Convenţia republicană

Marile tradiţii ale politicii americane mor. Încet, dar sigur. Una dintre cele mai importante, convenţiile celor două mari partide: Democrat şi Republican. Cu un calendar fixat de tradiţie, dar imuabil ca şi mişcare astrelor pe cer, ele se ţineau la jumătatea lunii iulie. Rolul lor, sesizabil doar din perspectiva mecanismului intern al partidelor. Stabilirea definitivă, cel mai adesea în urma unor negocieri complicate şi subtile, a candidaţilor pentru bătălia prezidenţială: preşedinte şi vicepreşedinte. De cînd politica a devenit sclava mijloacelor de comunicare în masă, convenţiile au căpătat o cu totul altă funcţie. Candidaţii sunt ca şi stabiliţi, odată cu terminarea alegerilor preliminare. Sondajele de opinie şi voturile membrilor sau votanţilor declaraţi ai celor două partide acţionează ca nemiloase ghilotine, căzute peste capetele celor ce se înghesuie iniţial în cursă. Un scandal de presă, un scor modest şi cursa s-a terminat. Nimeni nu mai poate face nimic, orice echipă de specialişti ar fi angajat. Dacă nu prea mai contează în stabilirea listei finale, convenţiile au fost transformate în uriaşe show-uri mediatice. De la celebrele şi nelipsitele baloane şi confetii care se lasă în final peste mulţimea delegaţilor, peste proaspăt desemnatul candidat al partidului la Casa Albă şi vice-preşedintele său, pînă la discursurile menite să îmbărbăteze maşinăria de susţinători, profesionişti sau amatori ai partidului, cea de care va depinde, în cele din urmă victoria sau eşecul la viitoarele alegeri. Mai nou, convenţiile sunt folosite pentru a capta atenţia şi votul unei părţi a electoratului. Nu mare, ceva între 5 şi 7 la suta. Exact cît trebuie ca balanţa să se încline în favoarea unuia sau a celuilalt dintre candidaţi.

Această din urmă funcţie a show-ului politic numit convenţie a devenit în acest an dominantă, cel puţin în abordarea republicanilor. În consecinţă totul i-a fost subordonat. Data a fost modificată, fiind împinsă cît s-a putut de aproape de 11 septembrie. Locul desfăşurării, unul cu totul neconvenţional pentru republicani, oraşul New York, nici pe departe un fief al partidului. Motivele alegerii acestui scenariu sunt direct legate de temele şi obiectivele campaniei, selectate de Preşedintele Bush şi echipa sa, precum şi de necesitatea/speranţa de a mobiliza "voturile flotante".

Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au marcat într-atît viaţa politică, socială şi mentalul colectiv ale Americii, încît era imposibil ca actuala administraţie republicană, ca şi opozanţii democraţi, să poată construi campania electorală pe coordonatele clasice ale "dezbaterii economice". De altfel, temele economiei au fost şi ele sensibil modificate de influenţa decisivă a celor sociale, mai ales sistemele de asigurări medicale şi sociale, care au luat prim planul dezbaterilor din ultimele trei campanii prezidenţiale. Acum lucrurile sunt încă şi mai mult schimbate. Fără să o trateze ca pe o problemă externă, ci ca pe una internă, politica de securitate a devenit centrul atenţiei electoratului. Într-un sens mai larg, inclusiv temele economice şi sociale au fost integrate acestui cuvînt-univers: securitate.

Structura tematică a convenţiei republicane este o ilustrare convingătoare a schimbării. Tabloul tematic nr.1: "Curajul unei naţiuni" în prima zi. Un exerciţiu menit să reînvie ecourile emoţiei de la 11 septembrie. În consecinţă, invitatul principal al zilei a fost Rudy Giuliani, primarul New York-ului de la data tragicelor evenimente. O figură foarte populară şi pe timpul mandatului de primar şi după, lucru rar întîlnit şi desigur teribil de important cît vrei să mobilizezi voturile celor care nu se uită atît la culoarea politică, cît la credibilitatea omului. Deşi se reclamă politic mai degrabă din tabăra democrată, el a acceptat invitaţia şi rolul ce i-a fost stabilit în scenariul convenţiei republicane. Tabloul tematic nr.2: "Visul american". Eroul încarnat, nimeni altul decît Arnold Shwartzeneger, actualul guvernator al statului California. Tabloul trei: "America - ţara oportunităţilor". Invitatul surpriză, desemnat să vorbească despre politica preşedintelui Bush orientată spre creştere economică, în favoarea muncitorului şi a întreprinzătorului american este nimeni altul decît un democrat, senatorul de Georgia Zell Miller. America îşi caută un lider, America îl are în persoana lui G.W. Bush! va fi mesajul democratului trecut, se pare, cu arme şi bagaje în tabăra republicană.

Tabloul nr. 4 va fi în întregime ocupat de discursul candidatului care va primi numirea oficială a partidului său, nimeni altul decît actualul preşedinte G.W. Bush. El va avea de data aceasta un nou vice-preşedinte în persoana lui John McCain. O echipă care va trebui să convingă electoratul nu doar de capacităţile sale de ledership, ci şi de consistenţa viziunii pe care o propune despre o lume mai sigură şi o Americă plină de speranţă.

Poate să pară puţin teatral. Poate să pară puţin convenţional. Poate să pară puţin forţat. Poate să pară cum credeţi dumneavoastră de cuviinţă. Cert este că de modul în care äs-a văzut" convenţia, măsurat imediat de institutele de sondaje, depinde soarta candidaţilor care s-au lansat în bătălia pentru Casa Albă.