Consens formal

Consensul politic asupra reformei electorale este strict formal, iar divergenţele de strategie şi tactică fac imposibil orice progres pe cale parlamentară în aceste condiţii viitorul scrutinului uninominal depinde din ce în ce mai mult de calcul procentelor, iar nu de vocaţia reformatoare a clasei politice. După ce reforma electorală a fost întârziată până într-acolo încât abia dacă mai poate fi aplicată, referendumul privind scrutinul uninominal promis de Traian Băsescu pare să grăbească, fie şi printr-un efect pervers, adoptarea unei noi legii electorale. Poate şi din această cauză, unul din adversarii reformei electorale - camuflat în susţinător al sistemului majoritar - Eugen Nicolicea, este, deloc surprinzător, şi autor al amendamentului la legea referendumului care impune prioritatea referendumului în raport cu celelalte tipuri de alegeri.

La sfârşitul lunii august Traian Băsescu anunţa că, dacă până la 25 octombrie nu va fi promulgată noua lege electorală va convoca un referendum la data alegerilor europene. Ori, până la 25 octombrie legea nu mai poate fi adoptată de Parlament, deci referendumul lui Băsescu este mai mult decât probabil. Blocat la comisia parlamentară de resort în faza discutării amendamentelor depuse la Senat, proiectul de lege nu mai poate fi clintit. Şi dacă referendumul nu ar bate la uşă, soarta sa ar fi pecetluită. Dar, cum referendumul este încă realizabil - cu toate că amendamentul Nicolicea a fost votat - şansa ca legea să treacă rămâne importantă. Până când legea nu va fi publicată, ea nu este există. Aşa că intrăm într-o logică formală: pe de o parte preşedintele dispune de trei săptămâni pentru a promulga legea, ceea ce ne trimite pe 30 octombrie, deci la 5 zile după ultima dată când referendumul poate fi convocat pentru a avea loc la 25 noiembrie, pe de altă parte legea poate fi contestată, chiar cu succes, la Curtea Constituţională, cu atât mai mult cu cât un amendament asemănător a fost deja respins de aceasta în primăvară În consecinţă, tactica anihilării referendumului prezidenţial va eşua atât mediatic, cât şi politic. Chiar dacă prin absurd Curtea Constituţională ar valida amendamentul, această prevedere - contestată deja de PD - ar intra în vigoare cel mai devreme la mijlocul lunii noiembrie. Şi, cum legea dispune doar pentru viitor, nu ar mai putea fi aplicată acestui scrutin.

Singura variantă în care eventualul referendum prezidenţial ar rămâne fără obiect este adoptarea legii scrutinului uninominal. Aceasta presupune fie asumarea răspunderii guvernului, fie trecerea legii prin ordonanţă de urgenţă. Ultima formulă, cea a ordonanţei de urgenţă, este mai slabă din punct de vedere legislativ, dar mai puţin riscantă pentru guvern. Căci asumarea răspunderii permite depunerea unei noi moţiuni de cenzură. Şi după ce a supravieţuit la limită, guvernul nu îşi poate permite o nouă astfel de aventură fără a stabili un minim consens parlamentar. Pe de altă parte, asumarea răspunderii poate asigura, dacă proiectul de lege nu e respins, un suport parlamentar, ba chiar şi popular, pentru guvern. Iar în cazul legii electorale nici PSD, nici PD, nici PLD nu ar putea vota, fără să se expună, o moţiune de cenzură.

Cumva contrecoeur reforma electorală ar putea fi realizată. Dar, oricare va fi motivul pentru care legea electorală ar trece, odată adoptată aceasta va putea opera corecţii asupra sistemului de recrutare al personalului politic. Ar fi un început pentru şi aşa prea mult întârziata reformă politică.