English
Cu aproape două sute de ani în urmă au apărut primele teorii cu privire la rolul băncilor în activitatea economică.
Astăzi ni se spune că instituţiile financiare monetare acţionează ca intermediari, care pun la dispoziţia doritorilor de împrumuturi sumele atrase în depozitele constituite de către cei care economisesc.
Până prin anii "30 ai secolului trecut, opinia generală era alta: băncile creează bani din nimic prin creditare. A urmat o perioadă de mai multe decenii, până în anii "60, când teoria bancară dominantă a fost aceea a rezervelor fracţionare. Conform acestei teorii, băncile individuale sunt doar intermediari financiari, care pot crea bani doar prin interacţiunea lor sistemică.
Din păcate, teoriile bancare nu au fost supuse, până de curând, şi principalului test pe care trebuie să îl treacă orice teorie economică: realitatea.
Profesorul Richard Werner, de la Southampton Business School din cadrul University of Southampton din Marea Britanie, a testat cele trei teorii bancare cu ajutorul unei bănci mici din Germania, Raiffeisenbank Wildenberg e.G., de unde a luat un credit de 200 de mii de euro. Rezultatul experimentului a fost publicat în toamna anului 2014 în articolul "Pot băncile individuale crea bani din nimic? Teoriile şi dovada empirică", din revista International Review of Financial Analysis (IRFA).
Înainte de a prezenta rezultatele experimentului, profesorul Werner a trecut în revistă evoluţia teoriilor bancare începând din secolul al XIX-lea.
Astfel, într-o carte din 1891, "Teoria Creditului", Henry Dunning Macleod scrie că "o bancă nu este un birou pentru a împrumuta sau a da cu împrumut bani, ci este un producător de credit".
În opinia lui Joseph Schumpeter, "creditul reprezintă crearea puterii de cumpărare pentru transferarea acesteia către antreprenor, dar nu simpla transferare a puterii de cumpărare existente".
Richard Werner mai scrie că inclusiv renumitul economist John Maynard Keynes considera validă teoria creditului din nimic în prima parte a anilor "20. Ulterior Keynes a devenit un susţinător puternic al teoriei bancare a rezervelor fracţionare.
Odată cu acceptarea teoriei intermedierii financiare în anii "60, "băncile au fost eliminate din modelele economice şi financiare", iar "întrebările privind originea banilor şi a modului în care oferta de bani este creată şi alocată au rămas fără răspuns", mai arată profesorul german.
Efectele se văd astăzi, mai ales că s-a renunţat la ancora monetară reprezentată de aur la începutul anilor "70, cel mai important mecanism de autoreglare a sistemului economic.
Cum a funcţionat experimentul profesorului Werner? Tot procesul a fost urmărit permanent cu ajutorul camerelor video şi de către conducătorii băncii, iar documentele aferente au fost ataşate articolului său din IRFA.
Într-o scrisoare trimisă de directorul băncii, care face parte dintr-o structură bancară cooperatistă a cărei bancă centrală este DZ Bank AG, se arată că "nimeni de la noi nu a verificat dacă avem fonduri suficiente la banca noastră centrală, DZ Bank AG, sau la Bundesbank şi, de asemenea, nu ne-am angajat în astfel de tranzacţii sau transferuri ale fondurilor pentru finanţarea creditului dumneavoastră".
Concluzia? "Studiul arată pentru prima dată că băncile creează, individual, bani din nimic", după cum scrie Richard Werner.
Într-un articol ulterior din aceeaşi revistă ("A lost century in economics: Three theories of banking and the conclusive evidence", septembrie 2015), profesorul Werner a prezentat rezultatele unui nou test empiric pe baza unei metodologii alternative. Din nou, teoriile bancare ale rezervelor fracţionare şi ale intermedierii financiare sunt respinse, iar profesorul german ajunge la concluzia că "ştiinţa economică nu a făcut niciun progres în ultimul secol în ceea ce priveşte înţelegerea sistemului monetar".
De asemenea este pus sub semnul întrebării însuşi raţionamentul din spatele reglementării capitalului bancar, cu ajutorul unui exemplu oferit de banca elveţiană Credit Suisse în perioada de început a crizei financiare globale.
Deoarece nu a dorit să apeleze la banii publici, conducătorii CS au decis să majoreze capitalul cu echivalentul a circa 7 miliarde de lire sterline. Cum "investitorii" erau foarte reticenţi, după multe căutări au fost găsiţi doritori în zona Golfului Persic, cei mai mulţi din Qatar.
Acţiunile preferenţiale au fost cumpărate cu "banii" oferiţi chiar de Credit Suisse printr-un credit, iar profesorul Werner scrie că "fenomenul" dovedeşte inutilitatea stabilirii unui capital minim, deoarece "capitalul" bancar poate fi creat tot din nimic prin creditare.
În urma experimentelor sale, Richard Werner ajunge la concluzia că doar teoria bancară a creării banilor din nimic este validată de realitate, în timp ce "teoriile intermedierii financiare şi ale rezervele fracţionare nu au avut succes".
Implicaţiile, nu doar pentru politica monetară, ci şi pentru cea fiscală, sunt extraordinare. "Este necesară o nouă paradigmă monetară, macroeconomică, financiară şi bancară, bazată pe realitatea creării banilor din nimic de către instituţiile financiare", scrie Werner, iar "implicaţiile se extind în multe alte domenii, cum sunt politica, sociologia, dreptul, contabilitatea sau istoria economică".
În ceea ce priveşte adecvarea capitalului bancar, "cerinţe mai ridicate de capitalizare nu vor conduce în mod necesar la prevenirea ciclurilor economice şi a crizelor bancare", după cum mai arată Werner, deoarece "expansiunea creditării poate fi utilizată inclusiv pentru majorarea capitalului bancar".
De la afirmaţia lui Joseph Schumpeter, conform căreia "creditul reprezintă crearea puterii de cumpărare pentru transferarea acesteia către antreprenor, dar nu simpla transferare a puterii de cumpărare existente", a pornit profesorul Werner pentru analiza efectelor economice ale creditului.
Concluziile sale arată că "creditul pentru activităţi productive este sustenabil şi fără efecte inflaţioniste", în timp ce "utilizarea sa neproductivă, sub forma creditului de consum, determină creşterea preţurilor la nivelul consumatorilor". Mai mult, "utilizarea neproductivă a creditului prin investiţii în active financiare conduce la creşterea preţurilor acestora şi, dacă este suficient de mare, la crize bancare".
Toată activitatea de cercetare a lui Richard Werner a fost confirmată de prelungirea "inexplicabilă" a crizei financiare globale, iar opiniile profesorului german încep să fie susţinute şi de nume importante de la nivelul factorilor decizionali din instituţiile financiare internaţionale.
Deşi nu aminteşte direct concluziile lui Werner, profesorul american Paul Romer a scris un articol care l-a transformat într-un paria al "castei" economiştilor (n.a. "The Trouble With Macroeconomics"). Articolul a fost publicat înainte ca Romer să fie numit economist-şef al Băncii Mondiale.
"Pentru mai bine de trei decade, macroeconomia a regresat", afirmă profesorul Romer, deoarece "problema identificării parametrilor din modele nu este mai credibilă decât la începutul anilor "70, dar nu este atacată foarte mult pentru că este mult mai opacă".
Regresul macroeconomiei, o ramură a ştiinţei economice omniprezentă în cadrul decizional al băncilor centrale, este justificat de Romer şi prin faptul că "modelele macroeconomice atribuie fluctuaţia variabilelor agregate (n.a. cum este PIB-ul) unor forţe cauzale imaginare, care nu sunt influenţate de acţiunile agenţilor economici individuali". Oare nu sunt legate aceste forţe imaginare tocmai de crearea banilor din nimic?
Principalul cadru de modelare al băncilor centrale care urmăresc ţintirea inflaţiei, cunoscut în literatura de specialitate sub numele DSGE (Dynamic Stochastic General Equilibrium), este desfiinţat pur şi simplu de profesorul american, din cauza numeroaselor ipoteze nerealiste incluse în modelele de acest tip, inclusiv a celor necesare pentru estimarea parametrilor. În opinia economistului şef al Bănci Mondiale, toate aceste ipoteze au ca scop "demonstrarea relevanţei politici monetare".
Romer îi acuză pe economiştii din mediul academic că "sunt mai loiali grupului din care fac parte decât normelor ştiinţifice", iar aceasta conduce la "toleranţa indiferentă a erorilor evidente, care este mult mai corozivă pentru ştiinţă decât apărarea hotărâtă a erorilor".
Profesorul Richard Werner ne arată că în mediul academic există şi personalităţi care nu caută acceptarea "tribului" din care fac parte prin orice mijloace, deşi poate sunt convinşi că ideile lor au şanse minime de recunoaştere, pentru că interesele din joc sunt mult prea mari.
În prologul noii sale cărţi, "Skin In the Game. The Thrills and Logic of Risk Taking", profesorul Nassim Nicholas Taleb scrie că "nu vei reuşi niciodată să convingi cu adevărat pe cineva că greşeşte, numai realitatea poate acest lucru".
Iar realitatea are răbdare să demonteze sistematic politicile "anticriză" ale băncilor centrale şi guvernelor.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de micutu de la 6 în data de 23.11.2016, 08:38)
In primul rand suntem dupa o criza puternica in care s-a intervenit, lucru care nu s-a mai intamplat si de-aia toata lumea e debusolata si face cercetari. Treijde mii de profesori de analisti fac calcule si trag linii si fac tabele ca sa nimic. In al doilea rand lumea e distorsionata fata de situatia cand s-au scris cartile si teoriile alea din secolul trecut deci ar trebui ajustate si intelese altfel. In al treilea rand cat timp omul va dori sa comsume fara sa aiba resurse s-o faca va exista credit va exista faliment personal datorii neplatite etc. Deci human nature care asa a fost de cand au aparut banii si asa va ramane pana dispare planeta sau apar iar dinozaurii. In al patrulea rand vedeti ca politica asta asa hulita cum e cu BC cu dobanzi 0 si crearea banilor din nimic da roade in America. Ca de obicei, SUA se refac cel mai repede din criza si ies primele din belele pentru ca au un model capitalist flexibil. Sigur cu uriasa datorie ca trebuie sa aiba grija si de planeta sa ajunga si pe Marte etc. UE are probleme structurale de politici si situatii diferite de-aia nu merge Sa fi fost tari separate acum erau mult mai bine sigur cu costurile aferente.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de MAKE în data de 23.11.2016, 09:09)
Daca ai face o documentare asupra istoriei, atunci ai avea surpriza sa constati ca ceea ce numesti "human nature" nu are nici o legatura cu "human nature", ci ca este o rinduiala edificata de doar 400 de ani incoace.
In era noastra, 1600 de ani a fost cu totul alta rinduiala, iar de mai inainte, s-au pastrat vestigii vechi de 4000 de ani ca oamenii au trait in cu totul alt sistem decit iti inchipui - in total, vreo 5600 de ani, cel putin.
Cit despre rapiditatea cu care se reface SUA..., in orice caz nu-i vorba despre flexibilitatea "speciala" a americanilor, ci de aruncarea crizei americane in toate colturile lumii, achizitionind din strainatate bunuri, servicii si forta de munca calificata, pe care le platesc cu munca celui care apasa pe tastatura prin care SUA emit moneda.
Domnule, totul e altfel...
1.2. P.S. (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de MAKE în data de 23.11.2016, 09:19)
Mai e ceva altfel: nu sintem dupa o criza, ea nu s-a incheiat.
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Radu în data de 23.11.2016, 10:47)
Este adevarat ca SUA emite moneda ca sa aiba cu ce ne plati, insa din totalul masei lor monetare, banii emisi din nimic reprezinta doar o mica parte. Acei bani nu au deci valoarea pe care ar trebui sa o aiba, insa cum si alte tari fac cam la fel cu valutele lor, sau nu fac dar exista alte motive pentru inflatie, nu prea conteaza chiar atat de mult ca SUA emite bani. Conteaza insa foarte mult faptul ca ei ii platesc pe altii din alte tari, fiindca asta duce la aplatizarea pamantului, la micsorarea diferentelor intre SUA si alte tari. Sigur, este doar o aplatizare daca se iau in considerare tarile, fiindca strainii care muncesc pentru americani devin putin mai bogati, dar nu toti concetatenii lor. Iar SUA are totusi o economie ceva mai flexibila decat a altor tari de nivelul Romaniei sau a celorlalte tari socialiste europene. Noi ne plangem ca in Romania este ca in jungla. Dintr-un punct de vedere asa este, insa doar cu referire la coruptie, spagi etc. Altfel, in SUA este o jungla si mai mare. Vrea o firma americana sa angajeze pe cineva doar pentru 5 luni? O poate face foarte bine. Vrea sa il dea afara doar dupa 3 fiindca nu i-a mers afacerea asa cum a crezut, o poate face fara probleme. Nu va ajunge intr-o situatie economica mai rea decat trebuie doar fiindca o legislatie sociala il obliga sa pastreze angajati inutili. Aceasta inseamna o mai mare flexibilitate si un motiv pentru care in SUA jungla este mai mare.
In rest, cred ca rezervele fractionare sunt bune insa doar daca sunt mult mai strict reglementate, adica sa fie folosite doar pentru a acorda credite cu risc redus. Daca nu ar exista banci, rezervele fractionare sunt totuna ca si când firma care exploateaza cariera i-ar da pietroaiele firmei care produce cimentul, urmând sa incaseze banii tot cate putin, timp de 30 de ani, firma care face ciment si alte materiale de constructii i-ar da produsele ei firmei de constructii, urmând ca si ea sa incaseze banii in zeci de ani, firma de constructii ar face la fel cu antreprenorul imobiliar si el la fel cu clientul, iar clientul ar plati imobilul timp de 30 de ani. Daca riscul este mare insa, tot acest castel de nisip s-ar prabusi, fiindca ar fi suficient ca o singura veriga sa se rupa. Asa ca vine o banca, creaza bani din nimic, ii da credit si clientului sa isi cumpere imobilul, ii da alt credit si firmei de constructii ca sa il construiasca, iar apoi timp de zeci de ani ramane singura veriga vulnerabila care trebuie sa incaseze banii in foarte multe transe, celelalte firme fiind platite imediat.
Rezervele fractionare sunt un alt mijloc de aplatizare a diferentelor intre oameni. Adica un mijloc prin care si cei mai saraci dar cu potential real pot ajunge intr-o situatie mai buna. Daca creditele le sunt acordate pe principiul rezervelor fractionare si celor care nu au cu adevarat un potential, cum sunt de exemplu cei care nici nu ar fi putut lua credit daca nu l-ar fi luat in franci elvetieni, adica l-au luat la limita, ba au imprumutat si avansul din alta banca, atunci este de asteptat sa se ajunga la problemele care au aparut si este normal sa se puna in discutie si rezervele fractionare.
Eliminarea rezervelor fractionare ii avantajeaza pe cei care au bani. Daca asta este bine sau rau, este o discutie filosofica, sau politica, fiindca sunt implicate interese. Eu cred ca rezervele fractionare sunt bune daca sunt folosite in asa fel incat sa nu destabilizeze economia si sa ii dezavantajeze in mod si mai direct pe cei care au bani, fiindca daca se intampla asa, atunci ele nu sunt OK.
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 23.11.2016, 16:20)
Poți explica la ce trebuie să se uite cineva pentru a deosebi un ban făcut din nimic de un ban sănătos? Spui că " banii emisi din nimic reprezinta doar o mica parte".
Eu tot nu am înțeles de ce niște oameni țipă că se tipăresc bani din nimic.... Ca și cum banul are o valoare intrinsecă iar banul făcut din nimic este o clonă sau un fals. Ei bine, nu, banul NU ARE VALOARE INTRINSECĂ pentru umanitate. Nu a avut nici când a fost integral din aur. Acest lucru primar și simplu de înțeles, nu este priceput de comentatori precum autorul acestui articol.
În perioada când banii erau legați 1:1, și nu prin rezerve fracționare, de un metal prețios (Au, Ag), doar o mică parte a economiei era finanțată de acei bani. Cea mai mare parte era trocul. Unde creditul se făcea "din nimic" - adică din elemente ale naturii: găini, iepuri, miei, depide de disponibilitatea lor pe piață. Era un credit luat pe credibilitatea debitorul în fața creditorului. Iar debitorul își restituia datoria chiar din nimic, din câteva ouă clocite și crescute un an prin iarbă.
Să fie foarte clar, omenirea a folosit în principal "creditul din nimic" de când se știe ea ca societate umană, drept instrument de transfer al valorilor. Perioada monopolului aurului din ultimele 2-3 sute de ani este atipică economiei umane milenare și a degenerat într-un eșec.
1.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de MAKE în data de 23.11.2016, 17:25)
Tipica este doar controversa in jurul problemei, datind de peste doua milenii.
Interesanta postarea ta, nu-mi inchipuiam ca stii.
1.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 23.11.2016, 19:48)
Faci referire la seriozitatea unui troc și-l asociezi cu escrocheria bancară.
O instituție care creditează responsabil, pe baza unei analize a riscului, facilitează schimburile economice.
O bancă interesată doar să finanțeze ciclul consumator-producător în timp ce-și externalizează creditele nu face altceva decât să falsifice monedă.
1.7. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de mariuss în data de 23.11.2016, 23:46)
banul nu ca ARE ci TREBUIE sa aibe o valoare intrinseca pentru care trebuie sa depui oarece efort ca sa-l obtii si alcatuit din tr-un material care nu este asa uspr de obtinut altfel ma duc si iau pamint in mina fac il umezesc si fac un gogoloi cu care platesc lucru accesibil oricui deci nefiresc si fara valoare cit despre troc acela chiar daca este mai greoi totusi este o varianta absolut sanatoasa de a face face schimburi pentru ca nu este compus din nimicuri, cum poti sa zici ca gainile , iepurii mieii , ouale reprezinta nimic?? aia inseamna mincare fara de care nu putem trai in schimb fara banii de hirtie tipariti de-a valma si mai ales distribuiti total anapoda sau bani electronici se poate trai
1.8. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.7)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.11.2016, 00:04)
just
putina rabdare pana se prinde lumea ca regele e vol si e o scamatorie
sau trebuie oprita tilarirea ..dar nu vad sa se grabeasca nici jap. nici europenii .nici englezii..sa tiparesti fraudulos 150 mld usd pe luna in e on mondiala e o doza suportabila ...dar cum o fi ..fara
pt. cine e prea profund: cu bani falsi se cumpara ceea ce cu banii reali-existenti si alartinand lui x, y , z nu se mai cumpara.
datorii care nu mai pof fi rostkvolite, dar si NOI deficite pt pensii si alte cheltuieli publi e care la randule pdoduc un sector privat gonflat
in istorie o asa piatra filoz. a econ au fost asignatele rev. franceze
azi insa ..progres..vb uiva de mai sus
de ce tot criticam
a, sa aplaudam ..tocmai cand ai de tiparesc se recunosc sg.in deruta
1.9. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.7)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 24.11.2016, 02:04)
Nu confunda elementele de securitate, de originalitate, cu valoarea intrinseca. De pilda, valoarea intrinseca a unei bancnote este similara cu a unei bucati de hartie (sau panza, cand continea bumbac) la care am mai putea adauga pretiozitatea firului metalic de siguranta (daca are). Doar atat se poate valorifica dintr-o bancnota. De acord ca trebuie sa fie mai greu de obtinut. Dar asta nu inseamna ca are valoare intrinseca. Gargarita, trifoiul cu patru foi. Au acestea valori intrinseci? Foarte aproape de zero. Dar pentru ca este iarna, nu gasesc 5 gargarite sa cumpar de la tine o gaina sa mananc. Atunci tai o creanga din copac, cioplesc ustensile de bucatarie si schimb 10 linguri contra gainii tale. Daca aveam 5 gargarite, ciopleam mai tarziu. Iti cumparam gaina cu bani. Si iti vindeam mai tarziu 10 linguri de lemn contra 5 bani (gargarite). Dupa cum observi, banii nu au valoare intrinseca doar una recunoscuta extern.
1.10. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.9)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.11.2016, 09:59)
marius vrea sa spuna ca banii ..trebuind un efort ca sa ii obtii ..trebuie legati de elementul MUNCA sau mai pot fi obtjnuti pri MOSTENIRE, in fine legati de realitatea numita PRPRIETATE, ceva ce eu am tu vrei dar pt asta oferi un contra serviciu sau bani cu care pot cumpara asa ceva.
tilarirea de bani se insinueaza cumva pe langa toate astea mergand spre UTOPIE comunista.
JOCUL tau cu gaini aduce mai degraba cu schimburile dintre copii nu adulti.
1.11. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.10)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 24.11.2016, 12:09)
Barterul a fost economia lumii timp de zeci de mii de ani. De bani stim de vreo doua mii de ani.
1.12. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.11)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.11.2016, 12:12)
Asian Cutlery
Sometime around 1,100 B.C., the Chinese moved from using actual tools and weapons as a medium of exchange to using miniature replicas of the same tools cast in bronze. Nobody wants to reach into their pocket and impale their hand on a sharp arrow so, over time, these tiny daggers, spades and hoes were abandoned for the less prickly shape of a circle, which became some of the first coins. Although China was the first country to use recognizable coins, the first minted coins were created not too far away in Lydia (now western Turkey).
Coins and Currency
In 600 B.C., Lydia's King Alyattes minted the first official currency. The coins were made from electrum, a mixture of silver and gold that occurs naturally, and stamped with pictures that acted as denominations. In the streets of Sardis, circa 600 B.C., a clay jar might cost you two owls and a snake. Lydia's currency helped the country increase both its internal and external trade, making it one of the richest empires in Asia Minor. It is interesting that when someone says, "as rich as Croesus", they are referring to the last Lydian king who minted the first gold coin. Unfortunately, minting the first coins and developing a strong trading economy couldn't protect Lydia from the swords of the Persian army. (To read more about gold, see What Is Wrong With Gold?)
Not Just a Piece of Paper
Just when it looked like Lydia was taking the lead in currency developments, in 600 B.C., the Chinese moved from coins to paper money. By the time Marco Polo visited in 1,200 A.D., the emperor had a good handle on both money supply and various denominations. In the place of where the American bills say, "In God We Trust," the Chinese inscription warned, "All counterfeiters will be decapitated."
Europeans were still using coins all the way up to 1,600, helped along by acquisitions of precious metals from colonies to keep minting more and more cash. Eventually, the banks started using bank notes for depositors and borrowers to carry around instead of coins. These notes could be taken to the bank at any time and exchanged for their face values in silver or gold coins. This paper money could be used to buy goods and operated much like currency today, but it was issued by banks and private institutions, not the government, which is now responsible for issuing currency in most countries.
The first paper currency issued by European governments was actually issued by colonial governments in North America. Because shipments between Europe and the colonies took so long, the colonists often ran out of cash as operations expanded. Instead of going back to a barter system, the colonial governments used IOUs that traded as a currency. The first instance was in Canada, then a French colony. In 1685, soldiers were issued playing cards denominated and signed by the governor to use as cash instead of coins from France.
1.13. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.12)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 24.11.2016, 12:44)
După cum arată istoria umanității, banii și creditul au fost creați din nimic dintotdeauna. După cum se vede în exemplele date, gărgărițele sau trifoiul sunt exemple la fel de bune precum cele folosite în realitate de omenire. Legarea masei monetare de o rezervă de metal prețios a fost un experiment foarte limitat ca durată în istoria omenirii (după 1700, inventarea băncilor centrale) și a eșuat de fiecare dată. Explicația mea este duală: sistemul nu permite nicio greșeală de administrare a masei monetare (bani distruși in razboaie, tezaur scufundat odată cu nava, etc), iar masa de metal prețios nu ține pasul cu creșterea populației și dinamismul geografic (motiv pentru care a fost și abandonat ca sistem de referință).
1671
Starting in 1100 England used wooden tally sticks as receipts for tax payments. The wooden sticks were carved and then split down the middle. With one half kept at the issuer the authenticity could always be checked by matching the two halves. This is a clever way to prevent counterfeiting of the receipt. These tally sticks could circulate as money. Private parties also created tally sticks to record debts. The English king Charles II used tally sticks to borrow gold. This created a credit boom as extra money came into circulation. However, the king was making too many wooden sticks and people began charging higher and higher interest rates. By 1671 interest rates had gotten to 10% and the king invoked usury laws declaring high interest illegal to repudiate the debt, making the sticks worthless.
1.14. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.13)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.11.2016, 13:07)
a clever way to prevent counterfeiting..
eu nu pun in discutie creditul sa creearea de bani care sa tina pasul cu dezv. econ sau demografia
cel mai bun ex e usa in sec 18 Scand econ se dezv dar era o acuta lipsa de bani si coloniile au emis paper money fara sa ceara aprobarea cuiva
probl. e de falsificare oficiala a banilor.
sau de tiparire de valute si de transfer al unor costuri spre tari care NU sunt la momentul actual emitatoare de vvaluta pt. ca alte econ sunt mai avansate
eu cred ca qe are ceva sens pt dulai nu pt catei pt ca transf . o nota de plata de la proprii cetateni ca catre restul lumii.
ba chiar sunt si mijl. de expansiune econ.