Consiliul Superior al Magistraturii dă dreptate instanţei în decizia din cazul Bordei

Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a stabilit că nu pot fi reţinute elemente de conduită necorespunzătoare în activitatea judiciară din partea magistraţilor care au judecat dosarul "Parcul Bordei" şi că decizia s-a întemeiat pe probele din proces. Decizia Curţii de Apel s-a întemeiat pe probele adminis­trate în proces, iar situaţia de fapt rezultată "a fost încadrată în regula de drept aplicabilă", a anunţat ieri CSM.

Inspecţia judiciară a consiliului a analizat şi sesizarea privind cercetarea adminis­trativă a judecătorilor care au pronunţat decizia din 21 iunie care a obligat Consiliul General al capitalei, printr-o sentinţă irevocabilă, la plata a aproape18 milioane de euro despăgubiri omului de afaceri Costică Costanda în procesul în care acesta s-a judecat pentru construirea unor imobile în parcul Floreasca din Bucureşti. Potrivit CSM, acuzele aduse judecătorilor au sugerat ideea că aceştia ar fi pronunţat o hotărâ­re judecătorească cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi a probelor aflate la dosarul cauzei, cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, efectele acestei hotărâri fiind dovada exercitării funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă.

S-a reţinut că omul de afaceri Constanda Costică s-a adresat instanţei de judecată cu o cerere prin care a solicitat obligarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti să aprobe documentaţia privind Planul Urbanistic Zonal (PUZ) cu privire la terenurile aflate în proprietatea sa.

Potrivit CSM, decizia civilă a Curţii de Apel Bucureşti din 21 iunie consfinţeşte, în esenţă, o prerogativă a dreptului de proprietate, şi anume dreptul reclamantului de a edifica un complex de locuinţe pe proprietatea privată dobândită prin vânzare-cumpărare de la numiţii Tudor Dumitru şi Lincaru Eugen. Anterior dobândirii respectivelor suprafeţe de teren de către Constanda Costică, acestea fuseseră în proprietatea lui T.D. şi L.E. în baza unor dispoziţii emise pe 5 septembrie 2003 emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti, în schimbul terenurilor în suprafaţă de 33.124 mp, pe care aceştia le deţineau în Şoseaua Nordului şi str. Zăgazului, nr. 41, sector 1. Prin urmare, terenurile în discuţie au aparţinut iniţial statului, fiind în proprietatea privată a Primăriei Bucureşti.

Inspecţia judiciară a mai reţinut că instanţa Curţii de Apel a procedat la verificarea modului de dobândire a terenurilor şi a situaţiei lor juridice, a detaliilor tehnice legate de aprobarea Planului Urbanis­tic Zonal (PUZ), a necesităţii obţinerii anumitor avize, a valorii suprafeţelor de teren (sens în care s-a încuviinţat şi efectuat o expertiză tehnică de specialitate), a limitelor în care un act administrativ poate îngrădi dreptul de proprietate, precum şi a consecinţelor refuzului autorităţii faţă de exercitarea neîngrădită a dreptului de proprietate privată.

"În ce priveşte modul de desfăşurare a procesului, nu s-au constatat violări ale legii de procedură, instanţa asigurând, pe lângă o echitabilă administrare şi interpretare a probelor, şi caracterul contradictoriu şi public al dezbaterilor, toate părţile fiind prezente personal sau reprezentate în instanţă", a arătat CSM.

Inspecţia judiciară a analizat şi invocarea, prin articolele de presă legate de Parcul Bordei, a încălcării principiului separaţiei puterilor în stat, şi anume, a depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti, considerându-se că prin dispoziţia de obligare a Consiliului General la aprobarea PUZ instanţa s-a substituit unei alte autorităţi.

"S-a constat că instanţa, legal sesizată cu o cerere în contencios administrativ, a procedat la soluţionarea acesteia cu res­pectarea dispoziţiilor legale în vigoare, efectuând controlul de legalitate şi de oportunitate, după administrarea tuturor probelor solicitate de părţi şi verificarea inclusiv a detaliilor de natură tehnică care au stat la baza refuzului emiterii actului administrativ", a mai arătat CSM.

În cazul în care autoritatea administrativă nu procedează la verificarea cerinţelor de legalitate, această obligaţie revine instanţei, pe calea controlului jurisdicţional, din momentul învestirii sale cu acţiunea în contencios administrativ. Într-o asemenea situaţie, instanţa este în măsură să examineze şi să statueze asupra fondului dreptului ce se reclamă a fi încălcat.

Din considerentele deciziei Curţii de Apel, reiese faptul că au fost analizate toate cerinţele legale, în sensul că există toate documentaţiile necesare aprobării PUZ, că studiul geotehnic depus la dosarul înregis­trat la Consiliul General al Municipiului Bucureşti relevă inexistenţa impedimentelor tehnice pentru realizarea proiectului şi că nu mai este necesară, în această fază, niciun alt aviz de urbanism. Corelativ acestor condiţii de legalitate îndeplinite se află refuzul nejustificat al autorităţii administrative, invocat în faţa instanţei de judecată. Aces­tea sunt motivele pentru care instanţa a procedat la recunoaşterea dreptului pretins de reclamant şi a obligat pârâtul să aprobe documentaţia PUZ în forma solicitată, a mai arătat CSM.

Astfel, s-a stabilit că instanţa de judecată a efectuat un control jurisdicţional asupra legalităţii şi oportunităţii unui act administrativ, fără a se putea considera că prin aceste verificări şi prin dispoziţia de obligare a Consiliului General la aprobarea PUZ s-ar fi substituit unei alte autorităţi, depăşind astfel atribuţiile puterii judecătoreşti.

Potrivit art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, constituie abatere disciplinară exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune, inspectorii CSM apreciind că în decizia în cazul Parcul Bordei nu se justifică ipoteza săvârşirii unei abateri disciplinare în sensul pronunţării hotărârii cu rea credinţă.