Croaţia în Zona Euro; România blocată în prejudecăţi şi dezechilibre

Croaţia va adopta moneda euro începând cu anul 2023, obţinând un avantaj competitiv important pentru sectorul său de turism şi simplificând operaţiunile de comerţ exterior, majoritar cu statele membre din Uniunea Europeană (UE).

Bulgaria se află în mecanismul cursului de schimb (MCS II)- etapă premergătoare adoptării euro- şi şi-a propus să treacă la euro în anul 2024. Instabilitatea politică apărută în acest an poate conduce la întârziere, dacă se materializează în dezechilibre economice.

Ambele ţări au o caracteristică comună: au un produs intern brut pe cap de locuitor, la paritatea puterii de cumpărare, mai mic decât cel al României. În anul 2021, acest indicator era pentru România de 73% din media UE, comparativ cu 70% Croaţia şi 55% Bulgaria.

Această caracteristică comună a celor două ţări arată falsitatea prejudecăţii, promovată de mulţi economişti şi analişti din România, potrivit căreia, pentru a intra în zona euro, avem nevoie de un grad de convergenţă reală cât mai ridicat cu UE (adică, în principal de dezvoltare).

În decursul anilor, în dezbaterile teoretice din România, am susţinut că această prejudecată este falsă, deoarece criteriul decisiv pentru ca un stat membru să fie admis în zona euro este demonstrarea capacităţii de a menţine echilibrele economice, evaluată, în special, prin îndeplinirea indicatorilor de convergenţă, cu privire la evoluţia inflaţiei, cursului de schimb, nivelului dobânzilor la creditele pe termen lung, precum şi a mărimii deficitului bugetar şi a datoriei publice (criterii cunoscute şi sub denumirea de convergenţă nominală). După cum se ştie, o economie poate fi competitivă, la orice nivel de dezvoltare, atât timp cât menţine corelaţiile esenţiale, necesare între creşterea productivităţii şi a veniturilor.

Există şi altă prejudecată economică promovată în discuţiile din România, şi anume că, în ultimii ani, statele membre acceptate în zona euro sunt ţări mici ca economie şi populaţie şi nu se compară cu economia României ("mai complexă" etc.). Şi această prejudecată este falsă: important este demonstrarea capacităţii că menţii echilibrele economice şi nu mărimea ţării.

În prezent, România nu îndeplineşte niciunul dintre criteriile de convergenţă pentru adoptarea monedei euro, ceea ce confirmă, din nou, că, în zona echilibrelor economice, avem serioase probleme de guvernanţă economică, alimentate şi de prejudecăţile false amintite.

Tocmai renunţarea la aceste prejudecăţi false, luarea în serios a obiectivului de intrare în zona euro de către decidenţii politici din România şi adoptarea monedei euro ar fi cele mai puternice stimulente pentru asigurarea unei guvernanţe economice, capabilă să menţină echilibrele economice şi, pe această bază sustenabilă, să asigure o creştere economică a României şi a standardului de viaţă al oamenilor. Altfel, vom rămâne pentru o lungă perioadă de timp în afara zonei euro, ceea ce pentru România va fi un dezavantaj evident. Să ne reamintim că, o lungă perioadă de timp, România şi-a gestionat echilibrele economice prin programe cu finanţare externă, având condiţionalităţi ataşate.