English
Rusia se pregăteşte să lanseze, unilateral, atacuri aeriene în Siria, asupra poziţiilor Statului Islamic, pentru a acorda un sprijin decisiv regimului condus de preşedintele sirian, Bashar Al-Assad. Înainte de vehicularea mediatică a acestei perspective, preşedintele rus, Vladimir Putin, i-ar fi propus preşedintelui american, Barack Obama, să accepte o conjugare a eforturilor americane, ruse, iraniene şi siriene, pentru anihilarea completă a organizaţiei teroriste. Cel puţin până în prezent, SUA ar fi declinat propunerea, din motive lesne de înţeles.
O eventuală soluţie rusească la criza siriană ar fi eşec cu artificii al politicii americane de exportare forţată a democraţiei în Orientul Mijlociu şi, mai mult, ar fi un precedent de natură să prefigureze, pentru statele interesate, alternative la relaţiile de parteneriat pe care le au cu SUA.
Desigur, oferta făcută de Vladimir Putin include plecarea lui Bashar Al-Assad de la putere, ulterior eliminării Statului Islamic şi pacificării Siriei. Dar istoria ar consemna faptul că un "dictator odios", hulit insistent de la Washington, a ieşit victorios dintr-un război de aproape cinci ani cu duşmanii ţării sale, ca apoi să-şi cedeze generos funcţia, pentru a aduce împăcare naţiunii siriene suverane.
Ar ieşi din istorie pe propriile lui picioare, nu la orizontală, aşa cum "s-a întâmplat" în cazul lui Nicolae Ceauşescu, Saddam Hussein şi Muammar al-Gaddafi.
În urmă cu câteva zile, premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a făcut o scurtă vizită la Moscova, însoţit fiind de şeful Statului Major Israelian şi de şeful Serviciului de informaţii militare. Discuţiile sale cu Vladimir Putin s-au concentrat pe subiectul neutralizării Statului Islamic. La Moscova, este aşteptat în perioada imediat următoare preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, agenda estimată a convorbirilor fiind aceeaşi. Pe 28 septembrie anul curent, preşedintele rus se va afla la New York, pentru a participa la Adunarea Generală a ONU, în marja deplasării putând avea loc o întrevedere cu omologul său american, în care să tranşeze problema.
Diplomaţia rusă acţionează acum ca un accelerator de particule, mizând pe schimbări de comportament determinate de expunerea la viteze foarte mari. Israelul şi Turcia sunt aliaţii SUA din proximitatea geografică imediată a Siriei, iar liderii acestor două state au avut, respectiv vor avea discuţii la Moscova cu Vladimir Putin, referitoare la soluţionarea crizei siriene. Un indicator convingător pentru intenţia reală a Rusiei de a se implica serios împotriva Statului Islamic, susţinută şi de fotografiile realizate din satelit, vehiculate recent în spaţiul public, care arată că ruşii îşi construiesc o bază aeriană în Siria.
Ca la şah, Rusia mută nebunul pe o diagonală lungă, din Ucraina, în Siria. Vladimir Putin a simţit bine că această criza imigranţilor cu etichetă siriană este o oportunitate pentru a-l prinde pe Barack Obama într-o mişcare familiară de judo, cu care să arunce peste un umăr politica americană în Orientul Mijlociu şi peste celălalt umăr hegemonia SUA în Europa. Ca bonus, să relaxeze presiunea sancţiunilor impuse Federaţiei Ruse urmare a intervenţiei militare în Ucraina.
Tentaţia Preşedinţiei SUA să accepte oferta Rusiei ar fi puternic înfrânată de orgoliul american de superputere, concentrat politic în Congres şi militar în birourile Pentagonului. Totuşi, la Washington, contează mai mult ce se întâmplă acum în Marea Chinei de Sud şi pe relaţia strategică cu Beijingul. Cu siguranţă că vizita pe care a început-o ieri, în SUA, Papa Francisc I a prilejuit discuţii cu Barack Obama cu privire la soarta sirienilor creştini.
În realitate, o soluţie eficientă împotriva Statului Islamică nu va fi exclusiv rusească, chiar dacă e de aşteptat ca Vladimir Putin să încerce capitalizarea de imagine. Implicarea simultană a atâtor state şi lideri politici denotă faptul că rezolvarea crizei siriene este acum stringent necesară, indiferent de factorii ei declanşatori şi de câştigătorii ei din final.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. e bine nu?
(mesaj trimis de eu în data de 25.09.2015, 06:48)
Orice atac impotriva statului islamic ar trebui sa fie benefica. In fata atrocitatilor comise de acei scelerati atacurile aeriene sunt un raspuns minimal pe care nimeni nu il poate contesta. cum se va vedea cine ii sustine de fapt pe islamisti, cine ii inarmeaza si cine le este complice. Putin in schimb se expune unor acte teroriste pe teritoriul Rusiei, prin pozitia activa devenind o tinta.
1.1. Rusia luptă de mult cu teroriștii (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 25.09.2015, 10:40)
Cu cei din Caucazul de Nord care, după ce au luptat pentru independența Ceceniei, au declarat o structură descentralizată ca fiind Emiratul Caucazului și apoi s-au afiliat cu ISIS sub comanda lui Abu Bakr al-Baghdadi.
Sunt mii de luptători în ISIS care provin din această organizație numită Emiratul Caucazului.
1.2. Loviturile aeriene sunt un alt nivel (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de eu în data de 25.09.2015, 12:41)
Draga Cristi, apreciez ca Rusia este de partea corecta a baricadei de aceasta data. Nu poti fi de aceeasi parte cu staul Islamic si sa te prezinti democrat dupa cum nu este normal sa vezi ca lupta impotriva terorismului trebuie dusa impotriva oricarui terorist pana la capat. Cineva ii inarmeaza, cineva ii finanteaza, cineva cumpara petrol de la ei, cineva ii ajuta logistic. Nu se poate sa nu vezi petrolierele pe Mediterana. Apreciez deosebit decizia lui Putin si m-as fi asteptat sa o fi luat americanii inca de cand se faceau decapitarile publice. Distrugerea Palmirei a umplut paharul.
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2015, 14:28)
UE si SUA il vor lasa pe rusi sa se implice primii, sa-si ia niste atentate p[e teritoriul propriu si dupa aceea se vor implica si ei ...putintel
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 25.09.2015, 14:28)
Vroiam doar să spun că lupta cu teroriștii nu este ceva nou pentru Rusia. Adică nu vorbim de niște pacifiști din țările nordice care se apucă de operațiuni militare. Luptători islamiști se află (sau se aflau) și în Ucraina, de partea Kievului. Rusia are permanent în vedere problema terorismului. Cred că decizia rușilor de a interveni a fost luată când publicul lor era pregătit să afle (și să fii sigur că situația refugiaților în Europa a fost plimbată pe toate ecranele TV-urilor rusești) și când situația diplomatică i-a pus pe aliații US în dificultate.
Dacă mai ești interesat de subiect, există un expert, pe nume Bradley:
John R. Bradley (Born June 6, 1970[1]) is a British author and journalist who has written on Middle East issues for numerous publications, including The Economist, The Forward, Newsweek, The New Republic, The Daily Telegraph, Prospect and The Independent. Beginning in early 2011 he was a regular contributor to the The Daily Mail, a British newspaper[2] and the British weekly magazine The Spectator,[3] where he highlighted Islamist trends in the Arab Spring. He has also appeared on television networks such as CNN[4] and Fox News.[5]
El a scris azi un articol care merită citit în The Spectator care începe așa:
"Putin and Assad have made fools of the West
Our Syria plans have been a total shambles – leaving a vacuum for Russia's
At the outset of Syria’s brutal four-year civil war, I was an almost unique voice in the British media deploring the push to depose the secular dictator President Bashar al-Assad, especially in the absence of a genuinely popular uprising against him. Here in The Spectator I tried to point out that such a short-term strategy would have devastating long-term consequences."
Iar al doilea punct care ar merita urmărit dacă se confirmă, este faptul că se conturează și implicarea chinezilor în zonă, de partea rușilor. Al Masdar News (despre care nu știu cât este de precisă) transmite că:
"On Tuesday morning, a Chinese naval vessel reportedly traveled through Egypt’s Suez Canal to enter the Mediterranean Sea; its destination was not confirmed.
However, according to a senior officer in the Syrian Arab Army (SAA) that is stationed inside the Syrian coastal city of Latakia, Chinese military personnel and aerial assets are scheduled to arrive in the coming weeks (6 weeks) to the port-city of Tartous – he could not provide anymore detail."
1.5. multumesc Cristi (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de eu în data de 25.09.2015, 15:48)
Iti citesc posturile cu aceeasi placere cu care citesc ziarul Bursa, de mult timp. Sigur ca in spatele lucruilor vizibile este si ceva invizibil, ca viata are ceva din tablourile lui Dalli in care niciodata nu se vede un singur plan. De data asta salut cu toata faptura mea democratica si cerebrala intentia Rusilor de a termina cu statul islamic. Putin probabil ca stie ca o infrangere le-ar cacarisi steagul forever si de aceea sper sa faca treaba buna. Ca sunt si ceceni ce lupta pentru SI este bonusul lor, pentru mine bestialitatea nu are culoare fie ca vorbim de musulmani, nemti, japonezi sau altii care de-a lungul istoriei si-au dovedit bestialitatea.