English
Deşi reprezintă un segment redus din mediul de afaceri şi din totalul creditelor acordate, firmele în insolvenţă au restanţe la plăţi, deţinând o cincime din volumul împrumuturilor neperformante. Această discrepanţă se regăseşte la nivelul multor ţări, fiind vorba de aşa-numitele firme zoombie. Efectele nefavorabile generate de acestea sunt semnificativ mai mari decât avantajele supravietuirii lor în economie, potrivit specialiştilor prezenţi la Conferinţa Codul Insolvenţei, organizată de ziarul BURSA în parteneriat cu Institutul Naţional pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvenţă (INPPI).
Companiile din ţara noastră care se află în insolvenţă au o pondere relativ scăzută în economie, dar afectează disciplina la plată şi pot influenţa semnificativ calitatea activelor instituţiilor de credit, atrage atenţia Florian Neagu, Director adjunct al Direcţiei Stabilitate Financiară din cadrul Băncii Naţionale a României (BNR).
Potrivit specialistului, deşi, ca număr, firmele în insolvenţă reprezintă o mică parte a mediului de afaceri, ca volum de probleme la plată cifrele sunt considerabile şi în creştere: "Dacă acum zece ani restanţele la plată erau de 29 de miliarde de lei, la sfârşitul anului 2021 acestea ajungeau la 42,6 miliarde lei, adica 53% din totalul problemelor la plată în întreaga economie. De aceea, merită să găsim soluţii pentru a gestiona mai bine acest proces al insolvenţei. Acelaşi mesaj, şi pentru sectorul bancar - firmele în insolvenţă au o pondere redusă în totalul creditelor acordate - circa 2% -, dar ponderea în totalul creditelor neperformante se cifrează la 20%. Tebuie ca acest proces al insolvenţei să se rezolve cât mai eficient şi mai rapid".
Conform domnului Neagu (foto), discrepanţa subliniată nu este o noutate, foarte multe ţări se confruntă cu acest fenomen. Efectele nefavorabile generate de aşa-zisele firme zoombie sunt semnificativ mai mari decât avantajele supravietuirii lor în economie, a sublinait reprezentantul bănci centrale.
Numărul insolvenţelor la nivelul UE a fluctuat, în ultimul deceniu, în limite rezonabile, deşi s-au manifestat numeroase crize ample, a spus Florian Neagu, apreciind că volumul insolvenţelor din România s-a menţinut scăzut, în ultimii 7-8 ani, "la percentilele inferioare ale distribuţiei Unuinii Europene". În opinia sa, acesta nu este un mesaj bun, pentru că insolvenţa are rolul de a reîmprospăta economia, de a face loc unor firme noi în locul celor neviabile.
"Analizele de sănătate financiară ale companilor din România arată că numărul mic de companii insolvente nu are corespondent în realitatea bilanţieră a acestor firme", a menţionat domnul Neagu, adăugând faptul că, din cifrele Băncii Mondiale, timpul de rezolvare a insolvenţei şi eficienţa procesului în sine nu sunt foarte bune: "La nivel european nu stăm deloc bine pe aceste elemente".
"Stocul firmelor aflate în insolvenţă în România este în scădere, în ultimii cinci ani, de la aproape 40.000 la sfârşitul anului 2017 la circa 32.000, însă fluxul este în creştere. Acum, numărul de firme nou intrate în insolvenţă este aproape de 6.500. Observăm o evoluţie ascendentă a acestui număr, dar cuplând informaţia cu evoluţiile comparative din UE şi cu problemele structurale ale economiei, vedem un spaţiu de ameliorare", a declarant domnia sa.
Florian Neagu a menţionat că, în ultimul deceniu, firmele care intră în insolvenţă sunt cele cu un grad scăzut de tehnologizare şi de cunoaştere, acestea acţionând în special în servicii - comerţ, transporturi, depozitare. Acestea deţin aproape jumătate din fluxul de firme nou create, conform sursei ctate, care afrmă că socetăţile în discuţie nu generează valoare adăugată foarte mare, ele fiind majoritare în procesul de insolvenţă.
Printre altele, reprezentanul BNR subliniază că firmele în insolvenţă din Româna aveau, anul trecut, capitaluri proprii negative de 55 de miliarde de lei, cerinţa minimă de capializare fiind de 200 de lei.
Autorităţile pot fi mai curajoase în implementarea politicilor pentru sprijinirea firmelor care generează valoare adăugată mai mare, este de părere specialistul. "Gestionarea procesului de insolvenţă este foarte importantă, pentru că restanţele generate la plată sunt importante", apreciază acesta, adăgând: "Subcapitalizarea cronică din economia românească, deşi s-a mai ameliorat în ultimii ani, continuă să se manifeste semnificativ. Vorbim de sume cu miză. Banii pe care acţionarii ar trebui să-i aducă în firme ca să ajungă la valoarea minimă recomandată sunt cam cât toate fondurile pe care ne aşteptăm să le luăm pe culoarul PNRR - multe zeci de miliarde de euro. O serie de firme din România sunt în această situaţie - nu respectă prevederile minime privind nivelul minim de capitalizare din Legea 31 pe 1991. Ideea de a capitaliza firma are merite. O firmă care nu respectă legalitatea privind capitalizarea va intra în insolvenţă la un moment dat. (...) În 2022 recomandările au fost să se demareze o campanie de conştientizare în rândul antreperenorilor. Finanţarea firmelor prin datorii nu înseamnă nici dezvoltare, iar problemele în economie sunt semnificativ mai mari".
Florian Neagu a spus că, dacă societăţile de stat şi cele internaţionale şi-au îmbunătăţit acest indicator, firmele cu capital autohton stau rău la acest capitol. În acest context este posibil să fie necesare soluţii pentru sprijinirea firmele cu capital auohton, astfel încât rolul lor în cadrul economiei şi situaţia financiară să se consolideze. În ultimii ani, profitabilitatea obţinută de firmele din România a fost consistentă, a spus reprezentantul BNR, precizând că toate sectoarele de activitate au avut o rentabilitate a activelor pozitivă. Aşadar, resurse penru consolidarea business-ului şi pentru recapitalizarea firmelor au existat şi continuă să existe.
Comparativ cu situaţia din mediul de afaceri nefinanciar, dinamica rentabilităţii activelor din sectorul bancar a fost şi ea în teritoriu negativ, în anumiţi ani, dar niciodată nu au fost bănci care să nu respecte prevederile minime privind capializarea.
În vederea rezolvării gradului redus de capitalizare a unei părţi importante a sectorului companiilor nefinanciare, Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială a recomandat Guvernului să identifice, împreună cu mediul de afaceri şi cu partenerii sociali, cele mai bune măsuri de îmbunătăţire a cadrului de reglementare în vederea diminuării acestei vulnerabilităţi şi să demareze, împreună cu mediul universitar şi cu sistemul financiar, programe pentru creşterea conştientizării în rândul firmelor a costurilor pe termen lung pe care finanţările de la acţionari şi cele comerciale le pot avea comparativ cu cele oferite de la instituţiile financiare sau cele obţinute prin instrumente specifice pieţei de capital.
• Alexandru Luchici, ANAF: "Vom asista la un val de insolvenţe ca urmare a facilităţilor fiscale din ultimul timp"
În perioada care urmează este posibil să asistăm la un val de proceduri de insolvenţă ca urmare a facilităţilor fiscale acordate în ultimul timp, este de părere Alexandru Luchici, Directorul general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Administrare Fiscală (ANAF). Domnia sa face referire la Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscal, cu aplicabilitate până la finalul lunii junie 2023.
"Ministerul Finanţelor urmează să vadă dacă aceste facilităţi fiscale au fost benefice şi dacă se va continua aplicarea lor. Noi credem că da", a precizat domnul Luchici.
Conform domniei sale, printre facilităţile Ordonanţei nr. 6 se numără obligaţiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2021 şi neachitate până la data emiterii certificatului de atestare fiscală, precum şi obligaţiile bugetare accesorii, după cum urmează: "- În scopul revitalizării şi evitării deschiderii procedurii insolvenţei, debitorii, persoane juridice de drept public sau privat, cu excepţia instituţiilor publice definite potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a unităţilor administrativ-teritoriale, aflaţi în dificultate financiară şi pentru care există riscul intrării în insolvenţă, îşi pot restructura obligaţiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2021 şi neachitate până la data emiterii certificatului de atestare fiscală, precum şi obligaţiile bugetare accesorii. Prin obligaţii bugetare, se înţelege obligaţia de plată a oricăror sume care se cuvin bugetului general consolidat şi/sau bugetelor autorităţilor publice centrale şi locale individualizată în titluri executorii emise potrivit legii, existente în evidenţa organului fiscal central, în vederea recuperării".
Restructurarea obligaţiilor bugetare se aplică şi pentru:
- obligaţiile bugetare principale şi accesorii stabilite de alte organe decât organele fiscale transmise spre recuperare organelor fiscale centrale (inclusiv amenzile);
- obligaţiile bugetare declarate de debitor sau stabilite de organul fiscal competent prin decizie după data de 1 ianuarie 2022 aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 decembrie 2021.
Nu formează obiect al restructurării urmtăoarele obligaţii bugetare:
a) obligaţiile bugetare care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidenţa art. 167 Codul de procedură fiscală (compensare) în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget;
b) obligaţiile bugetare stabilite prin acte administrative care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Debitorii pot renunţa la efectele suspendării actului administrativ fiscal pentru a beneficia de posibilitatea restructurării obligaţiilor bugetare iar în acest caz, aceştia trebuie să depună o cerere de renunţare la efectele suspendării actului administrativ fiscal, odată cu notificarea;
c) obligaţiile bugetare principale şi accesorii care reprezintă ajutor de stat de recuperat, acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat, cele care reprezintă fonduri europene sau fonduri publice naţionale aferente fondurilor europene, precum şi cele care reprezintă taxe vamale, accize şi taxă pe valoarea adăugată pentru care administrarea, cu excepţia inspecţiei fiscale şi a executării silite, revine Autorităţii Vamale Române;
d) obligaţiile bugetare rămase de plată ca urmare a unei restructurări acordate în temeiul prezentei ordonanţe, pentru care a eşuat planul de restructurare.
Pentru a beneficia de restructurarea obligaţiilor bugetare, debitorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să nu îndeplinească condiţiile pentru a beneficia de eşalonarea la plată reglementată de Codul de procedură fiscal;
b) să prezinte un plan de restructurare şi un test al creditorului privat prudent, întocmite de un expert independent;
c) să nu se afle în procedura insolvenţei potrivit Legii nr. 85/2014 (sau potrivit Legii nr. 85/2006);
d) să nu fi fost dizolvat, potrivit prevederilor legale în vigoare;
e) să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal;
f) să îndeplinească testul creditorului privat prudent. Testul creditorului privat prudent reprezintă o analiză din care să rezulte că s-ar obţine un grad mai mare de recuperare a creanţelor în varianta restructurării comparată atât cu varianta executării silite, cât şi cu varianta deschiderii procedurii falimentului.
Debitorul care doreşte să îşi restructureze obligaţiile bugetare are obligaţia de a notifica organul fiscal competent cu privire la intenţia sa.
Termenul de depunere a notificării este 31 ianuarie 2023 inclusiv, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai beneficia de restructurarea obligaţiilor bugetare.
Termenul de depunere a solicitării de restructurare este cel târziu 31 iulie 2023, sub sancţiunea decăderii.
Conform legii citate, restructurarea obligaţiilor bugetare poate fi constituită din una sau mai multe măsuri, din care una dintre măsuri trebuie să fie reprezentată de înlesnirile la plata obligaţiilor bugetare.
Măsurile de restructurare a obligaţiilor bugetare care pot fi propuse prin planul de restructurare sunt următoarele:
a) înlesniri la plata obligaţiilor bugetare. Prin înlesniri la plata obligaţiilor bugetare se înţelege plata eşalonată a obligaţiilor bugetare principale, precum şi amânarea la plată a accesoriilor şi/sau a unei cote din obligaţiile bugetare principale, în vederea anulării potrivit ordonanţei;
b) conversia în acţiuni a obligaţiilor bugetare principale, în condiţiile reglementate de Codul de procedură fiscal;
c) stingerea obligaţiilor bugetare principale prin darea în plată a unor bunuri imobile ale debitorului, potrivit Codului de procedură fiscal;
d) anularea unor obligaţii bugetare principale (pentru maximum 50% din totalul obligaţiilor bugetare principale):
Pentru obligaţiile bugetare care fac obiectul restructurării nu începe sau se supendă, după caz, procedura de executare silită de la data depunerii notificării.
Debitorul are obligaţia de a îndeplini măsurile prevăzute în planul de restructurare, în termenele stabilite de acesta.
În vederea realizării măsurilor incluse în planul de restructurare, expertul independent realizează o monitorizare permanentă a debitorului, iar organul fiscal central instituie un regim de supraveghere a debitorului cu privire la respectarea prevederilor din plan.
Debitorul poate plăti anticipat, parţial sau total, sumele cuprinse în graficul de plată;
Organul fiscal are obligaţia de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei atunci cand:
a) debitorul nu depune solicitarea de restructurare în termen;
b) organul fiscal respinge solicitarea de restructurare şi nu emite acordul de principiu pentru acordarea unei eşalonări potrivit Codului de procedură fidscală;
c) în cazul în care planul de restructurare eşuează.
Orice categorie de contribuabil poate accesa eşalonarea la plată, pe o perioadă de cel mult cinci ani, astfel:
a) pe cel mult şase luni, în situaţia în care nu contribuabilul nu constituie garanţii;
b) pe cel mult 12 luni, în situaţia în care contribuabilul se încadrează în categoria contribuabililor cu risc fiscal mic;
c) pe cel mult cinci ani, în situaţia în care contribuabilul constituie garanţii, chiar şi insuficiente.
Pentru eşalonarea la plată trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) debitorul să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eşalonare la plată. Aceste situaţii se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori a altor informaţii şi/sau documente relevante, prezentate de contribuabil sau deţinute de organul fiscal;
b) debitorul să constituite garanţia (cu excepţia celor care solicită eşalonarea la plată pentru o perioadă de maxim şase luni);
c) debitorul să nu se afle în procedura insolvenţei. Debitorul care se află în procedura insolvenţei şi doreşte eşalonarea la plată poate solicita această înlesnire la plată cu condiţia ca până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată să iasă din procedura insolvenţeia;
d) debitorul să nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare.
Debitorul trebuie să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal. Această condiţie trebuie îndeplinită la data eliberării certificatului de atestare fiscală şi se consideră îndeplinită şi în cazul în care, pentru perioadele în care nu s-au depus declaraţii fiscale, obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal.
În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile necesare şi debitorul doreşte să beneficieze de eşalonare la plată este necesar ca acesta să depună cerere de acordare a eşalonării la organul fiscal competent.
Cererea de acordare a eşalonării la plată poate fi descărcată de pe pagina de internet a ANAF.
Eşalonarea la plată simplificată poate fi aplicată în anumite condiţii. Orice categorie de contribuabil poate accesa eşalonarea la plată simplificată, pe o perioadă de cel mult 12 luni, pentru obligaţii fiscale principale şi accesorii restante, a căror vechime este de maxim 12 luni anterioare depunerii cererii de eşalonare la plată, fără a fi necesar să se constituie garanţii.
Trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) debitorul să depună o cerere la organul fiscal competent, la care poate anexa graficul de eşalonare cuprinzând cuantumul propus al ratelor de eşalonare;
b) debitorul să nu înregistreze obligaţii fiscale restante cu o vechime mai mare de 12 luni anterioară datei depunerii cererii şi nestinse la data eliberării certificatului de atestare fiscal;
c) debitorul să nu se afle în procedura falimentului;
d) debitorul să nu vă aflaţi în dizolvare;
e) debitorul să aibă depuse toate declaraţiile fiscale până la data eliberării certificatului de atestare fiscal;
f) debitorului să nu i se fi stabilit răspunderea potrivit legislaţiei privind insolvenţa şi/sau răspunderea solidară. Prin excepţie, dacă actele prin care s-a stabilit răspunderea sunt definitive în sistemul căilor administrative şi judiciare de atac, iar suma pentru care a fost atrasă răspunderea a fost achitată, condiţia se consideră îndeplinită.
Pe perioada pentru care au fost acordate eşalonări la plată pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată, se datorează şi se calculează dobânzi. Nivelul dobânzii este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru debitorii care se află în perioada de observaţie sau în reorganizare judiciară se datorează obligaţii fiscale accesorii potrivit legii care reglementează această procedură.
Pentru sumele care fac obiectul eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, nu începe sau se suspendă, după caz, procedura de executare silită, de la data comunicării deciziei de eşalonare la plată.
Debitorii care au în derulare eşalonări la plată acordate potrivit capitolului IV la data depunerii cererii de eşalonare la plată pot beneficia de înlesniri la plată potrivit capitolului IV1.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
