Costurile cu emisiile riscă să alunge metalurgia din Europa

• Interviu cu domnul Adrian Popescu, directorul general al diviziei europene a grupului TMK

• Statele europene caută soluţii de compensare a creşterii costurilor energetice

Reporter: Care este ponderea costurilor cu energia electrică în producţia TMK în România?

Adrian Popescu: TMK deţine în România două companii metalurgice care împreună creează un flux tehnologic integrat: TMK-Reşiţa - producător de ţagle ţevi (circa 400.000 tone/an) şi TMK-Artrom - producător de ţevi fără sudură din oţel (aproape 200.000 tone/an). Produsele TMK din România sunt exportate în proporţie de 85% în Europa, SUA, Orient. În totalul costurilor consolidate (după regulile IFRS), considerând cele două activităţi ca un flux integrat, costul total cu energia electrică reprezintă 7,82% din totalul cos-turilor, fiind al doilea element de cost ca şi mărime.

Reporter: Sunt aceste costuri cu energia o piedică sau un ajutor pentru competitivitatea companiilor TMK România? Cum apreciaţi că sunt aceste costuri raportat la ţările în care activează TMK? Este energia din ţara noastră mai scumpă sau mai ieftină decât în aces-te ţări?

Adrian Popescu: Din păcate, se pare că, în prezent, unităţile TMK din România au cele mai scumpe resurse energetice din grup ca preţ de achiziţie, deşi, tehnic, la nivelul consumurilor specifice energetice pe tonă de produs, acestea sunt foarte performante.

Resursele energetice la unităţile din România sunt mai scumpe cu circa 40-70% faţă de unităţile TMK din SUA şi cele din Rusia.

Situaţia este şi mai dramatică la gazele naturale, unde, practic, unităţile din România plătesc un preţ de aproape patru ori mai mare decât unităţile din SUA şi cele din Rusia. Doresc să menţionez, pentru a elimina orice confuzie, că ne referim la preţurile unitare energetice, în condiţiile în care consumurile tehnice specifice la unităţile din România ale TMK sunt extrem de competitive ca urmare a investiţiilor făcute de grup în ultimii ani. Noi am investit pentru a realiza consumuri tehnice foarte bune, dar nu avem metode directe de a compensa creşterea preţurilor energetice în România.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre costurile cu certificatele de emisii?

Adrian Popescu: Diferenţele între competitorii globali din metalurgie se vor amplifica începând cu anul viitor, din cauza schemelor EU-ETS de tranzacţionare a certificatelor de emisii şi care, la nivelul României, pot să conducă la creşteri estimate la 38% ale preţului energiei electrice. Astfel, va creşte decalajul defavorabil producţiei metalurgice din România faţă de principalii producători mondiali, Rusia, SUA, China, chiar şi unele ţări din Europa de Vest. Aceste costuri vor diminua considerabil şansele de a rămâne competitivi atât în grup, cât şi pe pieţele noastre tradiţionale, unde concurenţa din partea producătorilor din ţări fără angajamente de tipul EU-ETS va fi greu de învins.

Vom putea, astfel, vorbi de un pericol real de scădere a competitivităţii produselor metalurgice din Ro-mânia în condiţiile în care nici una din ţările concurente (SUA, Rusia, China) nu au astfel de angajamente energetice şi de mediu. În acest sens, este evident că, fără o soluţie la nivel naţional, care să compenseze creşterea costurilor energetice după aplicarea noilor scheme EU-ETS, există pericolul real al scăderii dramatice a exporturilor de produse metalurgice.

Companiile TMK din România exportă, în prezent, circa 85% din volumul producţiei sale şi îşi datorea-ză existenţa în principal acestui volum mare de export.

Din păcate, acest pericol de creştere substanţială a costurilor cu emisiile este generalizat şi este valabil aproape pentru toţi producătorii europeni dintr-o serie de sectoare productive. Acesta este şi motivul pentru care, în premieră, Comisia Europeană a recomandat, recent, statelor membre identificarea posibilităţilor de a acorda compensaţii în cuantumul creşterilor costurilor energetice din cauza schemei EU-ETS.

În acest sens, ca urmare a recomandărilor Comisiei Europene şi la propunerea asociaţiilor producătorilor din metalurgia românească (Uniromsider şi Unitub) au fost iniţiate, la finalul lunii iulie, de Ministerul Economiei, discuţii în acest sens. Ministerul a arătat, în dezbaterile cu asociaţiile producătorilor din metalurgie, disponibilitatea pentru găsirea unor astfel de soluţii.

Consider că identificarea soluţiilor în acest sens ar trebui să fie una din priorităţile de vârf ale politicii industriale a Guvernului în următorii ani. În caz contrar, vom asista cu certitudine la diminuarea considerabilă a activităţii unor industrii care sunt, în prezent, importante surse valutare prin volumul exporturilor realizate şi încă mai au un număr considerabil de angajaţi.

Ca şi efect pe termen scurt, fără o politică clară de compensare, pentru producătorii exportatori, a creşterii costurilor energetice generate de aplicarea în Uniunea Europeană a schemelor EU-ETS de reducere a emisiilor poluante, marile companii metalurgice prezente în România, fără excepţie, se vor orienta şi vor reloca producţia cu preponderenţă în ţările care nu au făcut angajamente clare sau atât de dramatice faţă de reducerea emisiilor poluante, deci care au costuri energetice mai mici, pentru a face faţă concurenţei venită din statele care nu au dezvoltat măsuri de reducere a emisiilor sau le-au dezvoltat cu efecte negative minime energetic.

Ca un paradox al situaţiei, pierderea segmentelor de piaţă de către industriile din Uniunea Europeană va fi însuşită de producătorii din ţări fără angajamente ambiţioase în diminuarea poluării globale, fapt ce va duce la creşterea producţiei exact în ţările poluatoare, contrar celor dorite, în fapt, prin toate aceste mecanisme de reducere a emisiilor.

Reporter: Care sunt investiţiile totale al grupului TMK în Româ-nia? Ce procent din investiţiile totale a fost dedicat eficientizării şi reducerii consumului de energie?

Adrian Popescu: În ultimii ani, TMK a realizat la cele două uzine din România investiţii tehnologice de peste 140 milioane USD, la care se adaugă şi investiţii în capitalul social (majorări de capital social prin aport cash) de peste 70 milioane USD. Aceste investiţii au fost direcţionate spre creşterea productivităţii, a performanţelor tehnologice, calităţii produselor. Investiţiile au mers şi către siguranţa în funcţionare, creşterea eficienţei energetice şi protecţia mediului. Investiţiile care au ca scop pur creşterea eficienţei energetice se cifrează la circa 7 milioane USD.

Reporter: Vă mulţumesc!