În ultimele săptămâni am fost martorii unei probleme care s-a materializat parcă din neant. Criza refugiaţilor din Europa a ajuns la cote critice într-un timp foarte scurt, iar reacţia haotică a autorităţilor reprezintă o manifestare a neputinţei în faţa unui fenomen mult prea "convenabil" pentru a fi determinat de cauze "naturale".
Martin Wolf scrie în Financial Times că "Europa nu poate scăpa din criza refugiaţilor", chiar dacă "responsabilitatea este, în special, a naţiunilor care au ajutat la destabilizarea Orientului Mijlociu". Dar de ce vorbeşte Wolf despre naţiuni, când cetăţenii ţărilor respective, adică Statele Unite, Marea Britanie şi Franţa, nu au avut niciun cuvânt de spus referitor la misiunea de "pacificare" a regiunii?
Jurnalistul de la FT consideră că UE trebuie să facă o distincţie clară între refugiaţi şi imigranţi, doar faţă de primii existând "obligaţii legale şi morale", şi mai scrie că "aceştia trebuie ajutaţi să se integreze cu succes".
Adică la fel ca în Suedia? Exemplul ţării nordice a apărut în declaraţii oficiale şi în articolele din presa europeană a ultimelor săptămâni, deseori într-un context care trebuia să accentueze "vinovăţia" ţărilor din Estul Europei.
În clasamentul întocmit pe baza raportării la numărul populaţiei, Suedia este "campioană" continentală în proba de primire a refugiaţilor şi imigranţilor.
Datele de la Migrationsverket (n.a. instituţia care administrează migraţia persoanelor în Suedia) arată că 6.400 de refugiaţi au cerut azil săptămâna trecută în ţara nordică, ceea ce reprezintă un nou record.
În primele opt luni ale anului, numărul cererilor a fost de 48.774, din care 9.383 au fost ale minorilor neînsoţiţi. În funcţie de provenienţa persoanelor care au cerut azil, cele mai multe cereri sunt din Siria (14.716), Afganistan (5.694), Eritreea (5.165) şi Somalia (3.321).
Datele de la SCB (Biroul Central de Statistică) arată că, în perioada 2000-2014, populaţia Suediei a crescut cu 9,7%, până la 9,7 milioane, în condiţiile în care numărul locuitorilor născuţi în afara ţării a sporit cu 59,7%, până la 1,6 milioane. Ponderea imigranţilor în total populaţie a crescut, astfel, până la 16,5% în 2014, de la 11,3% în 2000.
În aceste condiţii, o problemă majoră o reprezintă, bineînţeles, "integrarea". Câteodată apar în presa europeană şi poveşti de succes ale integrării imigranţilor în societatea suedeză, dar o privire dincolo de "cortina roz" arată că situaţia reală este radical diferită.
Un articol relativ recent din cel mai important cotidian canadian, "The Globe and Mail", încearcă să îndrepte atenţia către "problema urâtă a imigraţiei din Suedia".
După ce descrie "politicile generoase ale Suediei privind imigraţia, esenţiale pentru proiectarea unei imagini de superputere morală", autoarea, Margaret Wente, îndrăzneşte să treacă bariera dintre ficţiune şi realitate.
Într-o conversaţie cu Tino Sanandaji, cercetător la Stockholm School of Economics, jurnalista canadiană a aflat că "integrarea nu funcţionează pentru refugiaţii din afara Europei". Tino Sanandaji, iranian de origine kurdă, a emigrat în Suedia la vârsta de 10 ani şi a obţinut titlul de doctor în economie la Universitatea din Chicago.
Datele prezentate de acesta arată că rata de ocupare a imigranţilor, chiar şi după 15 ani petrecuţi în Suedia, nu depăşeşte 60%, iar ţara scandinavă prezintă cea mai mare divergenţă, la nivel european, între ratele de ocupare ale populaţiei native şi ale persoanelor de origine străină. Rata de ocupare este şi mai redusă pentru imigranţii din afara Europei.
"De la începutul anilor "80, în Suedia s-a înregistrat cea mai mare creştere a inegalităţii sociale în cadrul ţărilor membre OECD", a mai declarat Sanandaji, fenomen reflectat şi de cota ridicată, 58% din total, a ajutoarelor sociale alocate imigranţilor.
Într-un articol din revista americană National Review, din ianuarie 2015, Tino Sanandaji scrie că "în ceea ce priveşte integrarea economică, situaţia imigranţilor din Suedia este mai rea decât cea din Franţa".
Un "bonus" al politicii permisive a autorităţilor de la Stockholm îl reprezintă şi "contribuţia" importantă a imigranţilor la "îmbunătăţirea" statisticilor privind criminalitatea. "Majoritatea celor acuzaţi de jaf, crimă sau viol sunt imigranţi de prima sau a doua generaţie", a mai declarat economistul suedez.
În opinia sa, "fantezia Suediei, conform căreia socializarea corectă a imigranţilor şi a copiilor acestora îi va determina să se integreze, nu a funcţionat", în condiţiile în care "marea parte a celei de-a doua generaţii locuieşte în ghetouri asistate social".
Malmö, al treilea oraş al Suediei, ilustrează cel mai bine eşecul politicilor guvernamentale. Aici au apărut primele refuzuri ale pompierilor şi ale cadrelor medicale de pe salvări de a intra în anumite zone fără susţinerea poliţiei. Chiar şi poliţia a fost nevoită să ceară, ulterior, ajutorul armatei.
Dar Malmö nu este un caz singular. Un raport oficial din octombrie 2014, preluat de cotidianul de largă circulaţie Svenska Dagbladet, arată că în Suedia există 55 de "zone interzise", unde poliţia "nu poate menţine legea şi ordinea", iar aceste zone se suprapun aproape perfect, din "întâmplare", desigur, cu regiunile unde există o densitate ridicată a imigranţilor.
În faţa datelor prezentate de Tino Sanandaji, jurnalista canadiană scrie că "problemele acute ale imigraţiei din Suedia apar foarte rar în mass-media", deoarece "jurnaliştii consideră că misiunea lor este stoparea rasismului".
Nicăieri această "misiune" nu este îndeplinită la fel de bine ca în presa suedeză. Trebuie să citim publicaţii online cum este Fria Tider (n.a. "Timpuri libere"), a unei companii cu sediul în capitala Estoniei, pentru a afla că imigranţi din Siria au refuzat condiţiile de cazare în oraşe din centrul Suediei deoarece nu sunt moderne.
În alte localităţi mici, cetăţenii s-au trezit că au devenit minoritari peste noapte, în urma "transferului" imigranţilor, fără ca autorităţile să le ceară opinia (n.a. vezi şi articolul "Se apropie noaptea polară pentru modelul suedez?", BURSA, 05.12.2014).
Articolul din cotidianul canadian mai arată că, în ciuda efortului autorităţilor, 58% dintre suedezi consideră că numărul imigranţilor este prea mare, acesta fiind şi motivul principal al creşterii explozive în sondaje a Partidului Democrat Suedez (Sverige Demokraterna), considerat xenofob şi rasist pentru că militează pentru închiderea graniţelor.
Teama clasei politice în faţa SD este reflectată şi de acordul de la începutul anului dintre principalele partide, care a permis renunţarea la alegerile anticipate programate în luna mai 2015. Pentru Tino Sanandaji "un astfel de cartel, format pentru evitarea noilor alegeri parlamentare, este fără precedent în istoria politică a ţării".
Oare ce reprezintă faptul că democraţia este călcată în picioare tocmai în Suedia? Este şi acesta un exemplu de urmat?
Concluzia articolului din ziarul canadian The Globe and Mail reprezintă un avertisment extrem de serios în ceea ce priveşte larga divergenţă dintre propaganda oficială şi realitate. "Argumentul că imigranţii sunt vitali pentru stimularea economiilor europene şi oprirea declinului demografic de pe continent este doar o fantezie", scrie Margaret Wente în finalul articolului.
În faţa defăimării agresive a ţărilor din Estul Europei, care au fost acuzate că sunt xenofobe şi rasiste şi nu înţeleg valorile europene, Jacek Rostowski, ministru de finanţe al Poloniei între 2007 şi 2013, a scris un editorial în Financial Times, în care arată că "politica statelor est-europene este raţională şi în acord cu aceea a altor state membre ale UE, când au existat în trecut apeluri similare pentru solidaritate".
Rostowski aminteşte că Malta şi Italia au primit, în ultimii ani, peste 4 milioane de refugiaţi din Libia şi Siria, dar Europa nu a oferit susţinerea financiară masivă de care era nevoie.
Reglementările europene în ceea ce priveşte tratamentul aplicat refugiaţilor, cunoscute sub numele de principiile de la Dublin, nu includ stabilirea unor cote obligatorii, care sunt "primul pas pe un drum foarte periculos" în opinia lui Rostowski. Acest prim pas a deja fost făcut.
Un pericol la fel de mare a fost subliniat într-un comentariu de pe marginea articolului publicat de fostul ministru polonez. "Cea mai mare problemă a mass-mediei controlate din Europa, ca rezultat a distorsionării adevărului în campania propagandistică de susţinere a Germaniei şi UE în problema refugiaţilor, este aceea că tot mai mulţi oameni nu mai cred în ceea ce privesc sau citesc", scrie cititorul FT.
Firma americană de consultanţă Stratfor a publicat un studiu ale cărui concluzii sunt clare: "criza refugiaţilor accelerează dezintegrarea Europei", pe fondul întăririi poziţiilor la nivel naţional a partidelor eurosceptice.
Schimbarea radicală a poziţiei Germaniei faţă de refugiaţi a condus la crearea unor profunde divergenţe la nivelul Uniunii Europene.
Revista Der Spiegel a scris recent că "politica privind refugiaţii a Cancelarului Merkel divizează Europa". La fel de grave sunt şi diviziunile apărute între autorităţile landurilor şi guvernul federal, acesta fiind acuzat că nu face destul pentru susţinerea eforturilor financiare ale administraţiilor locale.
Reacţia negativă, atât pe plan intern, cât şi la nivelul Europei, faţă de "invitaţia" Cancelarului Merkel pentru refugiaţii din Orientul Mijlociu a determinat extinderea fenomenului de închidere parţială a graniţelor inclusiv în Germania. Ulterior, cotidianul american Washington Post a obţinut un proiect de lege din Germania, care prevede modificări masive ale legii azilului. Printre acestea se regăsesc reducerea ajutorului financiar, proceduri mai rapide pentru deportare şi pedepse pentru imigranţii sau refugiaţii cu acte false. În locul unei locuinţe şi a ajutoarelor sociale, noua lege arată că solicitanţii de azil vor primi doar alimente şi bilet de întoarcere în ţara UE care a reprezentat punctul lor de intrare pe continent.
Din păcate pentru credibilitatea Cancelarului Merkel, guvernul federal a făcut un pas înapoi doar la câteva zile după introducerea proiectului de lege în Bundestag.
"Doamna Merkel i-a minţit din nou pe germani", a declarat Frauke Petry, liderul partidului Alternative für Deutschland, pentru cotidianul Bundesdeutsche Zeitung, iar "politicile sale par să nu funcţioneze fără minciună".
Oare şi drumul periculos al cotelor obligatorii de refugiaţi, despre care scrie Jacek Rostowski, este construit tot pe minciună?
Quo vadis, Europa?
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2015, 04:36)
Excelent articol!
Nu credeam ca exista o asa de mare discrepanta intre realitate si ceea ce infatiseaza ziarele si televiziunile intr-o tara ca Suedia.
Acum putem sa ne dam seama care este de fapt situatia in Siria unde "dictatorul" Assad este infatisat in toata media drept "călăul" poporului sirian!
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2015, 08:29)
mai prost decat merkel nu e decat ponta care declara ca primeste imigranti fara acte si care intra ilegal in Romania.Urmeaza greul pentru noi
3. Colonizare inversa
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 25.09.2015, 09:20)
Asta-i reversul colonialismului practicat in trecut (dar si in prezent prin metode mai sofisticate) de catre tari ca Anglia, Franta, Olanda, Germania, Spania,etc. Adica tocmai cei ce ne dau astazi lecti despre democratie, stat de drept si drepturile omului...
4. fără titlu
(mesaj trimis de vanat în data de 25.09.2015, 09:24)
Europa are o singura problema - Germania!
5. Hai să ne comparăm
(mesaj trimis de Cristi C în data de 25.09.2015, 11:48)
În violuri, dle autor.
Gatestone Institute: "A 1996 report by the Swedish National Council for Crime Prevention reached the conclusion that immigrants from North Africa (Algeria, Libya, Morocco and Tunisia) were 23 times as likely to commit rape as Swedish men. The figures for men from Iraq, Bulgaria and Romania were, respectively, 20, 18 and 18. Men from the rest of Africa were 16 times more prone to commit rape; and men from Iran, Peru, Ecuador and Bolivia, 10 times as prone as Swedish men."
Traducerea și pentru poporul român, cel moralizator și temător în a-i fi întinate calitățile de către imigranți.
"Un raport din 1996 al Consiliului Național suedez de Prevenire a Criminalității a ajuns la concluzia că imigranții din Africa de Nord (Algeria, Libia, Maroc și Tunisia) au fost de 23 ori mai probabili să comită violuri ca oameni din Suedia. Cifrele pentru barbati din Irak, Bulgaria și România au fost, respectiv, 20, 18 și 18. Bărbații din restul Africii au fost de 16 ori mai predispuse să comită violuri; și oamenii din Iran, Peru, Ecuador și Bolivia, de 10 ori mai predispuse ca bărbații suedezi."
De ce ne acceptă Vestul civilizat (pe care îl plânge Călin Rechea) în Uniunea Europeană? Este o așa de mare diferență între violatorii din Africa și cei din România? NU, NU ESTE.
5.1. Iată posibile răspunsuri (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 25.09.2015, 16:24)
Pe care un român le-ar da:
- pentru că sunt alb ca și ei (occidentalii)
- pentru că sunt creștin
Alte argumente pentru a răspunde la întrebarea "este un român emigrant în Suedia mai bun decât africanii, arabii, etc" nu prea mai sunt, fiind contrazise de realitatea statistică.
Dacă am restrâns aria de răspunsuri la cele două de mai sus, sunt ele DEFINIȚIA RASISMULUI?
DAAAAAAAAAA.
Tot acest articol al lui Călin Rechea, construit pe o pistă suedeză a enclavizării imigranților NON-EUROPENI, este o expresie a rasismului autorului.
5.2. daca vrei.... (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de eu în data de 25.09.2015, 16:31)
Nu ne uimesti cu citate din alta limba.Problema este alta dar tu, TU , nu vrei s-o vezi ,Asta este!
5.3. Baliverne (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 27.09.2015, 08:55)
Prietene bati campii, lipsit de gratie. Daca te vei uita mai in profunzime si anume la structura etnica a violatorilor, vei vedea ca violatorii din Romania (cu mici exceptii din needucatul Vaslui) au aceiasi culoare a pielii cu cei din nordul Africii, incriminati. Sunt aceiasi migranti de azi, dar veniti cu sute de ani in urma pe teritoriul Romaniei. Oare nu despre ei vorbeste Ion Budai Deleanu? Deci acceptarea migrantilor, acum, va adanci criza de identitate si de educatie in viitor.
5.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 27.09.2015, 09:37)
Nu ai niciun fel de date sau dovezi. Japoneza a fost violata de un taximetrist roman. Violurile recente de pe televizoare sunt facute de masculi romani, albi.
6. Aberație a autorului
(mesaj trimis de Cristi C în data de 25.09.2015, 17:33)
Spune: Teama clasei politice în faţa SD este reflectată şi de acordul de la începutul anului dintre principalele partide, care a permis renunţarea la alegerile anticipate programate în luna mai 2015. Pentru Tino Sanandaji "un astfel de cartel, format pentru evitarea noilor alegeri parlamentare, este fără precedent în istoria politică a ţării".
Oare ce reprezintă faptul că democraţia este călcată în picioare tocmai în Suedia? Este şi acesta un exemplu de urmat?
Concluzia trasă de autor este foarte aberantă. Alegerile anticipate nu sunt expresie a democrației ci a disputelor dintre partidele politice care sunt atât de grave încât se cheamă din nou poporul la urme pentru a decide în privința problemelor respective. În acest caz concret, guvernul minoritar nu a putut trece bugetul în dec 2014 (deci nicio legătură cu imigranții). Dar la două săptămâni după aceea, s-au înțeles într-un compromis pentru a nu mai face alegeri anticipate (care oricum nu ar fi rezolvat balanța de putere și de care ar fi speculat SD-ul din cauza momentului politic european).
Poporul va fi chemat la urne în 2018, la termen. Cum este asta criză fără precedent a democrației dacă se votează la termen? Autorul este total deplasat în apreciere.
7. Autorul pare confuz
(mesaj trimis de Cristi C în data de 25.09.2015, 18:08)
Când amestecă noua lege a azilului din Germania cu atitudinea xenofobică a est-europenilor. Se dau niște fragmente corecte din WaPo despre reducerea beneficiilor și a întoarcerii celor cu acte false în țara de intrare în EU.
Dar apoi trage concluzia că Germania și-a schimbat atitudinea față de refugiați. Nu este adevărat. Eurostatul spunea că vreo 40% dintre imigranți vin din țări sigure și au motive economice. Legea se referă la ei. Vor fi trimiși în țările de intrare în EU în 48 de ore.
Euractiv: "According to the Bavarian finance minister, the essential question is "Is the individual's right to asylum compatible with the massive influx of refugees arriving in Europe?" Söder uses the Swiss system as an example that Germany could replicate. Asylum seekers from 'safe' countries are deported within 48 hours, without being paid benefits. "Such a system could be a model for Germany, although a constitutional amendment would be necessary.""
Noi (inclusiv autorul când se referă la "cote obligatorii de refugiați"), când folosim termenul de refugiați, nu ne referim la moldoveni, ucrainieni, kosovari, sarbi, indieni, pakistanezi, etc, care vin din țări "sigure". Ci la cei din Siria, Libia, Irak, ... Aceia sunt refugiați iar ei, dacă au actele cu ei, vor fi acceptați și după vechea și după noua lege (dacă va fi adoptată) din Germania. Nu prea se vede unde dă Germania înapoi, mesaj pe care îl tot repetă autorul în mod greșit.
7.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2015, 18:09)
xenofobă