Alexandru Popica-Loghin
Personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, Ministerul Justiției

•“Ministerul Justiţiei evaluează actuala lege a insolvenţei, în scopul unei modificări viitoare”

Ministerul Justiţiei a lansat un amplu proces de consultare a principalilor actori în vederea exprimării unui punct de vedere cu privire la propunerea de directivă a Comisiei Europene, din 7 decembrie 2022, a afirmat Alexandru Popica-Loghin, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, Ministerul Justiţiei.
"Prin noua propunere de directivă, Comisie Europeană armonizează normele de procedură de insolvenţă propriu-zisă şi introduce procedura de pre-pack, precum şi accesul practicienilor de insolvenţe la bazele de date din alte state, cum ar fi accesul la registrul beneficiarilor reali. În urma consultărilor, poziţia naţională consolidată va reflecta într-o măsură cât mai largă aşteptările comunităţii de afaceri din România. De asemenea, va fi realizată o evaluare a aplicării legii insolvenţei, pentru o modificare viitoare a acesteia", a spus Alexandru Popica-Loghin.

Andreea Deli-Diaconescu
Membru în Consiliul de Conducere al INPPI

•“Avem 27 de sisteme diferite de proceduri de insolvenţă, în Uniunea Europeană”

Există 27 de sisteme diferite de proceduri de insolvenţă în Uniunea Europeană, a spus Andreea Deli-Diaconescu, Membru în Consiliul de Conducere al Institutului Naţional pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvenţă (INPPI), adăugând că, la finele anului trecut, Comisia Europeană a lansat o provocare pentru uniformizarea anumitor elemente foarte importante ale procedurii de insolvenţă.
Domnia sa a afirmat: "La nivelul Uniunii Europene avem 27 de sisteme diferite de proceduri de insolvenţă. Practic, se defragmentează unitatea în tot ceea ce înseamnă insolvenţă transfrontalieră. Directiva privind cadrele de restructurare a fost implementată în statele membre. În 7 decembrie anul trecut, Comisia (n.r. Europeană) lansează o provocare în ideea de a uniformiza anumite elemente centrale considerate de maximă importanţă pentru procedura de insolvenţă. Titulatura sub care proiectul de directivă este lansat este extrem de interesantă; se doresc insolvenţe - faster, simpler, affordable (n.r. rapide, simple şi accesibile)".

Vasile Nemeş
Formator în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (INPPA)

•“Avem oameni foarte bine pregătiţi să facă business, dar nu avem suficient de mulţi oameni pregătiţi pentru situaţii de dificultate”

România nu duce lipsă de oameni de business, însă suferă de o penurie de oameni pregătiţi să facă faţă unor situaţii de dificultate în afaceri, a afirmat Vasile Nemeş, formator în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor.
"În practică am constatat că avem oameni foarte bine pregătiţi să facă business, dar şi faptul că nu avem suficient de mulţi oameni pregătiţi pentru situaţii de dificultate. Când lucrurile nu se desfăşoară aşa cum e firesc, atunci apar tot felul de situaţii neprevăzute şi sigur că, din această perspectivă, pregătirea în domeniu ar trebui începută mai timpuriu, în sensul în care şi în mediul scolastic ar trebui promovate mai mult acest aspecte care ţin de gestionarea dificultăţilor financiare, transpuse, evident, în mediul economic prin proceduri de negociere şi tehnici de negociere în astfel de situaţii, iar in mediul juridic să fie preluate din punct de vedere legislativ" afirmă Nemeş.

Florian Neagu
Director adjunct al Direcţiei Stabilitate Financiară, BancaNaţională a României

•“Numărul scăzut al insolvenţelor din România nu este un mesaj bun”

PREZENTARE

Numărul insolvenţelor din România s-a menţinut scăzut, în ultimii 7-8 ani, la percentilele inferioare ale distribuţiei Unuinii Europene, a menţionat Florian Neagu, Director adjunct al Direcţiei Stabilitate Fnanciară în cadrul Băncii Naţionale a României (BNR), opinând că acesta nu este un mesaj bun, pentru că insolvenţa are rolul de a reîmprospăta economia, de a face loc unor firme noi în locul celor neviabile.
"Analizele de sănătate financiară ale companilor din România arată că numărul mic de companii insolvente nu are corespondent în realitatea bilanţieră a acestor firme", a menţionat domnul Neagu, adăugând faptul că, din cifrele Băncii Mondiale, timpul de rezolvare a insolvenţei şi eficienţa procesului în sine nu sunt foarte bune: "La nivel european nu stăm deloc bine pe aceste elemente".
Printre altele, reprezentantul BNR a spus că putem profita de efervescenţa legislativă pentru a îmbunătăţi cadrul de reglementare.
"Stocul firmelor aflate în insolvenţă în România este în scădere, în ultimii cinci ani, de la aproape 40.000 la sfârşitul anului 2017 la circa 32.000, însă fluxul este o creştere. Acum, numărul de firme nou intrate în insolvenţă este aproape de 6.500. Observăm o evoluţie ascendentă a acestui număr, dar cuplând informaţia cu evoluţiile comparative din UE şi cu problemele structurale ale economiei, vedem un spaţiu de ameliorare", a declarant domnia sa.

Alexandru Luchici
Directorul General al Direcției Generale Juridice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF)

•“Vom asista la un val de insolvenţe ca urmare a facilităţilor fiscale din ultimul timp”

PREZENTARE

În perioada care urmează este posibil să asistăm la un val de proceduri de insolvenţă ca urmare a facilităţilor fiscale acordate în ultimul timp, este de părere Alexandru Luchici, Directorul general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Administrare Fiscală (ANAF). Domnia sa face referire la Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscal, cu aplicabilitate până la finalul lunii junie 2023.
"Ministerul Finanţelor urmează să vadă dacă aceste facilităţi fiscale au fost benefice şi dacă se va continua aplicarea lor. Noi credem că da", a precizat domnul Luchici.
Conform domniei sale, printre facilităţile Ordonanţei nr. 6 se numără obligaţiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2021 şi neachitate până la data emiterii certificatului de atestare fiscală, precum şi obligaţiile bugetare accesorii, după cum urmează: "- În scopul revitalizării şi evitării deschiderii procedurii insolvenţei, debitorii, persoane juridice de drept public sau privat, cu excepţia instituţiilor publice definite potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a unităţilor administrativ-teritoriale, aflaţi în dificultate financiară şi pentru care există riscul intrării în insolvenţă, îşi pot restructura obligaţiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2021 şi neachitate până la data emiterii certificatului de atestare fiscală, precum şi obligaţiile bugetare accesorii. Prin obligaţii bugetare, se înţelege obligaţia de plată a oricăror sume care se cuvin bugetului general consolidat şi/sau bugetelor autorităţilor publice centrale şi locale individualizată în titluri executorii emise potrivit legii, existente în evidenţa organului fiscal central, în vederea recuperării".
Restructurarea obligaţiilor bugetare se aplică şi pentru:
- obligaţiile bugetare principale şi accesorii stabilite de alte organe decât organele fiscale transmise spre recuperare organelor fiscale centrale (inclusiv amenzile);
- obligaţiile bugetare declarate de debitor sau stabilite de organul fiscal competent prin decizie după data de 1 ianuarie 2022 aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 decembrie 2021.
Pentru a beneficia de restructurarea obligaţiilor bugetare, debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să nu îndeplinească condiţiile pentru a beneficia de eşalonarea la plată reglementată de Codul de procedură fiscal;
b) să prezinte un plan de restructurare şi un test al creditorului privat prudent, întocmite de un expert independent;
c) să nu se afle în procedura insolvenţei potrivit Legii nr. 85/2014 (sau potrivit Legii nr. 85/2006);
d) să nu fi fost dizolvat, potrivit prevederilor legale în vigoare;
e) să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal;
f) să îndeplinească testul creditorului privat prudent. Testul creditorului privat prudent reprezintă o analiză din care să rezulte că s-ar obţine un grad mai mare de recuperare a creanţelor în varianta restructurării comparată atât cu varianta executării silite, cât şi cu varianta deschiderii procedurii falimentului.

Radu Călin Timbuş
Preşedinte, Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România (ANEVAR)

•“Valoarea de piaţă a unui activ va reflecta cea mai bună utilizare a sa”

PREZENTARE

Un evaluator de garantare a împrumuturilor devine desăvârşit după ce lucrează pentru lichidare, este de părere Radu Călin Timbuş, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România (ANEVAR). Domnia sa a menţionat, printre altele: "Suntem aproape de profesie. După ce băncile şi auditorii au impus respectarea standardelor, practicienii în insolvenţă au inţeles cel mai bine ce îseamnă standardele şi ne-au arătat ce înseamnă ipotezele şi premizele evaluării.
Evaluările pentru garantare şi raportarea financiară sunt potenţiale tranzacţii, dar în ceea ce priveşte evaluările dedicate unui proces de insolvenţă, aici rapoartele trebuie să fie foarte concrete, exacte, este nevoie de tratarea fiecărui activ şi a fiecărei entităţi în parte".
În acest context, Radu Călin Timbuş subliniază că sunt situaţii în care evaluatorii nu primesc o informare suficient de amănunţită, astfel încât este nevoie de o colaborare mai strânsă pe partea de informare.

Ciprian Nacu
Head of Restructuring, CITR

•“Credem că anul 2023 va fi dificil pentru foarte multe companii”

PREZENTARE

Anul 2023 va fi dificil pentru foarte multe companii, este de părere Ciprian Nacu, Head of Restructuring, în cadrul societăţii Casa de Insolvenţă Transilvania (CITR).
Domnia sa a afirmat: "La CITR facem anual un studiu asupra companiilor de impact care, din punctul nostru de vedere, sunt cele cu active mai mari de un milion de euro. Sunt în jur de 31.000 - 32.000 de companii de impact în economie, care au o cifră de afaceri totală de peste 70% din economia naţională. Deci studiem un eşantion reprezentativ. Uitându-ne la indicatorii financiari, observăm că mare parte dintre aceste companii prezintă semne de dificultate financiară sau dificultăţi care le pot duce în zona de insolvenţă. Astfel, 42% dintre aceste companii se află fie într-o zonă de insolvenţă iminentă, fie sunt restructurabile, adică prezintă anumite semnale de dificultate financiară, dar nu atât de grave încât să se afle în pragul insolvenţei".

Speranţa Munteanu
Managing Partner, Veridio

•“Legea nu poate acoperi toate particularităţile economice”

Legislaţia nu poate acoperi şi nu poate prevedea varietatea de situaţii economice prin care poate să treacă o companie şi, astfel, legea nu poate redresa problemele economice individuale ale unei întreprinderi, afirmă Speranţa Munteanu, Managing Parter Veridio.
"O problemă esenţială de mare rămânere în urmă în maniera aplicării legii ţine de măsura în care procedura are o analiză foarte bine substanţiată - din perspectiva economică - a soluţiei de redresare. Dacă în partea legală avocaţii au rafinat modul de aplicare, fiind unul din cele mai bune, partea economică nu va apărea niciodată în textul de lege. Astfel, modul în care, din punct de vedere economic, o firmă ajunge în dificultate, este o particularitate pentru care legea nu poate aduce soluţii, astfel că sunt câteva puncte din aspectul legal pe care trebuie să le avem ca baza de pornire, una dintre ele fiind evaluarea", afirmă aceasta.

Gheorghe Piperea
Partener, RomInsolv SPRL

•“Noua formă a Codului Insolvenţei ar trebui să aibă în vedere conceptul de avertizare timpurie”

"Actuala dispoziţie nu este bună, pentru că este incompletă şi redundantă. Este redundantă deoarece se referă la nelipsitul ANAF, care a căpătat o atribuţie birocratică de a te trage de mânecă atunci când intri în insolvenţă. Fiscul, ca actor principal, se regăseşte în procedură şi în prevederile OG 6/2019, dar avertizarea este un concept mult mai larg, care nu ţine doar de ANAF, este un fenomen palpabil, pregnant. Există în legislaţia societăţilor comerciale, în legea 31/1990, proceduri de prevenire a insolvenţei, cum ar fi alerta. In procedura insolvenţei privind companiile de stat, acţionarii şi asociaţii nu există; ei sunt chemaţi să se implice în aprobarea planului de reorganizare, dar nu cu privire la majorarea de capital care e decisă de creditori care în procesul insolvenţei preiau controlul societăţii de la acţionari. De aceea, acţionarii şi asociaţii trebuie să fie conştienţi de acest risc şi să încerce să ia măsuri de prevenţie şi să folosească procedurile de alertă prevăzute articolul 119, articolul 117 indice 1 şi articolul 136 din legea 31/1990. Nu am vazut aplicarea ăn practică, de exemplu, a articolului 136 care se adresează acţionarilor nesemnificativi. În procedura insolvenţei acţionarii nu există. Ca să poţi să fii luat în considerare, trebuie să te preocupi din start de această alerta. (...) Mă refer la acţionarii sofisticaţi, cum ar fi fondurile private de pensii, ce ar trebuie să fie primii care să se preocupe de prevenţia insolvenţei şi să declanşeze procedurile de alertă", a spus Gheorghe Piperea.
Domnia sa a arătat că statul nu şi-a exercitat atribuţiile de acţionar, în privinţa alertei, în companiile deţinute sau în care este acţionar majoritar.
"Statul român nu şi-a exercitat această atribuţie la participaţiile importante în societăţile privatizate, care sunt in insolvenţă depăşită sau în dificultatăţi financiare, cum ar fi Tarom, Metrorex, Poşta Română, şi aşa mai departe. De exemplul, la Metrorex există capital negativ de peste patru ani şi unde măsurile care ar fi trebuit să fie luate erau fie reîntregirea capitalului, fie intrarea societăţii în lichidare. Nu am văzut statul român să se preocupe de aceste dificultăţi, deşi au la îndemână nu numai indicaţiile ci şi precizările specialiştilor în domeniu", a precizat Gheorghe Piperea.

Stan Tîrnoveanu
Senior Partner, Zamfirescu Racoţi Vasile & Partners

•“De puţine ori cei ce controlează activitatea debitorului în insolvenţă înţeleg afacerea”

PREZENTARE

De puţine ori se întâmplă ca cei care controlează, într-o procedură a insolvenţei, activitatea debitorului înţeleg şi cunosc foarte bine afacerea, şi de puţine ori debitorul înţelege să facă o schimbare a managementului având reprezentarea că ceva nu a mers bine, este de părere Stan Tîrnoveanu, Senior Partner, Zamfirescu Racoţi Vasile & Partners.
Domnia sa declară că, în procedurile preventive, conform normelor în materie, de principiu, debitorul păstrează controlul asupra activelor sale şi a activităţii comerciale curente, dar nu exclude supravegherea realizată de practicianul în insolvenţă în anumite circumstanţe. În plus, una dintre sarcinile practicianului în domeniul restructurării este preluarea parţială a controlului asupra activelor sau afacerilor debitorului în cursul negocierilor. În cazul debitorului în posesie, reiterează principiul potrivit căruia debitorul păstrează controlul asupra activelor şi a activităţii comerciale curente şi numai în anumite cazuri particulare se numeşte un practician pentru supravegherea activităţii.

Alexandru Iorgulescu
Managing Associate,Zamfirescu Racoţi Vasile & Partners

•“Avem, pentru prima oară, o reglementare pozitivă a unei proceduri parţial colective, în domeniul insolvenţei”

Legea 216/2022 a instituit, pentru prima oară în România, un cadru de reglementare pozitiv a unei proceduri parţial colective în domeniul insolvenţei, este de părere Alexandru Iorgulescu, Managing Associate, Zamfirescu Racoţi Vasile & Partners.
"Prin Legea 216/2022, pentru prima oară în România avem o reglementare de tip pozitiv a unei proceduri parţial colective deoarece, până în present, doar în defuncta instituţie a mandatului ad-hoc se putea deduce ideea că anumite creanţe pot fi excluse de la această procedură, însă fiind uzitată rar, nu am prea avut exemple de acest gen. Scopul instituirii posibilităţii de a nu afecta anumite creanţe este de a flexibiliza şi a da posibilitatea debitorului să adapteze aceste instrumente în funcţie de specificul fiecărui business. Practic, acest drept de a stabili că anumite creanţe nu sunt afectate, este tot un element care ar trebui să concureze în a face procedurile de prevenţie mai atractive", afirmă acesta.

Valentin Drăgoi
Managing Partner, DT Lawyers

•“Susţin reinserţia în legislaţia naţională a instituţiei retractului litigios”

Retractul litigios este un mecanism juridic ce nu a mai fost considerat compatibil cu spiritul liberal al noii legislaţii, deodată ce Codul Comercial a fost comasat în Noul Cod Civil, însă poate fi privit ca o veritabilă excepţie de la principiul libertăţii contractuale, spune Valentin Drăgoi, Managing Partner, DT Lawyers.
Domnia sa declară: "Pentru temperarea celor care susţin că această instituţie este retrogradă, pentru că există şi astfel de voci, ţin să le reamintesc că această instituţie de drept fiinţează în Franţa, în Spania, chiar şi peste Ocean, în Canada. Retractul litigios ar putea aduce multe beneficii în raport de protecţia debitorilor insolvenţi persoane fizice, şi nu numai atât, ar putea avea şi un impact major asupra configuraţiei tabelului obligaţiilor societăţilor insolvente".
Potrivit domniei sale, în măsura în care o persoană fizică ar ajunge în ipostaza executării silite ca urmare a garantării unui împrumut contractat de către societate, aceasta ar putea fi în măsură să apeleze la instituiţia retractului litigios, achitând suma ce reprezintă costul cesiunii şi spezele contractului, de cele mai multe ori infimă în raport de cuantumul creanţei, eliminând astfel riscul executării silite.

Ovidiu Demetrescu
Partener OCD Capital & Resource şi London Brokers

•“În insolvenţă, matricea riscurilor trebuie privită din perspectiva tuturor stakeholderilor”

Într-o procedură de insolvenţă, matricea riscurilor trebuie privită din perspectiva tuturor stakeholderilor, spune Ovidiu Demetrescu, partener OCD Capital & Resource şi London Brokers.
Domnia sa a afirmat: "Din perspectiva de adviser de tranzacţii de fuziuni şi achiziţii, am fost puşi în câteva instanţe să acţionăm pentru bănci sau alte instituţii financiare, care dobândiseră nişte active de la companii intrate în dificultate şi care au venit la noi în calitate de experţi în zona de M&A (n.r. fuziuni şi achiziţii) în special în energie, pentru a-i ajuta să le valorifice. Unul dintre aspectele extrem de importante pe care l-am văzut şi semnalat este că, unele bănci aveau aplicată şi extinsă măsura de gaj şi asupra acţiunilor, putând face atât o tranzacţie de tip Asset Deal, cât şi una de tip Share Deal".
Ovidiu Demetrescu a adăugat: "Pentru a înţelege diferenţa dintre cele două tipuri de tranzacţii vă dau un exemplu concret din zona energiilor regenerabile. În momentul când vrei să vinzi ca Asset Deal o turbină eoliană, nu vinzi un asset (n.r. activ) care poate să producă energie şi să genereze facturi, ci vinzi o turbină care poate fi lăsată pe poziţie sau nu. Iar dacă nu este lăsată pe poziţie, valoarea ei scade enorm de mult, pentru că trebuie să fie demontată şi dusă în alt amplasament, iar costurile cu relocarea unei astfel de turbine sunt foarte mari. În schimb, dacă faci un Share Deal, vinzi o turbină operaţională cu licenţă de producere a energiei şi care, începând de mâine poate să genereze facturi, pe care să le plătească nişte consumatori din sistemul energetic".

Simona Miloş
Preşedintele Institutului Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă

•“Noua propunere de directivă a Comisiei Europene include modificări ce simplifică procedurile pentru IMM-urile care se confruntă cu insolvenţa”

Comisia Europeană a propus la 7 decembrie 2022 o nouă propunere de directivă prin care se vor reduce diferenţele dintre legislaţiile naţionale în materie de insolvenţă, sporind astfel predictibilitatea procedurilor de insolvenţă la nivelul statelor membre şi reducând obstacolele în calea liberei circulaţii a capitalurilor, a arătat Simona Miloş, preşedintele Institutului Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă (INPPI).
"Potrivit opiniilor exprimate, aceste diferenţe legislative afectează funcţionarea pieţei interne, în special în ceea ce priveşte: 1) acţiunile in anulare/denuntare; 2) urmărirea şi recuperarea bunurilor aparţinând masei insolvenţei; 3) îndatoririle şi răspunderea directorilor în vecinătatea insolvenţei; şi 4) cum sunt declanşate procedurile de insolvenţă. Evaluarea impactului a analizat trei dimensiuni-cheie ale dreptului insolvenţei: (i) recuperarea activelor din masa insolvenţei lichidată; (ii) eficienţa procedurilor; şi (iii) distribuţia previzibilă şi echitabilă a valorii recuperate între creditori.
Aceste trei dimensiuni acoperă, în special, chestiuni legate de acţiunile de anulare, urmărirea activelor, îndatoririle şi răspunderea directorilor, vânzarea unei companii ca continuitate în funcţiune prin «proceduri pre-pack», declanşarea insolvenţei, un regim special de insolvenţă pentru micro şi întreprinderile mici, clasamentul creanţelor şi al comitetelor creditorilor.
Această propunere urmăreşte, de asemenea, îmbunătăţirea mediului de afaceri pentru IMM-uri. Prin creşterea ratelor de recuperare aşteptate pentru creditorii şi investitorii expuşi IMM-urilor şi altor companii, propunerea urmăreşte să reducă riscul perceput de a investi în IMM-uri, care se aşteaptă să se reflecte în costuri mai mici de finanţare pentru IMM-uri, toate celelalte fiind egale. Între timp, propunerea nu impune obligaţii sau costuri de conformare IMM-urilor care sunt active din punct de vedere economic şi simplifică procedurile pentru cei care se confruntă cu insolvenţă", a spus Simona Miloş, preşedintele INPPI.