Conducerea "Distrigaz Sud" susţine că preţul gazelor naturale pentru consumatorii finali va creşte, în medie, cu un procent cuprins între 6 şi 10%, în primul trimestru al anului curent. Un procent de creştere sub 6% este inacceptabil pentru companie, deoarece nu va acoperi costurile în creştere cu achiziţia gazelor naturale şi costurile de distribuţie şi furnizare. Şi oficialii "E.ON Gaz" au anunţat, în decembrie, că majorarea care trebuia efectuată, în primul trimestru din 2008, este de 10% pentru preţul consumatorilor finali.
Pierre Parvex, directorul financiar al "Distrigaz Sud", a declarat ieri, într-o conferinţă de presă: " Noul preţ ar fi trebuit publicat astfel încât să fi intrat în vigoare de la 1 ianuarie. Autorităţile nu au făcut acest lucru, iar noi sperăm ca noile tarife să poată fi aplicabile de la 1 februarie. Păstrarea actualului preţ ne aduce pierderi de 1,5 milioane de lei pe zi".
Conducerea "Distrigaz Sud" apreciază că aplicarea metodologiei tarifare indică, pentru primul trimestru al acestui an, o creştere medie de 10% la consumatorul final. ANRE (reglementatorul pieţei de energie) a decis să mai poarte şi în ianuarie discuţii cu operatorii şi reprezentanţii Guvernului pentru a putea opera o majorare cu o singură cifră a preţului gazelor. Reprezentanţii "Distrigaz Sud" susţin că parametrii care formează tarifele vor trebui analizate trimestrial pentru că sunt influenţaţi de evoluţia cotaţiilor internaţionale pentru ţiţei şi gaze naturale, de inflaţie şi cursul de schimb leu-dolar.
Reprezentanţii ANRE au declarat, pentru ziarul BURSA, că noile tarife vor fi anunţate în timp util astfel încât să intre în vigoare de la 1 februarie. Aceştia nu au dorit să confirme sau să infirme majorările estimate de "Distrigaz Sud" pentru preţul la consumatorii finali. "Cu siguranţă creşterea va fi doar de o singură cifră şi cu siguranţă că va trebui să facem analize amănunţite trimestriale ale tarifelor gazelor naturale", susţin sursele citate.
Aceleaşi surse afirmă că alinierea preţului gazelor din producţia internă la media europeană reprezintă un angajament ferm al României în faţa Uniunii Europene. Practic trebuie să micşorăm diferenţa dintre tarifele pentru gazul românesc şi cele practicate în ţările europene. Ritmul de aliniere nu este impus de Uniune, dar este clar că, pe o piaţă complet liberalizată, nu poţi să impui operatorilor să practice la nesfârşit tarife cu 50% mai mici decât în Europa. Surse autorizate din cadrul ANRE susţin: "Când ne-am angajat, înainte de aderare, să acoperim toate costurile pentru gaze naturale şi electricitate astfel încât să fie cât mai aproape de cele practicate în UE, nu era un deziderat imposibil de atins şi chiar atât de insuportabil pentru populaţie. Numai că, în ultimii doi ani, cotaţiile internaţionale au urcat puternic preţul gazului şi ţara noastră are un nou nivel de atins".
Alinierea preţurilor trebuia încheiată la finele anului trecut, aşa cum ne-am angajat, în urmă cu câţiva ani, în faţa UE. Uniunea nu a stabilit termene fixe de aliniere pentru noii membrii, ci a lăsat la latitudinea fiecărei ţări să-şi stabilească acest calendar, în funcţie de gradul de suportabilitate al populaţiei. Ţara noastră a mai obţinut o amânare de un an, motivând cererea tocmai cu gradul scăzut de suportabilitate al populaţiei pentru tarife semnificativ mai mari pentru gazele naturale.