Creşterea vine din excepţie, nu din regulă

(Interviu cu Ioan Cuzman, Preşedintele SIF Banat Crişana, Episodul I)

• Avem şi vocaţie managerială

Reporter: Primul punct pe ordinea de zi a Adunării Generale a Acţionarilor SIF Banat Crişana din 25 aprilie îl cons­tituie Raportul exerciţiului financiar. Vă rog, o informaţie, cu anticipaţie - ne puteţi spune care este valoarea totală a activelor nete pe care o veţi raporta?

Ioan Cuzman: Sigur că da! La 31 decembrie 2007, am înregistrat active totale nete de 2024,8 milioane lei, reprezentând o creştere, faţă de 2006, de 33,4%. Activul net pe acţiune este de 3,6892 lei.

Raportat la acest lucru, evoluţia preţului acţiunilor SIF Banat Crişana a fost interesantă. În mod cu totul şi cu totul excep­ţional, în prima zi de tranzacţionare şi ultima zi de tranzacţionare ale anului trecut, cotaţia SIF1 a fost aceeaşi, de 3,55 lei. Coincidenţă! Cu un maxim istoric de 4,38 în luna iulie. Am putea spune că în ultima zi, acţiunile SIF s-au vândut cu discount. Sigur, piaţa financiară în a doua jumătate a anului, sau poate chiar de la sfârşitul semestrului doi anul trecut, s-a comportat, să-i zicem, atipic.

Reporter: Sunt oameni care se plâng de această diferenţă între valoarea activelor şi preţul din piaţă, spunând că îi defavorizează...

Ioan Cuzman: Ce se întâmplă?! Preţul din piaţă depinde de câţiva factori: primul factor, după părerea mea, este factorul de utilitate, al doilea factor este cel de imagine, iar al treilea este cel cu adevărat de piaţă, raportul dintre cerere şi ofertă. Nu discutăm de factorii subictivi, de manipulare, deşi, uneori, aces­te lucruri se întâmplă.

Aceste acţiuni, (după părerea mea, nu numai SIF Banat Crişana, cât şi celealte SIF-uri), sunt solide pentru că ele stau pe active economice reale şi care nu sunt în faze critice, în primul rând.

În al doilea rând, imaginea, după părerea mea, este destul de bună, pentru că s-a dovedit, de cel puţin zece ani, (deşi foarte mulţi socoteau că sunt un mare aranjament şi că nu au viabilitate) că au viabilitate şi că produc profit în condiţii reale.

Sigur, o parte din profit depinde de dividendele pe care le încasăm de la societaţile din portofoliu.

În altă ordine de idei, am realizat şi profituri din tranzacţiile pe care le realizăm. N-aş putea spune că întotdeauna tranzacţiile pe care le realizam sunt cele mai reuşite, pentru că ele au în vedere viitorul, care este foarte greu de prevăzut. Din acest punct de vedere, aşa cum vă spuneam, piaţa de capital din România (dar şi din alte ţări) s-a comportat diferit în anul 2007 faţă de tot ceea ce s-a întamplat să zicem din 1995 până acum.

Reporter: În ce sens?

Ioan Cuzman: Va dau un exemplu: în fiecare primavară, sau după 1 ianuarie până la AGA, preţurile creşteau. Acest lucru nu s-a întâmplat foarte evident în primăvara lui 2007.

După aceea, după Adunarea generală, cel târziu în a doua jumătate a lunii iulie, începeau să scadă până prin septembrie, datorită faptului că efectele AGA erau clare, pe de o parte, iar pe de altă parte era cunoscut fenomenul de concedii, când o serie de decidenţi din pieţele de capital luau vacanţă, şi lichiditatea burselor în general scădea, ca să înceapă să crească, din nou, spre sfârşitul anului cu unele mici volatilităţi. Ei bine, lucru acesta nu s-a mai întâmplat în anul trecut. De exemplu, am avut un maxim istoric in luna iulie.

Reporter: In perioada vacanţei?

Ioan Cuzman: Da, în perioada de vacanţă. După aceea a început să scadă, şi a scăzut destul de mult, de la 4,3 lei la 3,5 lei.

În 2008, tranzacţiile au fost la 2,55 lei pentru titlurile SIF, în timp ce activul net de piaţă la zi este 3,3 lei/acţiune. Deci avem în continuare un discount consistent.

Trebuie să ne întrebăm - ce se întâmplă?

În primul rand, este un lucru evident că foarte mulţi investitori de pe piaţa de capital, investitori instituţionali, s-au retras de pe piaţă românească. Chiar dacă nivelul sau volumele de tranzacţii pe titlurile SIF sunt încă consistente, se joacă pe cifre mici, din cauza turbulenţelor financiare internaţionale, cum ne place să spunem.

Reporter: Da, deja este clar că noţiunea de "turbulenţe" a fost înlocuită cu aceea de "recesiune"...

Ioan Cuzman: Este clar. Însă eu sunt absolut convins că, până la urmă, organismele financiare statale vor căuta să găsească soluţii de reglaje care să permită relansarea, pentru că lucrurile se pare că pornesc din Statele Unite ale Americii, unde creditele subprime au creat dificultăţi pentru mari bănci şi inclusiv mari banci europene, care erau prezente în creditul ipotecar din Statele Unite.

Pe urmă, instrumentele financiare sofisticate au creat şi ele o anumită "bulă de aer", cum ne place nouă, economiştilor, să zicem, pentru ca acum să constatăm că trebuie să dezumflam acea "bulă". Cred că este exclus să putem merge pe termen lung la o reducere drastică a consumului; pe termen scurt este posibil...

Nu sunt în masura să spun cât vor mai dura aceste "turbulenţe" şi când se vor găsi soluţiile de relansare. Ciclicităţile sunt, însa, mult mai scurte dacă le analizăm faţă de alte perioade.

Reporter: Da?!

Ioan Cuzman: Ciclicităţile sunt mai scurte şi datorită faptului că sunt mult mai multe transparenţe: legislaţia a devenit obligatorie în domeniul transparenţei şi, în altă ordine de idei, prelucrarea informatizată a datelor financiar contabile permite reacţii mai rapide şi echilibrări mai rapide dar şi, uneori, chiar dezechilibrări.

Reporter: Aveţi un profit de 122,8 milioane lei...

Ioan Cuzman: Da, profitul este într-o creştere foarte mare faţă de ce am previzionat noi în buget, respectiv 71,1 milioane lei. În 2006, am realizat un profit de 83,1 milioane.

Trebuie să recunosc că această realizare este undeva peste aşteptările noastre, dar ea este reală şi este determinată de modul cum am gestionat anumite afaceri în cadrul firmei.

Spun că este peste aşteptări pentru că noi, în general, lucrăm pe un plan pe termen mediu, şi încercăm să avem creşteri rezonabile şi permanente. Fluctuaţiile, în general, dau o imagine de volatilitate şi ne straduim ca, permanent, să avem o creştere.

Este foarte important să vedem ce se va întampla în anul 2008 pentru că randamentele anumitor titluri pot să fie afectate de aceste turbulenţe financiare.

Dobânda de refinanţare a trecut la 9,5%. Asta înseamnă o creştere a cheltuielilor financiare pentru cei care apelează la credite în lei. Mă refer la corporaţii. Sigur că ele cumpară materii prime, de cele mai multe ori din România, cu excepţia industriei farmaceutice, care în general, apelează la importuri de materii prime din strainatate. Suntem foarte curioşi să vedem cum se va închide anul 2008 din acest punct de vedere.

Oricum, speranţele noastre de profit pentru 2008 sunt de cel puţin 100 de milioane de lei.

Reporter: Sunt incurajate de rezultatele din 2007?

Ioan Cuzman: Spun că acest lucru este posibil datorită faptului că acţiunile la emitenţii pe care îi avem noi nu sunt supuse unor riscuri majore.

Cele mai importane bănci: BCR, BRD, chiar Bancpost, în mod sigur, anul acesta vor avea performanţe mai bune decât în 2007; după aceea, avem câteva societăţi în portofoliu care pot să vă spun că nu fac faţă la comenzi. Acestea sunt din diverse industrii: constructoare de maşini, industria celulozei şi hârtiei şi altele, care eu cred că, în continuare, au şanse să nu fie afectate de crize majore.

Reporter: SIF Transilavania are un specific turistic. Dumneavoastră aveţi o "culoare" anume?

Ioan Cuzman: Noii am avut societăţi în industria lemnului. Ori industria lemnului, cu puţine excepţii, a avut mari probleme la reevaluarea leului, pentru că majoritatea producţiei a fost cu destinaţie export şi în momentul când leul s-a întărit - iar pe de altă parte, intrările în sistem au fost din ce în ce mai scumpe, energia s-a adaptat la o serie de factori externi - preţul pe metrul cub de lemn a crescut foarte mult. În schimb, preţurile la extern nu au putut să crească pentru că acestea sunt preţuri pe care nu le dirijează România, ci marii distribuitori.

În condiţiile acestea, sigur că aceste ramuri au început să nu mai fie atât de interesante pentru noi.

Chiar, unele fabrici au fost dărâmate, efectiv! De exemplu, Imar Arad, care era o fabrica exporturi mari, ar fi trebuit să îşi restructureze activitatea. Retehnologizările erau foarte scumpe pentru a putea face faţă concurenţei internaţionale. Acel combinat nu mai există. Au ramas câteva fabrici, cum ar fi cea de la Bacău, Mobex Târgu Mureş, cea de la Reghin, unde suntem prezenţi, dar nu am ajuns să devenim majoritari, pentru că nici nu ne puteam dori asta în momentele de dificultate.

Reporter: Nu aveţi voie să deveniţi majoritari?

Ioan Cuzman: Ba sigur că da, avem. Suntem acţionar majoritar în 37 de societaţi comerciale. Unele sunt mici, nesemnificative, din comerţ.

Însa pot să vă dau şi alte exemple: "Napomar" Cluj Napoca, unde avem peste 90%, fabrică de maşini unelte, care nu face faţă la comenzi, "IAMU" Blaj - întreprindere pentru accesorii de maşini unelte, unde avem o participare de peste 70%, "Ario" Bistriţa - fabrică de robineţi industriali de mare capacitate pentru centrale nucleare inclusiv, unde ne confruntăm cu o foarte mare concurenţă, dar după multe intervenţii în management am reuşit să o aducem să realizeze profit din exploatare destul de consistent. Mai avem 75% din "Vrancart" Adjud - hârtie de celuloză din lemn, şi hoteluri la Baia Mare, Timişoara, Zalau, Hunedoara şi vrem să construim unul foarte serios la Oradea, care va fi jumătate de patru stele şi jumătate de cinci stele.

Reporter: Aceasta este destinaţia banilor pentru autofinanţare...

Ioan Cuzman: Nu numai. Noi avem aceşti bani din toate afacerile pe care le derulăm şi am avut această idee să dam acţiuni gratuite în loc de dividende.

Cel puţin în acest an, există o buna oportunitate pentru investiţii pe piaţa de capital, atâta vreme cât preţurile sunt jos, dar în mod induscutabil vor creşte, deci vor fi randamente serioase.

Reporter: Aveţi voie, ca SIF, să faceţi speculaţii?

Ioan Cuzman: Da, sigur sigur că da. Există două tipuri de active financiare: imobilizate, care sunt pe termen de cel puţin un an şi mai sunt cele din partea de jos a bilanţului, active circulante, care se pot cumpăra azi şi vinde mâine. Obiectul nostru de activitate este să facem operaţiuni în piaţa financiară, fie că sunt pe piaţa monetară, fie pe cea de capital.

Reporter: SIF poate deţine 100% dintr-o societate?

Ioan Cuzman: Da, şi chair deţine. Nu chiar 100%, dar poate. Legislaţia ne-a obligat ca acolo unde trecem de 90% să facem oferta publică de preluare şi aşa am închis o gramadă de societăţi. Nu dorim neapărat să deţinem 100%, nu acesta este obiectivul. Obictivul nostru este să crească valoarea acelei societăţi. Spun un lucru foarte clar: noi nu dorim sau nu avem un obiectiv foarte clar să ramânem permanent într-un anumit domeniu sau societate.

Reporter: N-aveţi, ca SIF, vocaţie de manager!

Ioan Cuzman: Avem vocaţie de manager. Chiar vreau să spun că, dacă am reuşit în câteva societăţi să facem lucruri bune, a fost pentru că am selecţionat managementul pe criterii de performanţă şi pot să vă dau un exemplu. Când am preluat Vrancart Adjud, avea în jur de 400 milioane profit net anual. Toată lumea a fost bucuroasă că nu e în faliment şi, în primul an după preluare, am realizat în bani vechi 17 miliarde profit net fără nicio intervenţie în tehnologie!

Reporter: Organizare doar?

Ioan Cuzman: Numai din organizare, din management, pentru ca acum să fim la peste 50 miliarde. Sigur că o parte din profit s-a reinvestit, s-au făcut şi se fac în continuare retehnologizări, dar nu avem emoţii, să spunem, în privinţa performanţelor economice ale acestei societăţi. Toată treaba este să găseşti manageri dedicaţi şi care să vrea să accepte soluţii moderne de management. Acelaşi lucru se întâmplă şi la "Napomar". Nu e niciun secret că omul sfinţeşte locul. Dacă gaseşti managerul potrivit, rezolvi problema.

Reporter: Domnule preşedinte, eu văd SIF-ul în principal cu vocaţie financiară...

Ioan Cuzman: Da, sigur că da, dar ea nu este un scop în sine, asta să înţelegem. Nu poţi să faci să crească valoarea unei societăţi cu un management necorespunzător.

Este exclus!

Chiar aş risca să spun că, din valoarea unei societăţi, 50% reprezintă calitatea managementului. Ultimele cărţi de specialitate spun că activele materiale nu pot să depăşească 25% din valoarea unei societăţi.

Există o carte superbă scrisă de doi oameni de la Academia suedeză care spun că nici chiar cunoaşterea nu mai este atât de importantă, pentru că este extrem de perisabilă; ai cumpărat astăzi un utilaj, mâine este depăşit, astăzi ai cunoscut o problemă, mâine o cunosc toţi.

Ei, în condiţiile astea, se pune întrebarea ce reprezintă restul de valoare? Restul este managementul, calitatea umană, modul cum oamenii înteleg afacerea, cum se implică în ea, cum prelucrează informaţia.

Reporter: Este o idee cu trimitere filozofică.

Ioan Cuzman: Este clar că rolul omului devine din ce în ce mai important. Unele lucrări pe care le fac în SIF nu au o evidenţă clară, un contur clar, însa au o ţintă foarte clară şi pot să spun că primul lucru la care m-am gândit când am intrat în SIF, fără nicio exagerare, a fost să-mi fac o echipă de oameni deştepţi şi, pot să spun acum, că am mulţi în SIF care, pe domeniile lor, sunt mult mai buni decât mine. Este nevoie de oameni care gândesc diferit, provocator, ai nevoie de aceste explozii care să te diferenţieze. Creşterea vine din excepţie, nu din regulă.

Reporter: De ce, în eventualitatea dividendelor, le platiţi în 6 luni şi nu pe loc?

Ioan Cuzman: Nu este posibil pe loc, pentru că există mai multe forme de plată.

Celor care au sub 5000 acţiuni, în general, le plătim prin poştă. Editarea mandatelor poştale, verificarea listelor, a datelor de identificare durează cam o lună. Să confruntăm registrul cu tot ceea ce ştim şi ceea ce nu stim, editarea acelor mandate înseamnă ceva.

După aceea pleacă dividendele... unele nu găsesc destinatarul, se întorc şi, din acest motiv, nu există anual o distribuţie totală a dividendelor.

A doua modalitate este aceea de a trimite banii în conturile persoanelor fizice şi juridice. În general asta merge repede... verificăm conturile şi asta durează puţin, însă, la investitorii din străinatate durează mai mult, pentru că trebuie să vedem ce e cu dubla impozitare, trebuie să aducă unele certificate şi această problemă lungeşte această procedură.

Reporter: Mai există acţiuni reziduale?

I: Da. Din păcate, cred că, acum, acestea sunt în jur de 8-9% din capitalul social. Dar de la 8,7 milioane de acţionari cu acţiuni reziduale, acum numărul lor a scăzut la circa 7 milioane. S-a facut o campanie, şi eu cred că a fost corectă, de conştientizare că oamenii care au fost în procesul de privatizare de masă au la fiecare SIF nişte acţiuni şi că acum este posibil ca aceste acţiuni să fie adunate la un loc şi să fie vândute.

Reporter: Cum adică?

Ioan Cuzman: De exemplu eu am participat la procesul de privatizare în masă şi am 6 acţiuni la SIF Banat Crişana, am 6 la altul, am 25 la SIF Muntenia, şi toate acestea se pot vinde o singură dată şi atunci devine acţiunea, să zicem, eficientă. Pentru că dacă vinzi numai 6 acţiuni primeşti o sumă infimă, sa spunem 6 ori 2 lei, 12 lei din care scazi comisionul societăţii de valori mobiliare. Dacă sunt totuşi în număr de patruzecişi... ceva de acţiuni, atunci se mai adună câtva.

Legislaţia ne permite să răscumpărăm aceste acţiuni. Însă se pune problema la ce preţ le răscumpărăm.

Reporter: Aferent acestor acţiuni există şi dividend...

Ioan Cuzman: Da, numai ce se întâmplă? Cum am spus mai înainte, nu avem rată de distribuire de 100% a dividendelor. Vreau să spun că acum, SIF Muntenia vrea să ia decizia ca dividendele neridicate după trei ani să îşi piardă drepturile.

Reporter: Dar aceştia, unii dintre ei, sunt oameni necăjiţi...

Ioan Cuzman: Dar asta este legea. Noi nu putem să facem altceva decât să respectăm legea. Ce am făcut noi până acum, am decis ca dreptul să nu se prescrie. Dacă se întâmplă să vină cineva care are de ridicat dividende pe zece ani, noi îi dăm banii pe loc. Să nu se interpreteze că noi am fi vrut să confiscăm banii cuiva.

Reporter: Cel care deţinea şase acţiuni, primeşte acum încă şase?

Ioan Cuzman: Da primeşte încă şase. Şi va ajunge la un total totuşi, mai consistent.

Reporter: Am o soluţie elegantă, - parţială şi nu totală. Este o soluţie care să amelioreze situaţia. Există un pachet standard de acţiuni de tipul ăsta în care ai 6 acţiuni la Banat, 25 la Muntenia ş.a.m.d. Combinaţia de acţiuni de la cele 5 SIF-uri are, statistic, o prezenţă standard. Există şi variaţii, dar există un pachet care este relativ stabil. De asemenea, există dividentele neridicate aferente. Dacă din pachetul standard cu dividentde faci un GDR, îl poţi oferi acţionarilor. Îi creşte valoarea şi atunci nu vor mai fi case de brokeraj care să refuze sa opereze vânzarea pentru că omul are un singur cupon.

Ioan Cuzman: Nu, nu. Casele de brokeraj au acum această posibilitate să adune toate acţiunile, pentru că ei au acces la registrul acţionarilor, şi au posibilitatea să le operaţionalizeze pe toate la pachet.

Reporter: Şi dividendul?

Ioan Cuzman: Sigur că dacă vine cineva să ne spună unde să îl trimitem, noi îl trimitem, atât cât este.