Criza unui model economic?

Mini-crahul bursier din 21 ianuarie, deja intrat în uz ca "lunea neagră", a redeschis dezbaterea despre consistenţa şi limitele modelului economic liberal. Forumul economic de la Davos, o tradiţională reuniune a susţinătorilor liberalis­mului economic din mediul politic şi economic de pe întreg mapamondul, ce tocmai îşi des­chide lucrările, nu va putea eluda în acest an analiza crizei ce tocmai a aneantizat, într-o singură zi, aproape 500 de miliarde de dolari. Iar transferul crizei din domeniul financiar în cel al economiei "reale", minimizat în prima zi, nu este deloc de neglijat. Încetinirea ritmului de creştere a economiei americane, care ar putea intra în recesiune, o dovedeşte. Odată intrată economia americană pe o curbă descendentă, consecinţele vor fi importante: creşterea şomajului, scăderea consumului. Iar într-o economie mondializată, vor fi puţini cei ce nu vor resimţi efectele.

Deşi mulţi s-au grăbit să se alarmeze, mini-crahul de luni nu este semnul prăbuşirii financiare. Dar semne serioase de întrebare persistă. Intervenţia Rezervei Federale americane a încetinit tendinţa de cădere a titlurilor tranzacţionate, dar nu poate interveni asupra cauzelor. Ori, acestea erau cunoscute de ceva vreme. În primul rând, criza creditelor ipotecare cu risc din Statele Unite. Actuala criză îşi are originea în aventurismul celor ce au vândut, fără niciun scrupul, visul american. Marketingul agresiv la care au fost supuse cele mai sărace cartiere americane, acolo unde locuiesc cele mai expuse social şi economic categorii de populaţie, a crescut numărul creditelor ipotecare cu risc, celebrele de acum subprime loans. Efectele erau previzibile: lipsiţi de posibilităţi financiare, cei ce au recurs la aceste credite nu au putut face faţă. Să fie însă modelul liberal de vină? Ori poate lipsa de perspicacitate a actorilor financiari, încrederea necritică în noile instrumente financiare, dublate de cupiditatea bancherilor a căror singură preocupare este profitul, cu orice risc.

Crizele financiare pot semăna, dar nu pot fi asemănate. În acest domeniu nu poţi învăţa din istorie, pentru că istoria nu se repetă întocmai. Acum zece ani, criza financiară debuta în Asia, în vara anului 1997, sub forma unei crize monetare, când autorităţile thailandeze au luat decizia de a permite monedei naţionale, baht-ul, să fluctueze, ceea ce a dus la căderea imediată a rupiei indoneziene, a ringgit-ului malaiezian ori a peso-ului filipinez. Dar, câteva luni mai târziu, în toamna lui 1997, criza era deja una financiară şi afecta economiile din Coreea, Taiwan, Singapore sau Hong Kong. În 1998 a fost rândul Japoniei, Braziliei, Rusiei şi Statelor Unite. Presiunea datoriei publice a dus, în Rusia sau în Brazilia, la fuga capitalurilor speculative, iar consecinţele s-au resimţit asupra altora: cazul Argentinei este cel mai cunoscut, dar întreaga Americă Latină a fost afectată. Iar angajamentul financiar al Statelor Unite în America Latină a pus sub semnul îndoielii capacitatea între­prinderilor americane de a rămâne profitabile.

Criza din 2000-2002, cunos­cută şi ca dot-com bubble (bulele de Internet), a afectat aşa zisele "valori tehnologice" legate de frenezia investitorilor în direcţia produselor provenite dinspre informatică şi telecomunicaţii. Întreprinderile din aceste domenii au făcut numeroase achiziţii la preţuri ridicate după 1995, dar din 2000 valoarea acestor societăţi s-a prăbuşit, ca urmare a lipsei de rentabilitate, dar şi a dezvăluirilor privind neregulile contabile. Efectul a fost amplificat apoi de atentatele teroriste din 11 septembrie 2001.

Ultima criză, cea care a început anul trecut şi pare să fi atins apogeul aceste zile, înainte de a redeschide dezbaterea privind deficienţele teoretice ale modelului economic liberal, trage câteva concluzii de etapă. Criza actuală, ca şi celelalte care au precedat-o, nu pun în discuţie, cel puţin până acum, modelul teoretic, cât mai ales comportamentul unor actori. Între atâtea incertitudini, un lucru e totuşi cert: tot mai mulţi experţi sau practicieni şi-au pierdut încrederea în sistemul economic american.