CONFRUNTAREA DINTRE BUNDESBANK ŞI MARIO DRAGHI A CĂPĂTAT ACCENTE DRAMATICE Un război economic pentru sfârşitul euro

În urmă cu câteva zile a apărut în Welt am Sonntag o declaraţie a lui Kai Konrad, consilier economic al Cancelarului Merkel, prin care acesta îşi exprima îndoiala cu privire la şansele de supravieţuire ale monedei unice dincolo de un orizont de cinci ani.

După Konrad, presa internaţională a preluat şi declaraţiile preşedintelui Bundes­bank, Jens Weidmann, în opinia căruia Europa ar avea nevoie de circa 10 ani pentru a depăşi criza datoriilor.

Din fericire, "salvarea" Europei din cămaşa de forţă a monedei unice poate veni mult mai repede. Un raport secret al Bundesbank, trimis Curţii Constituţionale Federale în decembrie 2012, s-a "scurs" recent în paginile cotidianului financiar Handelsblatt.

În acest raport, "Bundesbank a lansat atacuri punctuale asupra fiecărei afirmaţii utilizate de Mario Draghi pentru justificarea programului de Tranzacţii Monetare Directe", scrie Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph. Autenticitatea raportului a fost confirmată de către Bundes­bank, conform unei ştiri Reuters.

La anunţarea programului TMD, Draghi a justificat achiziţionarea obligaţiunilor de stat prin faptul că "diferenţele mari între ratele dobânzii nu trebuie tolerate". Pentru Bundesbank, care este îngrijorată de faptul că programul nelimitat de achiziţionare a obligaţiunilor guvernamentale subminează independenţa BCE, "un nivel uniform al ratei dobânzii nu este de dorit", după cum se arată în articolul din Handelsblatt. Motivul este simplu: rata dobânzii pentru titlurile de stat trebuie să reflecte performanţa economică a ţării respective.

În condiţiile în care "riscul şi răs­punderea nu trebuie decuplate", după cum a declarat recent Cancelarul Merkel, Bundesbank apreciază că tocmai acest principiu este încălcat de planul european de salvare.

Documentul băncii centrale a Germaniei mai precizează că achiziţionarea obligaţiunilor emise de ţările cu probleme implică riscul unor pierderi majore pentru BCE, în cazul în care acestea vor fi forţate să părăsească zona euro. Un astfel de eveniment nu mai este de neconceput pentru Bundesbank.

Pentru analistul Harvinder Sian, de la RBS, "raportul Bundesbank se află la limita războiului economic", iar pieţele ar putea reacţiona negativ pe fondul incertitudinii privind aprobarea Tranzacţiilor Monetare Directe ale BCE.

Cu toate că divergenţele dintre Weidmann şi Draghi nu constituie o noutate, mai ales că preşedintele Bundesbank a fost scos în evidenţă de preşedintele BCE ca fiind singurul oponent al planului de monetizare a datoriilor suverane din Europa, "limbajul agresiv al raportului i-a şocat pe economişti", după cum mai scrie Evans-Pritchard.

De parcă toate criticile Bundes­bank cu privire la măsurile disperate propuse de Draghi nu ar fi fost de ajuns, documentul băncii centrale a Germaniei conţine şi "erezia" supremă: "BCE nu are mandat pentru menţinerea actualei structuri a uniunii monetare", singurul său obiectiv fiind stabilitatea preţurilor. Aceasta a fost şi opinia consilierului guvernamental Kai Konrad: "Europa este importantă pentru mine. Nu euro".

Curtea Constituţională a Germaniei va decide asupra legalităţii planului TMD la 12 iunie 2013, cu circa două luni înainte de alegerile generale din Germania. Decizia Curţii din septembrie 2012, cu privire la constituţionalitatea MES (Mecanis­mul European de Stabilitate) a inclus şi o precizare importantă: "Achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale de către BCE, direcţionate către finanţarea bugetelor naţionale, este interzisă, deoarece încalcă interdicţia de monetizare a datoriilor", după cum scrie The Telegraph.

"O decizie a Curţii Constituţionale împotriva TMD înseamnă sfârşitul euro", a declarat Mats Persson, de la Open Europe, pentru The Telegraph, iar istoricul german Michael Stürmer vede raportul Bundesbank ca pe o "încercare de reafirmare a rolului său primordial în Eurosistem".

Raportul trimis Curţii Constituţionale a Germaniei de către Bundes­bank va genera, fără îndoială, numeroase conflicte politice, atât interne cât şi la nivel european, iar "prietenilor" monedei unice le va fi tot mai dificil să-şi apere poziţiile.

Nu este exclus ca, până la sfârşitul acestui an, să asistăm la o convergenţă rară a opiniilor autorităţilor europene: euro trebuie să moară pentru ca Europa să trăiască.