CONFERINŢA BURSA: "ROLUL BĂNCILOR ÎN RESTRUCTURAREA COMPANIILOR" Fără încredere nu există credit

Înainte de conferinţa "Rolul băncilor în restructurarea companiilor" scriam că este "prea târziu pentru restructurarea creditelor bancare". Din păcate, doar după ce am asistat la dezbateri am realizat că, de fapt, este mult mai târziu decât am anticipat.

De ce? Pentru că băncile nu pot să participe la restructurarea companiilor în condiţiile actuale, fie în calitate de partener sau de creditor care încearcă să-şi recupereze creditele neperformante, deoarece s-a dovedit că se confruntă cu greutăţi aproape insurmontabile cu propria restructurare. Şi atunci, de unde să vină expertiza?

În intervenţia sa, Eugen Lascu, managing partner la Thepesia Corporate Advisory, a declarat că "băncile au creditat, deseori, iluzii", pe fondul cunoaşterii deficitare a clienţilor.

Pe vremea boom-ului creditării, exuberanţa clientului s-a suprapus peste cea a băncii, nefiind nimeni interesat să se uite pe fereastră pentru a observa norii negri care se adunau deasupra pieţelor internaţionale.

Liniştiţi de declaraţiile oficialilor guvernamentali şi ai BNR, oamenii de afaceri au realizat mult prea târziu pericolul, iar atunci au început să-şi scoată banii din firme. Participanţii la conferinţă au subliniat că proprietarii firmelor nu doresc să ofere şi garanţii personale atunci când solicită credite.

De ce? Pentru că se comportă raţional, în condiţiile în care văd direct mediul economic şi fiscal în care îşi desfăşoară activitatea. În acest fel, ei aduc un mare serviciu şi Băncii Naţionale: nu "tulbură" ipoteza raţionalităţii agenţilor economici, ipoteză care intră în modelele sale macroeconomice.

Viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu a declarat că "lipsa capitalului propriu este principala piedică în calea finanţării companiilor", această lipsă fiind rezultatul "luării acasă a banilor în anii buni". Este vorba, din nou, de acelaşi comportament raţional, pe fondul încrederii scăzute în perspectivele companiilor.

Dar lipsa capitalului nu se manifestă, oare, şi la nivelul sistemului bancar? Este adevărat că rata de adecvare a capitalului este aproape de 14%, dar aceasta se calculează pe baza activelor ponderate în funcţie de risc şi am văzut cât de bine a fost evaluat riscul în trecut.

Conform unui articol din ziarul "BURSA" de la sfârşitul săptămânii trecute, oficiali ai BNR au declarat că "unele bănci încearcă să păcălească sistemul prin restructurarea creditelor". Motivul este, în mod evident, îmbunătăţirea artificială a indicatorilor de capitalizare.

Unii dintre participanţii la conferinţă au încercat să justifice reticenţa băncilor în acordarea creditelor prin responsabilitatea pe care o au faţă de protejarea depozitelor populaţiei. Oare de ce nu am văzut, în anii de creştere explozivă a creditării, nici măcar declaraţii privind această responsabilitate?

În aceste condiţii, cercul vicios al lipsei de încredere din economia noastră nu poate fi rupt prin apeluri adresate Băncii Naţionale şi băncilor comerciale pentru schimbarea politicii de creditare.

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte creditul drept "procurare de capital prin împrumut, făcut pe baza încrederii sau a solvabilităţii".

Etimologia cuvântului "credit" vine din latină, unde "creditum" înseamnă "a crede" dar şi "împrumut". Este greu de crezut că lipsa de încredere, probabil generalizată la nivelul economiei, poate fi eliminată prin noi legi, reglementări sau declaraţii ale autorităţilor.

Tot ce rămâne este încăpăţânarea antreprenorilor de a rezista într-un mediu deosebit de ostil. Secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, Cristian Pârvan, a declarat că "antreprenorii trebuie lăudaţi pentru eforturile eroice de a-şi ţine în viaţă afacerile", iar alţi reprezentanţi ai mediului de afaceri au susţinut acest punct de vedere, amintind de presiunile fiscale la care sunt supuşi, dar şi de instabilitatea cadrului fiscal.

Încăpăţânarea antreprenorilor existenţi nu este, însă, suficientă. România are nevoie de orice idee, oricât de năstruşnică, pentru a-şi valorifica potenţialul, iar pentru aceasta este necesar doar de un cadru legislativ stabil pe termen mediu şi lung, cadru care să nu-i privească pe antreprenori doar ca pe nişte potenţiali evazionişti. Nimeni nu îşi va asuma, altfel, riscul unor investiţii majore în industrie sau agricultură.

Economia mondială trece, în prezent, printr-un proces de restructurare, care se poate dovedi, într-un viitor apropiat, fără precedent istoric. Orice iluzie privind "administrarea" restructurării de către autorităţi, fie ele naţionale sau internaţionale, este deşartă. Companii care, până în urmă cu câţiva ani, îşi făceau planuri de extindere globală, acum se grăbesc să se întoarcă în ţările de origine şi caută mijloace pentru restructurarea ordonată a creditelor contractate în anii de boom.

Această dinamică este mult prea rapidă şi complexă pentru a permite guvernelor să stabilească sectoare strategice pentru care să încurajeze finanţarea. Tot ce le mai rămâne autorităţilor noastre este să dea dovadă de încredere în capacităţile întreprinzătorilor şi să-i elibereze de sub povara prezumţiei de vinovăţie.

Pentru un asemenea "act de credinţă" nu este prea târziu.