Concentrare - consolidare - globalizare în producţia şi distribuţia de oţel

• Siderurgia României, dominată de companii străine

Din cele 32 de uzine şi combinate siderurgice din Europa Centrala şi de Est, care au fost achiziţionate de mari companii şi grupuri internaţionale, jumătate sunt din România. Aproape toate cele 36 companii siderurgice din România (din care opt integrate) sunt deţinute în totalitate sau parţial majoritar de către capitalul străin.

Motivaţia companiilor internaţionale de a achiziţiona unităţile siderurgice existente în România (ca şi în cele mai multe din uzinele din Europa Centrală şi de Est) au fost: condiţiile financiare de achiziţie extrem de favorabile; poziţia geografică favorabilă aprovizionării materiilor prime şi desfacerii produselor finite; consumul intern important, în creştere sensibilă după aderarea la UE; forţa de muncă ieftină şi bine calificată; o reţea de distribuţie consolidată.

La nivelul anului 2007 se considera că aproape 80% din producţie este realizată de către ArcelorMittal, MECHEL (Rusia) 12%, iar alte companii ca TENARIS (Argentina), TMK (Rusia), alţi producători (din care şi autohtoni), 8%.

O situaţie similară este întâlnită şi în celelalte ţări ale Europei Centrale şi de Est, şi anume Polonia unde 80% din siderurgie aparţine tot grupului ArcelorMittal iar în alte ţări întreaga producţie este achiziţionată de companii internaţionale (ex: Slovacia, Serbia, Macedonia, Bulgaria etc.).

O analiză mai profundă, sub aspectul structurii producţiei unităţilor achiziţionate de marile companii străine, observă că în România anumite tipuri şi sortimente de produse constituie monopolul unui singur producător.

Astfel este situaţia produselor plate - tabla groasă, banda şi tabla laminate la cald, tabla şi banda laminate la rece, tabla galvanizată, produsele plate din oţel inoxidabil, ţevile sudate şi fără sudură etc. care sunt realizate de un singur producător şi anume ArcelorMittal, respectiv Samsung (bandă inoxidabilă). În cazul produselor lungi, unele modificări de structură de proprietate va conduce la o poziţie dominantă pe piaţa românească a grupului MECHEL (Rusia).

Principalii actori de pe piaţa produselor siderurgice din Româ­nia, prin care procesul de concentrare - consolidare s-a realizat în proporţiile arătate sunt:

În domeniul distribuţiei de oţel, sub aspectul procesului de concentrare - consolidare, piaţa românească a produselor siderurgice se caracterizează prin trei aspecte principale:

- reţeaua preexistentă a stochiştilor distribuitori şi comercianţi nu manifestă încă interes pentru acest proces, fapt ce arată că, deocamdată, piaţa nu este saturată din acest punct de vedere, iar fragmentarea accentuată a consumatorilor îi păstrează pe toţi pe piaţă;

- cel mai mare producător şi distribuitor pe piaţa internă - ArcelorMittal, foloseşte încă o parte din reţeaua de distribuţie din perioada SIDEX;

- se instalează în ritm susţinut distribuitorii vest - europeni puternici, care vin în urma instalării în România a marilor consumatori din indus­tria auto, electrocasnică, navala, construcţii.

Penetrarea distribuitorilor vest­-europeni puternici nu se realizează, deocamdată, prin achiziţionarea distribuitorilor locali şi nici prin companii mixte, ci mai ales prin construirea de depozite şi service centre noi. Acest proces este în plină desfăşurare şi s-a accentuat după aderarea ţării la Uniunea Europeană (2007).

Printre marile companii de distribuţie europene care sunt deja instalate în România, având service centre sau simple depozite de stocare - dis­tribuţie se amintesc Arcelor Mittal - Bamesa, Klõckner, Voestalpine Ambiente (companie mixtă) Stahlhandel, ThyssenKrupp - Ferroglobus, Kõnigfrankstahl, SIDPAC, Ruuki etc. Aşadar, se poate considera că, în prezent, procesul de concentrare -consolidare a distribuţiei de oţel în România este determinat de intrarea şi consolidarea firmelor străine de profil şi mai puţin de companiile autohtone.

Conform datelor ARDIMET (Asociaţia de profil a distribuitorilor), la nivelul anului 2007, în România erau 685 companii de stocare - distribuţie şi de comercianţi de produse metalurgice, cu o cifră totală de 4,8 miliarde lei. Dintre acestea, 31 de companii mari de distribuţie şi service centre cu o cifră de afaceri de 1,8 miliarde lei sunt membre ale Asociaţiei profesionale şi patronale ARDIMET. În opinia Asociaţiei, procesul de concentrare a reţelei prin intermediul distribuitorilor europeni impune reorientarea strategiei managementului distribuitorilor interni, în care ar trebui să fie inclusă o politică de asociere - fuzionare - cooperare în primul rând între aceştia, dar şi cu companiile internaţionale interesate în piaţa românească.

Un rol important îl joacă şi îl va juca în distribuţia de laminate, în România. ArcelorMittal, cel mai mare producător intern, care contează pentru circa 80% din producţia de laminate plate şi lungi, acţionarul majoritar la cele patru unităţi siderurgice achiziţionate. Până în prezent, sub aspectul distribuţiei interne, cele patru unităţi au acţionat individual, fără o integrare globală sau europeană la nivelul grupului. După cum afirmă un oficial al ArcelorMittal Galaţi, unitatea a trecut de la o distribuţie dinainte de privatizarea din anul 2001, caracterizată prin comerţul de barter, la un sistem în care acesta a fost eliminat; acesta aprecia că 40% din livrările interne se fac la consumatorii finali, 55% prin stochiştii distribuitori şi 5% prin comercianţi.

Pentru viitor, combinatul se va integra în sistemul global de distribuţie al ArcelorMittal, piaţa internă din România fiind asigurată cu o reţea locală de stochişti - distribuitori şi service centre.

Drept concluzii generale, care se pot desprinde din analiza procesului de concentrare - consolidare - globalizare a siderurgiei mondiale şi din România sunt următoarele:

- procesul are un impact pozitiv asupra producţiei, comerţului exterior, distribuţiei şi capacităţii financiare a acestui sector industrial;

- concentrarea la nivel global, regional şi naţional, pe orizontală şi verticală (de la materii prime la distribuţia produselor finite), creează condiţiile unei distorsionări a pieţei produselor siderurgice la nivel global, dar mai ales, la nivel naţional; monopolizarea întregului sector, precum şi a producţiei şi distribuţiei unor grupe de produse sau produse crează dis­funcţionalităţi în piaţă cu impact negativ asupra distribuitorilor şi consumatorilor finali;

- consecinţă puternic negativă a celor de mai sus este creşterea - în opinia noastră nejustificată - a preţurilor laminatelor finite, fenomen care la acest început de an s-a manifestat brusc şi cu o amploare surprinzătoare;

- caracterul regional de concentrare a producătorilor siderurgici afectează caracterul concurenţial al pieţei în întreaga zonă a Europei Centrale, astfel încât aprovizionarea şi din import, din surse apropiate, devine dificilă.