Credibilitatea, elementul fundamental care lipseşte testelor de stres ale băncilor europene

La o oră târzie din ultima zi lucrătoare a lunii iulie 2016, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) va publica rezultatele ultimului test de stres aplicat celor mai importante instituţii financiare de pe continent.

Spre deosebire de alte "exerciţii" anterioare la fel de inutile, rezultatele publicate vineri, 29 iulie, la ora 23 (n.a. ora României), nu vor include un element esenţial: pragul faţă de care este evaluată trecerea testului.

Încă de la anunţarea noului test de stres, în februarie 2016, ABE a precizat că "pragul de trecere nu este inclus, deoarece obiectivul testului îl reprezintă utilizarea acestuia ca instrument de supervizare, iar rezultatele vor fi discutate individual cu băncile participante, unde se vor propune şi acţiuni de îmbunătăţire a situaţiei".

Metodologia pentru evaluarea solvabilităţii în cadrul testului de stres se găseşte pe site-ul oficial al ABE, www.eba.europa.eu şi ar trebui să ofere cel puţin o minimă încredere investitorilor în capacitatea băncilor de a rezolva problemele creditelor neperformante şi capitalizării deficitare.

Din păcate, se pare că s-a instaurat o "oboseală" generalizată în zona euro, pe fondul aşteptării în zadar a rezultatelor promise de băncile centrale şi guverne.

Pe fondul disputelor dintre autorităţile europene şi cele italiene, referitoare la iniţierea unui program de bail-out a băncilor din Italia, dar fără aplicarea prealabilă a procedurii de bail-in, Mario Draghi, preşedintele BCE, şi-a exprimat susţinerea pentru sprijinul guvernamental acordat băncilor italiene, după cum scrie Reuters, deoarece "un astfel de program le va permite să-şi vândă o parte a creditelor neperformante, care le diminuează capacitatea de creditare".

Dar este raţională şi prudentă o astfel de "eliberare" a capacităţii de creditare a băncilor din Italia, când volumul actual al creditelor neperformante arată că sunt incapabile să evalueze corect riscurile?

La întâlnirea recentă a miniştrilor de finanţe din ţările G20, Pier Carlo Padoan, ministrul de finanţe al Italiei, a declarat că "mergem în direcţia bună şi nu există riscuri în ceea ce priveşte stabilitatea sistemică", conform unui articol din Financial Times. De asemenea, Padoan a respins categoric posibilitatea unui bail-in bancar, considerând că o astfel de măsură nu este necesară.

La scurt timp după declaraţiile lui Padoan, acţiunile Băncii Monte dei Paschi au înregistrat o nouă scădere masivă la Milano, după cum scrie Bloomberg, pe fondul "îngrijorărilor legate de necesitatea majorării capitalului". Alte informaţii de pe Internet indică faptul că autorităţile italiene cunosc deja rezultatele testelor de stres, iar acest lucru i-a permis ministrului de finanţe de la Roma să-şi manifeste încrederea în stabilitatea sistemului bancar din ţară.

O opinie diametral opusă cu privire la stabilitatea sistemului financiar din Italia se desprinde, însă, din declaraţiile pentru Financial Times ale unor profesori din Italia.

Marcello Messori, profesor la Universitatea LUISS din Roma a precizat că "băncile au alocat fonduri într-o manieră distorsionată şi deloc selectivă", în timp ce Lorenzo Gai, profesor de finanţe la Universitatea din Florenţa, apreciază că portofoliul de credite al băncii Monte dei Paschi reprezintă "o istorie paradigmatică a distrugerii valorii", în condiţiile în care "administrarea procesului de acordare a creditelor nu a funcţionat, iar acesta este un eufemism".

Astfel sunt explicate destul de bine îngrijorările autorităţilor italiene, însă 50 de miliarde de euro, valoarea programului de bail-out "negociat" cu Bruxelles-ul, nu vor fi suficiente.

De parcă "surpriza" italiană nu ar fi fost de ajuns, Financial Times a scris recent şi despre "pierderile potenţiale majore ale băncilor portugheze", fiind citată o estimare a analiştilor de la Barclays, de 7,5 miliarde euro, sumă necesară pentru "rezolvarea unei crize bancare sistemice". "Băncile portugheze, deja subcapitalizate şi pline de credite neperformante, se pregătesc pentru pierderi masive ca urmare a încercărilor nereuşite ale autorităţilor de la Lisabona de a vinde Novo Banco", se arată în articolul FT. Novo Banco este "banca bună" rezultată în urma intervenţie masive a statului pentru "salvarea" Băncii Espirito Santo în urmă cu doi ani, iar "recapitalizarea" acesteia s-a făcut la sfârşitul anului trecut printr-un bail-in mascat al creditorilor, prin transferarea obligaţiunilor către "banca rea".

După cum se observă, Europa a ajuns în stadiul în care stabilirea diferenţei dintre o bancă rea şi una bună reprezintă o misiune imposibilă, dar şi aşa autorităţile încearcă să lanseze o nouă perdea de fum cu ajutorul "testelor de stres".

Exerciţiul este inutil pentru că îi lipseşte un element fundamental: credibilitatea. Într-un articol recent de la Bloomberg, cu titlul "Eşecul testelor de stres ale Europei", Mark Whitehouse scrie că "testele nu vor merge suficient de departe pentru a arăta adevăratele vulnerabilităţi ale băncilor", deoarece "autorităţilor le lipseşte motivaţia pentru a fi dure".

De ce nu doresc autorităţile să cunoască, dar mai ales să nu fie cunoscut adevărul? Pentru că "noile reguli ale uniunii bancare limitează posibilităţile de recapitalizare a băncilor slabe", iar un număr semnificativ de bănci care nu trec testul ar declanşa panica, în loc să "catalizeze doritul proces de vindecare", după cum mai arată editorialistul de la Bloomberg.

Un test de stres alternativ prezentat de Whitehouse este cel realizat la Centrul pentru Managementul Riscului (CRML) din cadrul Universităţii Lausanne (n.a. adresa este www.crml.ch). Ultimele estimări, de la sfârşitul lunii trecute, arată că deficitul de capital pentru circa 110 instituţii financiare şi de asigurări din Europa se ridică la 1,2 trilioane de euro. "Stresul" luat în calcul la CRML este o criză financiară caracterizată printr-o scădere de 40% a burselor globale într-un interval de şase luni.

În comparaţie cu verdictul profesorului Kevin Dowd, de la Universitatea Durham din Marea Britanie, ceea ce scrie editorialistul de la Bloomberg reprezintă aproape o "lucrare omagială". Într-un articol publicat în revista Cato Journal (n.a. "Central Bank Stress Tests: Mad, Bad, and Dangerous", vol. 35, nr. 3), profesorul Dowd arată că "testele de stres bancare sunt nebuneşti şi periculoase", deoarece se bazează pe "modele ale riscului financiar, care nu sunt doar inutile, ci chiar mai rău decât inutile".

Chiar şi aşa, aceste modele sunt ultimul colac de salvare pentru un sistem bancar apărat tot mai greu de autorităţi în faţa asaltului realităţii, pentru că "evitarea adevărului are consecinţe", după cum mai scrie Mark Whitehouse, referitor la modul în care "autorităţile europene de reglementare au ignorat slăbiciunile băncilor în ultimii şapte ani".

Tocmai victoria realităţii în faţa modelelor de risc sau a visurilor de dominaţie globală a determinat accelerarea procesului de ieşire a unor mari instituţii financiare de pe pieţele marginale, în special cele din economiile emergente.

"Băncile încep să realizeze că oferirea fiecărui produs şi a fiecărui serviciu, către fiecare client în fiecare ţară a fost o greşeală", a declarat Vikram Pandit, director executiv al Citigroup între 2007 şi 2012, pentru Bloomberg.

În aceste condiţii, "băncile vând active şi părăsesc pieţe şi suntem încă departe de sfârşitul procesului", a mai declarat Pandit, ale cărei opinii au fost publicate într-un articol referitor la retragerea masivă a Citigroup şi a conglomeratului HSBC de pe pieţele internaţionale.

Pe o tendinţă similară se vor angaja şi marile bănci europene, ale căror opţiuni de recapitalizare prin noi aporturi ale acţionarilor sunt extrem de limitate.

A mai rămas doar vânzarea masivă a activelor, iar instituţiile financiare care se vor grăbi în această direcţie vor avea cel mai mult de câştigat, contribuind la fragmentarea până la dispariţie a visului uniunii bancare.