Cod galben de recesiune în Germania

Declaraţiile oficialilor europeni, inclusiv cele venite din partea Băncii Centrale Europene, arată că totul este bine şi mai este necesară doar o scurtă perioadă pentru confirmarea noii ere de creştere din zona euro.

Aşa să fie oare? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci cum se explică semnalele venite din cea mai mare economie a Europei, unde atât indicatorii oficiali ai consumului, cât şi cei ai producţiei au fost cu mult sub aşteptări de la începutul anului?

În acest context a venit ultimul raport al Institutului de Politică Macroeconomică din Dusseldorf (IMK), care arată o creştere accelerată a probabilităţii unei recesiuni în Germania.

Metodologia prezentată pe site-ul institutului IMK arată că "indicatorul economic (KI) determină probabilitatea unei recesiuni în Germania în următoarele 3 luni", în condiţiile unui declin semnificativ al producţiei industriale.

Datele agregate utilizate în construirea KI includ variabile financiare, ale economiei reale, şi indici ai încrederii investitorilor în economia ţării, cum sunt diverse spread-uri ale dobânzilor, comenzile industriale sau indicele încrederii publicat de institutul IFO.

Evaluată pentru perioada aprilie 2018 - iunie 2018, probabilitatea recesiunii a crescut până la 32,4%, de la 6,8%, la cât a fost estimată în martie 2018 (vezi graficul 1).

După cum se arată în raportul de la IMK, probabilitatea recesiunii a intrat în "zona galbenă" pentru prima dată din martie 2016, iar "creşterea semnificativă a probabilităţii se datorează declinului semnificativ al producţiei industriale şi deteriorării indicatorilor încrederii economice".

Probabilitatea unei recesiuni a fost de peste 45% înainte de contracţia PIB-ului real al Germaniei în T4 2012, de 0,4%, urmată de un declin trimes­trial de 0,2% în T1 2013. Când probabilitatea recesiunii a ajuns din nou la 40%, condiţiile economice erau deja puternic distorsionate de programul de tipărire al BCE.

Printre factorii determinanţi ai unei eventuale recesiuni se află acum şi perspectiva războiului comercial dintre Statele Unite şi China, în condiţiile în care şi alte analize indică Germania drept principala "victimă colaterală".

În aceste condiţii, analiştii de la IMK recomandă "o mare atenţie acordată politicii economice", astfel încât "să fie evitată orice intensificare a incertitudinii de pe pieţele financiare".

La scurt timp după publicarea raportului Institutului de Politică Macroeconomică din Dusseldorf, au venit şi datele de la Zentrum fur Europäische Wirtschaftsforschung (ZEW) cu privire la încrederea investitorilor în economia Germaniei.

"Indicele încrederii a înregistrat, din nou, o scădere puternică, cu 13,3 puncte faţă de martie 2018, până la -8,2, o valoare aflată cu mult sub media pe termen lung, de 23,5 puncte", se arată în comunicatul de presă al institutului ZEW.

Indicele ZEW a scăzut până la -25,5 în august 2012, cu câteva luni înainte de intrarea economiei Germaniei în recesiunea de la sfârşitul anului 2012 şi începutul lui 2013 (vezi graficul 2).

Şi oficialii de la ZEW susţin că "motivul pentru scăderea aşteptărilor îl reprezintă conflictul comercial internaţional, precum şi situaţia curentă a războiului din Siria". Preşedintele ZEW, profesorul Achim Wambach, a declarat că "scăderea semnificativă a producţiei, a exporturilor şi a vânzărilor retail din Germania au un efect negativ asupra perspectivelor de creştere economică".

Datele de la ZEW mai arată că şi perspectivele creşterii din zona euro au fost afectate puternic, în condiţiile în care indicele aşteptărilor a scăzut cu 11,5 în aprilie 2018 faţă de luna precedentă, până la 1,9 puncte.

Poate că prognozele IMK şi ZEW sunt eronate, pe fondul experimentului monetar fără precedent realizat de BCE, şi se va adeveri prognoza comună publicată recent de principalele institute economice ale Germaniei.

German Institute for Economic Research (DIW Berlin), Ifo Institute, Kiel Institute for the World Economy (IfW), Halle Institute for Economic Research (IWH) şi Leibniz Institute for Economic Research (RWI Essen) publică, de două ori pe an, estimări ale evoluţiei principalilor indicatori macroeconomici, care sunt utilizate la nivelul Ministerului Economiei şi Energiei.

Conform prognozei de primăvară, economia Germaniei va creşte cu 2,2% în 2018 şi cu 2% în 2019, pe fondul unei rate a inflaţiei de 1,7%, res­pectiv 1,9%, în condiţiile în care prog­noza din toamna anului trecut arăta o creştere economică de 2% pentru 2018 şi 1,8% pentru 2019.

Ultimele estimări de la FMI, prezentate în cadrul raportului privind perspectivele economiei globale din aprilie 2018, sunt şi mai optimiste. Acestea arată că economia Germaniei va creşte cu 2,5% în 2018, cu 0,2 puncte procentuale peste prognoza din ianuarie 2018.

Dar dacă aceste prognoze sunt mult prea optimiste? Analistul american Martin Armstrong a scris recent pe blogul său că "experimentul monetar al BCE se va dovedi în curând a nu fi doar un simplu eşec, ci o subminare a întregii structuri economice globale", iar "când această politică va intra în colaps, încrederea va înregistra un colaps asemănător, pe fondul presiunilor exercitate de pieţe".

Despre analiza de la IMK, Ambrose Evans-Pritchard scrie în the Telegraph că "probabilitatea recesiunii este mai mare decât cea înregistrată în martie 2008, când norii de furtună se adunau fără să fie sesizaţi de autorităţile de la Berlin".

Jurnalistul britanic a mai prezentat şi datele dintr-un raport recent al fondului de hedging CrossBorderCapital, conform cărora lichiditatea de pe pieţele financiare globale a scăzut până la minimul înregistrat în 2011, când Europa se confrunta cu o criză bancară fără precedent.

"Tensiunile comerciale nu reprezintă problema principală", se mai arată în raportul de la CrossBorderCapital, deoarece "trăim într-o lume dominată nu de fluxurile comerciale, ci de fluxurile de capital".

În urma experimentului monetar iresponsabil al BCE, presiunile salariale din Germania s-au intensificat considerabil în ultimele luni, după ce "angajaţii", atât cei din sectorul public, cât şi din cel privat, au "înţeles" apelul autorităţilor pentru prea mulţi ani fără niciun rezultat.

Un articol recent de la Reuters arată că "majorările salariale peste rata inflaţiei subliniază noua orientare a Germaniei către consum".

Ameninţările cu greva în sectorul public au condus la obţinerea unor majorări salariale care "indică tranziţia graduală a Germaniei către o economie în care consumul a preluat ştafeta de la exporturi ca principal factor de creştere".

Consumul în calitate de factor determinant al creşterii pentru cea mai mare economie a zonei euro şi a Europei? Perfect!

Să sperăm că tiparniţa BCE nu se va strica niciodată şi recesiunea va deveni un cuvânt care nu va mai fi găsit decât în dicţionarele de arhaisme.