Credit cu avans zero, dar cu ipotecă pe două imobile

"Ocazia" unui împrumut cu avans zero, dar cu ipotecă pe două imobile, o oferă Raiffeisen Bank. La creditul imobiliar "Casa Ta", banca cere un avans minim de 20%. Dar dacă nu ai banii de avans? Păi, nu-i nimic, banca este înţelegătoare, acceptă să aduci în garanţie alt imobil, al tău sau al altuia.

Iată una dintre situaţiile posibile în care cineva ar fi dispus să se arunce cu capul înainte riscând o ipotecă dublă: părinţii deţin un apartament de două camere, copilul, student, are nevoie deja de un plus de intimitate, economii nu există pentru că studiile copilului costă. Aşa că de ce nu s-ar ipoteca apartamentul vechi pentru a înlocui avansul absent de 20%, mai ales că rata e atât de avantajoasă, doar Robor plus 3% (adică 650 lei lunar la un împrumut de 135.000 lei pe 30 de ani)?

Dacă vă amintiţi, Raiffeisen fusese printre primele bănci care majoraseră avansul la împrumuturile imobiliare la 35% pe fondul discuţiilor privind legea dării în plată, pentru impresia artistică. Treptat, mai multe bănci au revenit la nivelul anterior (ING, Banca Transilvania, BRD, BCR, OTP, etc), unele dintre acestea condiţionând însă avansul de 15% de mărimea localităţii unde se află proprietatea. Şi Raiffeisen aplică o politică asemănătoare, cerând 20% doar pentru 31 de oraşe mari din România, pentru restul localităţilor avansul putând urca până la maxim 45%. Ce-i drept, pentru cei dispuşi să rişte şi a doua ipotecă, un avans cât mai mare ar reprezenta o reducere a pagubei potenţiale, pentru că, în caz de neplată, debitorii pot pierde două case în loc de una, dar, la un avans mai mare, ar fi măcar executaţi pentru o sumă mai consistentă.

Care este problema cu acest tip de împrumut? Roborul care este la minime istorice. Dacă de la sub 1% ajunge la 4%, atunci costurile cu ratele lunare se dublează. Or, pentru multe familii, saltul de la 650 la 1.300 lei reprezintă un efort imposibil de acoperit. În plus, când dobânzile cresc, preţul imobiliarelor scade, ca efect al îngreunării accesului la finanţare. Cum s-ar simţi familia din exemplul nostru cu două proprietăţi executate de bancă şi reunită din nou sub acelaşi acoperiş, dar în postura de chiriaşi? Mă întreb cât de corectă este percepută o astfel de politică de creditare la Banca Naţională a României, cu asumarea unor riscuri uriaşe de către debitori pentru a elimina orice risc pentru bancă?

Supraexpunerea clienţilor Raiffei-sen nu este un caz singular, cu gândul la maximizarea profitului băncii şi minimizarea riscurilor aces-teia. Ce ziceţi de dublarea limitei de credit pentru un card co-branded, emis în parteneriat cu un retailer? Când ai venituri generoase, dar soliciţi o suma modestă pe cardul de credit, banca îţi poate oferi drept cadou un card suplimentar, fără taxe de administrare, şi cu o sumă identică drept limită de credit. Dar dacă situaţia financiară a titularului se schimbă brusc, iar limita de credit a fost deja utilizată pe ambele carduri? Cadoul nevinovat devine unul otrăvit, iar cei dispuşi să-şi facă nişte capricii pe datorie ajung repede împovăraţi de dobânzile de peste 25% percepute de bănci la asfel de produse pentru sumele restituite în afara perioadei de graţie.