Criza poate săpa şi pe fundul oceanului

(Interviu cu Cristian Sima, preşedintele WBS România - Episodul III)

Episodul de ieri al interviului, publicat de "BURSA", cu preşedintele casei de brokeraj WBS, Cristian Sima, a făcut valuri.

Domnul Sima a produs senzaţie avansând supoziţia că, de fapt, Rompetrol face profit şi raportează pierderi. Colegii noştri de breaslă au simţit importanţa subiectului şi l-au contactat. Piaţa freamătă.

Astăzi, în acest al treilea episod (şi ultimul) al interviului, Cristian Sima înalţă un imn de slavă operaţiunilor cu acţiuni împrumutate, considerându-le, dimpreună cu transparenţa, soluţia pentru dezvoltarea pieţei de capital.

Reporter: Cum se justifică scăderile din piaţa de capital din ultima vreme?

Cristian Sima: Sunt mai mulţi vânzători decât cumpărători...

Reporter: Când o să vedem şi nişte creşteri? Nu a scăzut destul piaţa?

Cristian Sima: Nu ştim niciodată când este destul. Soros spunea că atunci când atingi fundul oceanului şi crezi că de acolo nu poţi merge decât spre suprafaţă, poţi să te mai gândeşti o dată: poţi să şi sapi.

Reporter: Credeţi că ne aflăm la finalul crizei subprime?

Cristian Sima: Oricum am depăşit o mare parte din criză. Faptul că Banca Federală nu a mai tăiat dobânzile, înseamnă că sunt relativ confortabili cu criza de lichidităţi. Băncile americane au, în continuare, probleme de lichidităţi, unele au şi crăpat... În curând, o să crape şi Lehman Brothers. Deja se zvoneşte că Barclay"s o va cumpăra...

Reporter: Intenţionaţi să vă lichidaţi participaţia la BVB?

Cristian Sima: Momentan, încerc să le vând (n.r. acţiunile BVB), însă nu reuşesc. Nu ştiu dacă o să reuşesc nici la 75 sau 70 de lei pe acţiune. Dar preţul de 75 de lei nu trebuie comparat cu preţul de 160 de lei. Trebuie luată în calcul majorarea de capital cu 55%. Şi atunci, la 75 lei, adunând 55%, o să vedeţi că preţul la care le vând acum este 108 lei, faţă de 160 lei cu cât am vândut. Celelalte oferte sunt făcute înainte de această Adunare Generală, iar domnul Dan Paul a inventat o regulă pentru a se tranzacţiona cât mai puţine acţiuni, şi anume: există 30 de zile drept de preemţiune, după care alte 60 de zile, în care oricine de pe stradă poate să vină să cumpere acţiuni. Drept urmare, acţiunile, odată puse la vânzare, nu mai pot fi retrase orice s-ar întâmpla.

Eu am avut 30.000 de acţiuni puse la 130 şi 140 lei şi a fost imposibil să mai scad preţul. Chiar dacă nu vine nimeni în 30 de zile să cumpere, trebuie să treacă 90 de zile să le elibereze. Asta este făcută special pentru a nu se vinde aceste acţiuni la un preţ foarte mic. Astfel se induce ideea că Bursa de Valori are o valoare mare. Este adevărat că anul trecut a făcut profit, dar anul ăsta nu ştiu dacă o să facă "break even". Pentru că la volumul de tranzacţionare de anul acesta, cu comisioanele care s-au redus... este foarte bine că s-au redus, dar volumul a scăzut drastic... anul trecut aveam şi 70 de milioane de euro pe zi... anul ăsta, dacă prindem o zi de 9 milioane, zicem că am făcut record. Gândiţi-vă că o acţiune la New York se tranzacţionează de 500 de milioane de euro în prima jumătate de oră... la Viena, un miliard pe zi se face fără probleme... Şi noi discutăm, cu o populaţie dublă ca a Austriei, de volume de 3-4 milioane, şi spunem cât de bună este bursa...Noi acum prin introducerea a doi indici noi, avem mai mulţi indici decât la Frankfurt.... Singura problemă este că acolo se şi tranzacţionează...

Reporter: Care sunt cauzele pe care le numiţi pentru dimensiunea destul de redusă a Bursei? Şi la 70 de milioane tranzacţii zilnice, era tot mică...

Cristian Sima: Da, era... dar avea o creştere... era un moment bun pentru a introduce vânzarea în lipsă, produse derivate...întotdeauna lucrurile astea le introduci, când îţi merge bine.

În momentul în care cineva vinde în lipsă, în câteva luni trebuie şi să cumpere înapoi, ceea ce va crea lichiditate şi va crea şi presiune la vânzare când preţul este umflat cu pompa, dar şi presiune la cumpărare în momentul în care preţul este foarte jos. Este adevărat că dacă luăm SIF-urile, vom vedea că numai din participaţia la BCR, ele valorează mult mai mult decât în piaţă acum.

Reporter: BVB a anunţat că va introduce vânzările în lipsă anul acesta...

Cristian Sima: Ca să introduci vânzările în lipsă, trebuie să ai un nucleu dur din acţionari care să împrumute din acţiunile lor. La noi, va fi foarte greu, fără o lege clară, ca un acţionar majoritar să-şi schimbe mentalitatea şi să-ţi împrumute acţiunile lui. Eu dacă aş fi acţionar majoritar la o firmă, care sunt sigur că face profit şi dă dividende, cam rar pe la noi, le-aş împrumuta... să mai iau o dobândă pe ele şi în timpul acesta ele îmi cresc, dar sunt la altul care le-a vândut... va fi foarte greu la noi să trecem la pasul ăsta. Este foarte greu în toate bursele din estul Europei... Nici la Viena, un amărât de investitor nu poate să vândă în lipsă, ci numai instituţionalii...nu este ca la New York... acolo, oricine poate să împrumute acţiuni pentru că toate firmele mari care sunt în indice au obligaţia să ofere spre împrumut un procent de 10-15% din acţiuni.

Reporter: Există un fel de reţetă cu care să ajungem la o anumită lichiditate la bursă?

Cristian Sima: Cel mai important lucru pe care ar trebui să-l facă bursa, ar fi să oblige acţionarii de la categoria I să închirieze câte 10% din acţiuni, în schimbul unei dobânzi. Acţiunile acelea trebuie închiriate mai departe. Un investitor care le-a închiriat nu ia banii si fuge cu ei. Îi lasă acolo şi mai vine şi cu 30-40% în plus, pentru ca, mâine, dacă acţiunile pe care le-a vândut sunt mai scumpe, să aibă de unde să le cumpere înapoi, să le dea înapoi. Atunci, Depozitarul sau Casa de Compensare, ia acţiunile, le împrumută, câştigă la chestia asta, câştigă şi cei care deţin acţiunile, deoarece primesc dobândă... Banii rămaşi garanţie de la investitorul care a împrumutat titlurile, pot fi împrumutaţi altui investitor să cumpere aceeaşi acţiune şi automat apare şi cumpărarea în marjă, în care eu pun 30%, mă împrumut cu 70% şi am cumpărat acţiunea...

Reporter: Credeţi că împrumutul de acţiuni este soluţia creşterii de lichiditate?

Cristian Sima: Da, şi transparenţa. Eu o să cotez WBS. O să dau 35% din societatea mea pe bursă. O să le spun oamenilor: vă ofer aceste acţiuni, pentru aceşti bani, cu acest plan, cu această istorie, ca să vă amortizaţi investiţia în 10 ani. După care îi voi ţine la curent săptămână de săptâmână. În plus, o să dau 20% din acţiuni spre împrumut, ca oricine să mă poată combate, să vândă descoperit.

Reporter: Este un experiment spectaculos...

Cristian Sima: Arată transparenţa... Omul vrea să ştie... de ce CNVM nu a fost de acord când mi-am publicat poziţiile... a zis că influenţez piaţa... Nu vrea lumea transparenţă! Problema economiei româneşti este următoarea: nimeni nu te apreciază pentru că ai făcuit o afacere profitabilă, nimeni nu dă dividende... Băncile mari care au probleme au redus dividendele, dar le plătesc. La noi, durează luni.