Complexul Oltenia, în bătaia vântului

Producţia centralelor eoliene este preluată cu prioritate în sistemul energetic naţional. Acest lucru înseamnă că, în cazul în care consumul este scăzut, iar eolienele produc energie, Dispecerul Energetic Naţional (DEN) opreşte producţia de electricitate pe bază de cărbune pentru a echilibra sistemul. Când nu bate vântul, grupurile pe cărbune sunt pornite pentru a acoperi necesarul de consum.

Compania Complexul Energetic Oltenia, care reuneşte energia produsă pe bază de lignit, a fost puternic afectată, în ultima perioadă, de acest mecanism de intrare în piaţă a producătorilor de energie regenerabilă.

Laurenţiu Ciurel, directorul general executiv şi preşedinte al directoratului Complexului Oltenia, ne-a declarat: "Preluarea cu prioritate a energiei eoliene are ca efect creşterea semnificativă a costurilor de producere pentru grupurile energetice pe cărbune din cauza unei funcţionări ineficiente, în regim variabil, la sarcini neeconomice, sub randamentul optim, ca urmare a deselor porniri şi opriri dispuse de DEN pentru echilibrarea sistemului.

În ultimele săptămâni, aproape zilnic au fost efectuate opriri şi porniri a câte unui grup de 330 MW. Au fost cazuri în care, în interval de 24 de ore, DEN a dispus, la Complexul Oltenia, oprirea şi repornirea unei capacităţi cumulate de aproximativ 800 MW, ceea ce reprezintă costuri de circa 200.000 euro/zi şi, implicit, milioane de euro/an".

Domnia sa susţine că este necesară schimbarea reglementărilor din domeniu, respectiv schimbarea ordinii de intrare în piaţă a producătorilor de energie regenerabilă şi în cogenerare: "Noua lege a energiei nu stipulează obligativitatea producătorilor de energie regenerabilă (eoliană, solară, hidro, etc.) de a asigura energia de înlocuire. Aceştia ar putea încheia direct contracte pentru energia de înlocuire cu producătorii siguri, cum este Complexul Oltenia".

Directorul Complexului Oltenia ne-a mai spus că este necesară modificarea actualei scheme de sprijin pentru energia regenerabilă, pe care o consideră mult prea generoasă. "Nu se pune problema intrării în colaps a Complexului Oltenia din cauza producţiei extrem de fuctuante a centralelor eoliene, dar se pune problema eficienţei în funcţionare a unităţii pe care o conduc şi, nu în ultimul rând, a siguranţei Sistemului Energetic Naţional", a subliniat Laurenţiu Ciurel.

Octavian Lohan, membru al Directoratului Transelectrica, ne-a explicat că, atunci când eolienele produc energie, Dispecerul Naţional opreşte grupurile termo, în ordirea costurilor. Astfel, primele oprite sunt cele mai scumpe centrale: "În aceas-tă perioadă de iarnă, nu pot fi oprite CET-urile care furnizează agent termic populaţiei şi instituţiilor publice. Astfel, cel mai scump producător care poate fi oprit este Complexul Oltenia. Situaţia nu este atât de disperată cum au prezentat-o ei şi nici nu reprezintă o permanenţă. Anul trecut, Complexul Oltenia a vândut multă energie şi a făcut profit pe fondul secetei hidrologice. Acum, Hidroelectrica a revenit la normal, iar consumul a scăzut. Astfel, a crescut competiţia între producători".

Domnia sa ne-a precizat că regulamentul de încărcare şi descărcare a grupurilor energetice este stabilit de ANRE.

Potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS), cantitatea de energie produsă de termocentrale, hidrocentrale şi centralele nucleare a fost în scădere în 2012 faţă de 2011. Producţia centralelor eoliene s-a dublat în 2012 faţă de 2011, depăşind 2.000 GWh.

Ţara noastră tinde să devină cel mai mare producător de energie eoliană din Europa, existând aprobări pentru 35.000 MW, în condiţile în care consumul intern este de 7.500-8.000 MW (putere instalată).

Laurenţiu Ciurel ne-a declarat: "Chiar dacă energia regenerabilă este de viitor, instabilitatea sursei (vânt sau soare) face ca dezvoltarea ei în exces să creeze mari dezechilibre în sistem. Din acest motiv cred că este obligatorie dezvoltarea unei surse de energie constantă. Această sursă este cărbunele".

Domnia sa afirmă că energia pe bază de cărbune permite acoperirea deficitului din sistem în cazul întreruperii activităţii celorlalte categorii de producători.