 874.98 lei pe MWh între 4 şi 10 octombrie, cu 25.2% peste săptămâna anterioară. Anul trecut, preţul mediu a fost de 190.92 lei. Chiar şi faţă de aceste niveluri, ultimele zile au adus scumpiri. Pe 10 octombrie preţul mediu (OPCOM) a ajuns la 956.49 lei/MWh, iar pe 12 octombrie, preţul din România era cel mai înalt din Europa, la aproximativ 1155 lei/MWh, pe 13, la ora 14 nivelul este în uşoară scădere, de 1071 lei.

Ce urmează pentru consumatorii din România? În lipsa plafonării preţurilor, o creştere foarte dureroasă a costului utilităţilor, o veste deloc bună în condiţiile în care inflaţia, anunţată la 6.29%, depăşeşte cu mult estimările oficiale de la începutul anului şi ar putea continua trendul actual.

Spania şi alte state, alături de România solicită o abordare comună la nivel european în privinţa cumpărării de gaze naturale şi un mecanism acceptat de compensare - în situaţia actuală intervenţii de plafonare ar fi acceptate de autorităţile europene doar prin derogare. Subvenţiile şi compensările deja acceptate (0.21 lei/kWh pentru energie şi 25% dintr-un preţ de referinţă de 125 lei/MWh pentru gaze naturale) au un impact estimat de 1.3 mld. lei, şi pot acoperi doar în parte creşterea facturilor în această iarnă, dacă preţurile de bază la energie şi gaze nu revin foarte aproape de nivelurile de anul trecut.

Un scenariu mediu, care ia în calcul o temperare moderată a preţurilor, în urma depăşirii disparităţilor actuale, a recalibrării raportului cerere/ofertă (un mod sever în care s-ar putea face ar fi prin reducerea consumului, a activităţii industriale sau raţionalizare) şi a unei oferte mărite dinspre statele producătoare ar putea induce totuşi facturi mai mari cu două cifre în lunile de iarnă. Datele de inflaţie arată deja, în septembrie, o creştere de 24.65% pentru energie electrică şi 20.55% pentru gaze.

Este aproape imposibil a avea, într-un mediu atât de complex, o idee sigură şi precisă despre costul energiei, însă, pe baza unor modele curente, şi luând în calcul un răspuns suplimentar al autorităţilor, probabil inclusiv la nivel european, ne putem imagina totuşi o majorare de 25% pentru energie electrică şi 25-30% pentru gaze faţă de septembrie, ceea ce ar duce valorile la +50-60% faţă de anul trecut. Fără măsuri noi de intervenţie, sau o corecţie drastică, relativ rapidă, a preţurilor energiei şi gazelor, valorile ar fi chiar mai drastice.